Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Amintire > Mobil |   



(Mihai Eminescu – in Memoriam!)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La steaua care-a răsărit, ...în 15 Iunie 1889  
 
M-aş duce azi la Eminescu:  
 
O stea pe Ceru-albastru,  
 
Luceafărul de sus, ...iubit,  
 
Al graiului meu Astru!  
 
Şi mă gândesc: Cum aş putea  
 
Pleca de pe Planetă?  
 
Căci sunt un om, nu-s ”Superman”,  
 
N-am bani, şi nici ”Navetă”!  
 
...De-odată simt materia,  
 
Că-ncepe-a se 'nălţa,  
 
Din pulberea de colb şi glod,  
 
...mă soarbe Cineva!  
 
Ridic o mână-ntinsă-n sus,  
 
Cu pumnul strâns ţinând,  
 
Şi-ntins, ...ca arcul încordat,  
 
De Terra mă desprind.  
 
Şi fizica cu-a sale legi,  
 
...toate de-odată pier!  
 
Mă depărtez de-oraşe-ntregi,  
 
Plutesc, zburând, ...pe Cer.  
 
Speriat puţin, dar ...în sfârşit(!)  
 
Mă-ndrept acum spre astre,  
 
Cred că m-am şi-nvineţit,  
 
Străbătând zări albastre...  
 
Stea după stea tot depăşesc  
 
În zbor, ca o nălucă!  
 
Dar spre aceea ce ţintesc  
 
Aveam să mai zbor încă...  
 
Eram, parcă, şi obosit  
 
Zburând de ani lumină...  
 
La urma-urmei ce-i un om?  
 
”Ceva”, închis în ”tină”!...  
 
Un ”satelit” păream în zbor,  
 
Cu a luminii coadă,  
 
Neîndrăznind să mă opresc  
 
Nici pentru-o secundă.  
 
Dar n-a fost chiar precum am vrut!...  
 
Căci iată, ...m-a oprit,  
 
...părea de om, ...un ”chip cioplit”(!),  
 
Din stâncă, parcă, rupt:  
 
─Să nu te temi! Dar te întreb:  
 
Ce cauţi tu, ...aici?  
 
Şi-n ochi, chiar, vreau să ne privim!  
 
Te rog, să te ridici...  
 
─Aş vrea să ajung la Eminescu!  
 
La Geniu, ...vreau să zic,  
 
...din toată-a mea literatură!  
 
Nici nu ştiu să-ţi explic:  
 
Ce-i mai măreţ din limba mea!  
 
Deşi în haina-i veche  
 
Cel mai sărac, ...mereu părea,  
 
Poet, fără pereche!  
 
Un fiul de Demiurg − zic unii! −,  
 
Cu-o frunte lată-aşa,  
 
Absent în jur, la ce se-ntâmplă  
 
Părea, dar nu era!...  
 
Cu nasul fin, buze subţiri,  
 
Bărbia-aşa rotundă...  
 
Confirmativ, întrebător,  
 
Şi rezervat, ...mult încă.  
 
Îndurerat şi iertător:  
 
Când toţi vorbeau, tăcea!  
 
Iubind pe cei din jurul său  
 
Şi, mai mult, Ţara sa...  
 
Ochi mulţumiţi, cutezători,  
 
Pătrunşi de inspiraţii,  
 
Adânc umbriţi a-dese-ori,  
 
Până la palpitaţii...  
 
Să mă-nţelegi, pot chiar să-ţi zic:  
 
Un om şi jumătate!  
 
Avea ...de toate, ...în nimic,  
 
Iar în nimic, ...de toate!  
 
─O, pământean trist şi plăpând  
 
Cred c-ai greşit adresa!  
 
Te afli-n Cer, nu pe pământ:  
 
Ce vrei tu-i vice-versa!...  
 
Pe-aicea nu sunt muritori,  
 
Dar văd că zbori, străine!  
 
Mai plimbă-te puţin pe-aici,  
 
Şi dute-apoi, ...cu bine!  
 
Sau poţi să-l cauţi cât doreşti,  
 
Printre aceste stele,  
 
Da-ţi spun: Ce cauţi, nu găseşti,  
 
Că-s toate ale Mele!...  
 
O stea de-ai căuta, ...mai zic,  
 
Ţi-aş fi găsit-o, iute...  
 
Puteam să te ajut, ...şi-aşa,  
 
Spunându-ţi ...cum? Şi ...unde?  
 
─Hyperion, Sfinţia Ta!  
 
Scria în poezie...  
 
─Hyperion? Ce tot spui tu?  
 
Ăsta-i o Stea-i ...Luceafăr!  
 
...Numai probleme mi-a făcut...  
 
Ţi-l spun: Nu voi să-l apăr!  
 
Nu sta nici-cum unde-l puneam  
 
Pe Cer, ...pe calea sa.  
 
Cu muritorii-l tot găseam:  
 
Tot printre ei era!...  
 
Cum oare-o fată reuşea  
 
Să-l tot ademenească?  
 
Îl tot chema, ...şi ce-i spunea?  
 
'Ncepu să şi-o dorească!  
 
Odată, chiar a îndrăznit,  
 
Să vină şi să-mi ceară,  
 
În schimbul nemuririi lui,  
 
...o biată primăvară:  
 
Să-l îl distrug, să-l fac pământ!  
 
(Era îndrăgostit!...)  
 
Să-l fac iar, şi pe el, ...din lut,  
 
...ca ”cea” de pe Pământ.  
 
─Cunosc, ...Sfinţia Ta, ...ce spui!  
 
Cunosc povestea lui...  
 
Ca toţi românii, l-am citit:  
 
Şi eu ştiu versul lui.  
 
─Nu ştii nimic! ...Ce zici că şii,  
 
Sunt simple ”poezii”!...  
 
─Mă iartă-acum, Sfinţia Ta!  
 
Poate-am nesocotit  
 
Atoatăcunoştinţa Ta:  
 
...Sunt bun de osândit!  
 
Şi, că, eu nu Te-am cunoscut,  
 
M-am îngânfat, ca proştii...  
 
...Chiar că mă văd un biet pierdut,  
 
Pe Cer şi printre aştrii.  
 
Iată, acum, privind de-aici  
 
La oameni, pe Pământ,  
 
Chiar că sunt cete de furnici,  
 
...o clipă mişunând.  
 
Zadarnic văd cum omu-ncearcă  
 
A fi şi el ceva:  
 
Căci iată, omenirea toată-i  
 
Nimic, în faţa Ta!  
 
...................................  
 
...Şi aşa încet, pe îndelete,  
 
Deodat' a apărut,  
 
Chiar langă noi un tânăr simplu,  
 
La vorbă şi la port;  
 
Cu părul negru în lungi plete,  
 
Cu ochi scânteietori:  
 
"Ce cauţi om pierdut pe-aici?” −  
 
...mă-nreabă mirători!  
 
─Bună ziua, Mare astru!  
 
Sunt un pământean,  
 
Ce-şi doreşte-a vedea faţa  
 
Celui eminescian...  
 
─Precum spun, ai şi văzut-o!  
 
(Tată, rog a mă lăsa,  
 
Să vorbesc puţin în tihnă,  
 
cu un om, ...din Ţara mea.)  
 
Şi se depărtă Stăpânul,  
 
Lăsându-mă a vorbi  
 
Cu iubitul meu Luceafăr...  
 
Iată-l, ...a-mi filozofi:  
 
─Am fost odată, ca-n poveşti,  
 
Îndrăgostit de-o fată,  
 
Chiar dacă ei, păream că-i sunt  
 
Mai rece, ...câte-odată.  
 
De-aici, de sus, de unde vin,  
 
Din veşnicia toată,  
 
Cum vezi acuma, poţi să crezi:  
 
Eu am altfel de Tată!  
 
Era frumoasă, cum să-ţi spun:  
 
Un îngeraş de fată!  
 
Dar seara, în odaia ei,  
 
Venea prea întristată...  
 
Văzând-o nopţi la rând plângând,  
 
...aşa de-nsingurată,  
 
Mi-am zis că am să pot să-i fiu  
 
Al ei iubit, pe dată!  
 
De vină cred c-a fost şi graiul  
 
În care îmi vorbea,  
 
Doinindu-şi trist şi romanţat  
 
Singurătatea sa...  
 
Şi ea privea mereu, cum eu,  
 
Răsar şi-i strălucesc  
 
Zilnic, acea fereastră-a ei,  
 
Dorind să îi vorbesc!  
 
Cum mă vedea c-apar pe Cer  
 
Mă şi chema-n suspin,  
 
Şi ochi şi glasul ei cereau  
 
În viaţa ei să-i vin.  
 
Când auzeam chemarea ei  
 
Îndat' uitam de toate,  
 
Şi-n sinea mea, şi eu credeam  
 
C-a mă iubi, ea poate!  
 
Mi-a căzut dragă, recunosc!  
 
...Sătul de nemurire,  
 
Doream din ce în ce mai mult  
 
Să-i fiu pe dată mire.  
 
Şi-o ascultam tremurător,  
 
...mă aprindeam mai tare,  
 
Până-ntr-o zi când hotărât  
 
M-am aruncat în mare...  
 
Apoi aşa... uşor plutind,  
 
I-am apărut în prag:  
 
Un tânăr chip de voievod,  
 
În mână cu-n toiag.  
 
Şi i-am vorbit de Cerul meu,  
 
...de Lumea mea aleasă,  
 
Rugând să-şi lase lumea ei,  
 
Căci mi-o doream mireasă!...  
 
În două rânduri am venit  
 
Nebun de-aşa iubire:  
 
O stea din haos strălucind  
 
Şi care-n Mare piere.  
 
M-am dus la Tatăl-Creator  
 
Purtând în piept iubirea  
 
Pentru-acel chip fermecător  
 
Să-mi ieie nemurirea:  
 
„Din haosul ce m-ai făcut,  
 
(...sătul fiind de haos),  
 
Te rog să-mi dai un chip de lut,  
 
Şi-o clipă de repaos!”  
 
Dar cum putea Înţelepciunea  
 
Să-mi dee ce-i ceream,  
 
Când eu habar n-aveam pe cine  
 
Atât de mult iubeam?  
 
...Mă luă încet, cu binişorul  
 
Şi-mi spuse părinteşte:  
 
─”Pe cine vrei tu a urma,  
 
De pe pământ? Priveşte!”  
 
Şi-n loc, ca eu, pe ea, s-o văd  
 
A fi iubita mea,  
 
Din clipa când i-am dispărut,  
 
Un ”lut” îmbrăţişa...  
 
─Lucirea-aceasta-a ta de geniu  
 
Nu-mi pare prea umană.  
 
Departe, văd că eşti o Stea:  
 
Impuls către ”nirvană”!  
 
De aproape totuşi, eşti un om,  
 
Poate, ...cam întristat,  
 
Precum văd seara Luna mea,  
 
Te văd de-nsingurat...  
 
Lumina ta interminabil,  
 
Pulsând ca Farul Mării,  
 
Ţâşneşte viu din ai tăi ochi:  
 
...Fulger în noaptea serii!  
 
Cum ai putut, ...a te lăsa  
 
Vrăjit de-o aparenţă?  
 
Tu care ai atâtea-n jur:  
 
Atâta frumuseţă!  
 
Toate se-ntrec a-ţi lumina!  
 
Nu voi să-ţi caut vină:  
 
Cum te-ai lăsat aşa, ...minţit  
 
de-o, ...biată Cătălină?  
 
─Aşa crezi tu: C-am fost minţit?  
 
Te-nşeli aicea, frate!...  
 
Mută-ţi privirea spre Pământ,  
 
să vezi ce ne desparte?  
 
Un simplu nor părem pe Cer,  
 
Format din piericele!  
 
Doar celor visători părem,  
 
...”misterioase” ...stele!  
 
Ceva de-o clipă-ncântător,  
 
o zi din an, ...se pare!  
 
Oricum vrea lumea-a ne numi:  
 
Sori mari(!) sau ...lumânare!  
 
...Priveam din locul meu uimit,  
 
(Să cred nici azi nu-mi vine!...)  
 
Cum el o săruta flămând,  
 
Iar ea privea spre mine:  
 
”Cobori în jos” – mă rugă iar −  
 
„...Alunecând pe-o rază,  
 
Pătrunde-n viaţa mea şi-n gând,  
 
Norocu-mi luminează!”  
 
Ia spune-mi: Tu, mai coborai  
 
(De-aici, ...acolo-n Mare!)  
 
Când dragostea-ntr-un chip de lut  
 
E doar o-mbrăţişare?...  
 
─Te recunosc al meu ”Luceafăr”!  
 
Odă-ţi aduc, te cânt:  
 
Fii simbol veşnic omului  
 
romantic, pe Pământ!  
 
......................................  
 
Avea dreptate, Astrul meu,  
 
Mai mult decât se poate!  
 
Din înălţimea Geniului,  
 
Altfel le vezi pe toate!  
 
...M-am despărţit cu greu de el,  
 
Târziu, spre-o zi mai sumbră,  
 
Când raza soarelui ieşea  
 
Din conul lui de umbră.  
 
Cu ani lumină-n gând profund,  
 
'Napoi, ...şi trist, ...zburând,  
 
Nici nu mai ştiu, nici cum, nici când  
 
Ajuns-am pe Pământ!...  
 
(27.03.2007, Oporto, Madrid)  
 
Alexandru Tomas-Cervesy  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
(Mihai Eminescu – in Memoriam!) / Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 169, Anul I, 18 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!