Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Octavian Curpaş         Publicat în: Ediţia nr. 146 din 26 mai 2011        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
justitia@justice.com

 

Cine îşi mai aduce aminte în clipa de faţă, de acele vremuri când mulţi dintre noi stăteam în faţa aparatului de radio, ascultând cu teamă, însă şi plini de curiozitate, postul de radio „Europa liberă”? Era ca şi cum preţ de câteva ore am fi evadat din România, dintr-un loc devenit un lagăr de prizonieri în mâna comuniştilor. Sau cine îşi mai aminteşte de semnalul de identificare inconfundabil al postului de radio BBC, în limba română? Ascultând emisiunile difuzate prin intermediul BBC, de la Londra, aveam ocazia să gândim că există un „dincolo” de realitatea cenuşie a epocii de aur. 
  
Toate acestea s-au transformat în amintiri pline de farmec, dar şi de nostalgie, amintiri din vremuri când puteam auzi glasul celor care ne vorbeau din lumea liberă, în genul lui Max Bănuş, Dumitru Stănişoară, Nestor Rateş, Neculai Constantin Munteanu, precum şi Iosif Ţon, pastorul baptist care ne deschidea înaintea ochilor minţii comorile cunoaşterii lui Dumnezeu, prin intermediul Sfintelor Scripturi. 
  
„Mesaje transmise la Radio BBC şi Radio Europa Liberă” 
  
S-ar putea afirma că flacăra credinţei a fost menţinută vie în acele vremuri tulburi, de către câţiva oameni care au avut curajul, demnitatea şi şansa de a-L sluji pe Dumnezeu prin cuvântul scris, dar mai ales rostit. Într-o perioadă când cei mai mulţi făceau compromis cu puterea, când glasul liderilor religioşi era amuţit de interese personale sau de teamă, oameni ca pastorul Iosif Ţon au fost puţini, însă lucrarea lor s-a dovedit nebănuit de mare. 
  
Trimiţându-ne adevărate „mesaje de dincolo” prin intermediul posturilor de radio BBC şi Europa Liberă, Iosif Ţon a contribuit într-un mod hotărât la căderea de mai târziu a comunismului, pregătindu-ne pentru timpul de libertate ce a urmat. Securitatea română a crezut că exilându-l peste hotare pe Iosif Ţon, a reuşit sa aducă la tăcere glasul celui care cerea libertate pentru credinţa creştină. Ei au considerat că în opulenţa şi avantajele oferite de civilizaţia occidentală, Iosif Ţon se va mulţumi cu un statut de pastor bine plătit, în străinătate. Nimic mai fals, fiindcă în loc să uite de ţara de unde a plecat, el a răspuns chemării de a vesti Cuvântul Evangheliei nu doar la câteva comunităţi neoprotestante, ci întregii Românii. De aceea, mărturia acelor timpuri nu trebuie să piară şi nici ceea ce s-a spus, fapt pentru care nu putem decât să consemnăm cu bucurie o carte cum este „Mesaje transmise la Radio BBC şi Radio Europa Liberă”, scrisă de Iosif Ţon. 
  
„Să ne întoarcem la valorile... de temelie” 
  
Răsfoind această carte, nu poţi decât să tresari plin de emoţie, când citeşti aceste apeluri calde, pline de sensibilitate umană şi compasiune, pentru ca românii să nu dea uitării calităţile deosebite care îi distingeau ca naţiune şi popor, înainte de venirea comuniştilor, exprimate prin „bunătate, omenie, demnitate, amabilitate, cinste, dreptate şi adevăr.” 
  
„... Să nu ne lăsăm ispitiţi să devenim ca ei. Să readucem în neamul românesc bunătatea, omenia, iertarea, amabilitatea, politeţea – calităţi care au fost zdrobite şi ne-au fost răpite de partidul comunist şi de securitate. Adevărata noastră răzbunare este să nu fim ca ei.  Adevărata noastră reacţie la răutatea lor fără margini este să ne recăpătăm bunătatea, omenia, demnitatea, amabilitatea, cinstea, dreptatea şi adevărul. Comuniştii s-au luptat să ni-L ia pe Dumnezeu, Biblia şi credinţa. Să ne întoarcem la valorile acestea de temelie şi să reconstruim moralitatea şi caracterul pe ele.” 
  
„...cine sunt sfinţii?” 
  
În privinţa mesajelor radiofonice transmise de la BBC, Iosif Ţon a lăsat deoparte diferenţele ce separă diversele culte religioase din România şi într-un spirit cu adevărat ecumenic, ne-a oferit ocazia de a studia mărturia adusă de către cei care sunt sfinţii bisericii lui Hristos din toate timpurile. Astfel, putem învăţa din experienţa lăsată peste timp de către cei care au fost canonizaţi de către  bisericile istorice şi respectaţi de către confesiunile protestante, în genul apostolilor, dar şi al sfinţilor părinţi. 
  
„Aşadar, cine sunt sfinţii? Folosind limbajul modern, putem spune că sfinţii sunt oamenii de seamă ai Bisericii Creştine, oameni care s-au ridicat în generaţia lor, deasupra celorlalţi şi într-un fel sau altul, au excelat, au făcut fapte de seamă sau au trăit un fel de viaţă care a fost o pildă pentru alţii sau şi-au jertfit viaţa pentru alţii ori pentru credinţa lor creştină.” 
  
Din această mărturie asupra vieţii sfinţilor, putem înţelege că a fi un „om sfânt” presupune să iei atitudine împotriva răului care există acolo unde te găseşti, să nu te laşi zdrobit de către cei care-L ignoră pe Dumnezeu, să nu te sperii în faţa imperiilor răului, din rândul cărora au făcut parte atât Imperiul Roman cât şi cel comunist şi mai presus de toate, să-ţi dai viaţa, dacă acest lucru este necesar, pentru idealul sfânt al cunoaşterii lui Dumnezeu şi al predicării Evangheliei. Putem spune că acest model al „sfinţilor” coincide aproape în totalitate cu cel al dizidenţilor, care au refuzat să facă pactul tăcerii cu puterea comunistă, care au stat tari în credinţă, până la moarte, menţinându-şi mărturia lor, în ciuda torţionarilor sau persecutorilor. 
  
„Oamenii aceştia au iubit Biblia” 
  
Un lucru neobişnuit pentru un predicator protestant este acela de a vorbi despre cei numiţi „părinţii” bisericilor istorice ortodoxe şi romano-catolice. De aceea, deschizând această carte, nu putem să nu remarcăm noutatea unei astfel de situaţii, însă pe de altă parte, nu putem decât să apreciem calitatea prezentării acestor persoane deosebite care au fost sfinţii părinţi. Astfel, putem citi despre Iustin Martirul, Irineu, Origen, Atanasie, Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur. De asemenea, putem să învăţăm din viaţa lui Tertulian, Ciprian, Lactanţiu, Ambrozie, Ieronim şi Augustin. Putem spune că avem un curs sintetic de patristică, în cel mai bun sens al cuvântului, oferind o informare la obiect pentru orice cititor, indiferent de cult. 
  
„De un lucru putem fi însă, siguri. Oamenii aceştia au iubit Biblia şi au considerat-o Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au fost în primul rând, interpreţi ai Bibliei şi în intenţia lor, fiecare a căutat să formuleze crezul creştin după Biblie, sistematizând în primul rând, ceea ce spune aceasta.” 
  
„Creştinismul este o religie misionară” 
Printre mesajele radiofonice ale lui Iosif Ţon s-au numărat, de asemenea, şi cele în care ne-a vorbit despre diferitele personalităţi ale lumi creştine contemporane. Am aflat astfel, despre oameni ai lui Dumnezeu, cu totul deosebiţi, în genul lui John T. Raleight Mott, Elisabeth Elliot, Maica Tereza, Watchamn Nee, Toyohiko Kagawa, Helmuth Thielicke, Carl Henry, Billy Graham, Wolfhart Pannenberg, Dumitru Stăniloae şi Joseph Hromadka. Vorbind despre toate aceste personalităţi, Iosif Ţon ne-a făcut să înţelegem ceva din universalismul religiei creştine contemporane şi că religia lui Hristos are reprezentanţi de seamă în fiecare naţiune. 
  
„Creştinismul este o religie misionară. Adică cel ce o îmbrăţişează simte imediat impulsul de a o împărtăşi şi altora. De la începutul lucrării Sale pe pământ, Domnul nostru Isus Hristos Şi-a ales oameni pe care i-a format şi i-a educat cu acest scop, de a-i face apostoli. Apostol înseamnă în greacă, trimis. Apostolii sunt trimişii lui Isus Hristos. De atunci şi până astăzi, creştinii din diferite ţări au plecat în alte locuri, să ducă şi acolo vestea cea bună, adică Evanghelia. Noi le spunem acestora, misionari.” 
  
„Niciodată nu e prea târziu” 
  
Calitatea de a fi misionar nu a fost niciodată uşoară, iar a predica Evanghelia în interiorul lagărului comunist a fost provocare căreia puţini i-au făcut faţă. Cu toate acestea, dorinţa de a-L prezenta pe Dumnezeu în România epocii de aur l-a condus pe Iosif Ţon să nu tacă şi să vorbească, oferindu-ne adevăratul model de „om nou, constructor devotat şi conştient al Împărăţiei Cerurilor” şi nu al societăţii comuniste. 
  
„Convingerea pe care o am este că trăsăturile de caracter se învaţă. Copiii le văd la părinţi şi le copiază. Sau părinţii le imprimă nişte principii de comportament şi astfel, ei cresc cu ele, rămânând cu acestea pentru toată viaţă. Dar nu numai în copilărie se formează caracterul. Omul este reeducabil. El însuşi se poate reforma. El poate decide să abandoneze anumite principii şi să adopte altele. El îşi poate desfiinţa anumite deprinderi şi îşi poate forma altele. Niciodată nu e prea târziu, nici chiar la adânci bătrâneţi.” 
  
„Loialitatea până la capăt...” 
  
Din acest punct de vedere, emisiunile radiofonice realizate de către Iosif Ţon au avut ca scop să remodeleze gândirea ascultătorilor din România, în vederea dezvoltării acelor trăsături de caracter care au fost reprimate în mod sistematic de regimul comunist. Astfel, dragostea de adevăr, curajul şi bunătatea, alături de acceptarea de sine, recunoştinţa şi loialitatea, precum şi atenţia acordată problemelor altora, omenia şi mărinimia au fost amplu ilustrate în apelurile transmise către ţară. Era ca şi cum seminţele adevărului ar fi fost aruncate cu speranţă în ogorul românesc, cu credinţa că ele vor rodi, în cele din urmă. 
  
„În jurul celui ce cădea în dizgraţia partidului şi a securităţii se făcea un gol imens. Toţi cei ce i se arătaseră a-i fi prieteni căutau să-l evite, nici măcar nu-i mai zâmbeau, pentru a nu fi văzuţi fraternizând cu un duşman de clasă. Atunci s-a ucis în mulţi români floarea aleasă a credincioşiei faţă de un frate, faţă de un prieten. Loialitatea până la capăt şi mai ales, când prietenul sau cei dragi ai lui sunt în necaz şi au nevoie de ajutorul tău, iată o trăsătură de caracter pe care ar trebui să o recultivăm, să o reintroducem în structura alcătuirii noastre lăuntrice.” 
  
În consecinţă, era necesară refacerea naţiunii, a societăţii româneşti, care să fie astfel, eliberată de comunism, de teroare şi de cultul personalităţii. Numai aşa, oamenii puteau să îşi învingă frica de a fi ei înşişi şi să renunţe la măştile impuse de sistem.  „România are nevoie de vizionari şi de eroi, dar neamul nostru are nevoie şi de profeţi care să îndrepte privirile şi inimile naţiuni spre Dumnezeu. În felul acesta, naţiunea română va reînvia, va renaşte, se va reface şi va intra într-o epocă de lumină şi de bogăţie spirituală, aşa cum o oferă Dumnezeu.” 
  
„Adevărata libertate” 
  
Mesajele de la Radio BBC au fost într-un mod admirabil complemenate de cele de la Radio Europa Liberă, oferindu-ne ocazia să înţelegem cum adevărul ne va face liberi şi cum putem fi eliberaţi de frică, un slujitor credincios al sistemului totalitar. 
  
„Adevărata libertate este o libertate lăuntrică, o libertate a spiritului. Această libertate este condiţionată de Adevăr. Spiritul nu poate fi liber dacă este dominat de minciună. Spiritul este eliberat numai prin Adevăr. Deschide-ţi spiritul faţă de Adevăr. Lumina Adevărului va arunca din tine întunericul minciunii şi dintr-o dată, vei fi liber. Primeşte lumina Adevărului, căci primeşti libertatea şi din clipa când primeşti Adevărul, încrede-te în el şi mergi înainte descătuşat şi liber.” 
  
Dintre mesajele transmise de Iosif Ţon în acea perioadă, fac parte şi cele care vorbeau despre lupta creştină, duhul lui Antihrist, semnele vremurilor, dar mai ales, lucrarea lui Dumnezeu în istoria şi viaţa neamului românesc. 
  
„Adevărata biruinţă” 
  
„Poporul român trece printr-una dintre cele mai grele încercări ale istoriei sale. Foametea şi frigul sunt greu de suportat. Dar şi mai greu de suportat sunt lipsa de libertate, teama de cei ce deţin puterea, faptul că nu te poţi exprima cum doreşti şi nu te poţi împlini cum crezi tu că ar trebui să te împlineşti. Mai greu, mai apăsător şi mai înspăimântător decât toate este întunericul, întunericul prostiei, întunericul îngustimii ideologice, întunericul minciunii şi întunericul spiritual.” 
  
Pornind de la o astfel de realitate tristă prin care trecea România în acele timpuri, Iosif Ţon a căutat să ne îndrepte atenţia către Dumnezeu şi către puterea eliberatoare extraordinară a Sfintelor Scripturi. „Greşeala intelectualilor români este că ei au aşteptat o eliberare fizică prin distrugerea de către cineva de afară a celor răi. Ei nu au înţeles că adevărata biruinţă stă în eliberarea spirituală ce vine numai prin descoperirea lui Dumnezeu. Şi când mii şi mii de oameni se vor elibera spiritual de frica forţei brute, cei răi vor deveni neputincioşi tocmai prin tăria spiritului celor eliberaţi de frică.” 
  
Apeluri patriotice 
  
În mod deosebit, Iosif Ţon a făcut un apel special pentru oprirea planului de demolare a satelor. De asemenea, el a dedicat o serie de prezentări aniversare la trei sute de ani de la tipărirea Bibliei în limba română. Pe măsură ce comunismul se apropia de sfârşit, mai multe mesaje au fost adresate cu privire la schimbările ce aveau loc în răsăritul Europei. Putem spune că mesajele pe care Iosif Ţon le-a transmis la postul de radio Europa Liberă, au avut ca scop renaşterea spirituală a neamului românesc, preluând modelele biblice şi transpunând învăţătura eliberatoare a Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos. Prin toate acestea, Iosif Ţon a demonstrat că un creştin protestant poate fi un român autentic şi că învăţăturile oferite de Sfânta Scriptură sunt de natură a contracara influenţa nefastă a oricărui sistem totalitar, inclusiv cel comunist. 
  
„Călăuzire, putere şi har” 
  
Se poate spune că Biblia este antidotul oferit de Dumnezeu contra oricărei forme de oprimare a spiritului, indiferent de formă, timp sau loc. În felul acesta, vocaţia pastorală a lui Iosif Ţon se împlineşte în cea de învăţător pe calea ce duce spre liberate. În finalul volumului de mesaje transmise la radio BBC şi Radio Europa Liberă, imediat după căderea comunismului în România, Iosif Ţon adresa un apel care rămâne de actualitate: 
  
„Fraţii mei dragi, Dumnezeu ne-a izbăvit. Slăvit să fie El în vieţile noastre şi în ţara noastră, în veci. Atâţia ani am dorit şi ne-am rugat pentru eliberare. Acum, Dumnezeu ne-a dat-o. Dar ce vom face noi cu ea? Cum vom trăi acum, în liberate? Vom folosi libertatea să ne apropiem de Dumnezeu şi să fim mai buni, mai curaţi, mai drepţi sau o vom folosi pentru libertinaj, dezmăţ şi păcat? Eu îi chem acum pe toţi creştinii din toate cultele, să ne rugăm lui Dumnezeu mai mult ca oricând să ne dea călăuzire, putere şi har, ca să ştim cum să participăm activ la construirea României libere.” 
  
La 20 de ani de la Revoluţie şi de la ultimul mesaj adresat de Iosif Ţon la Radio Europa Liberă, consemnat în acest volum, ne putem pune pe drept, întrebarea dacă am reuşit sau nu să ne eliberăm de acel sistem totalitar, nemilos şi aducător de rău. Însă indiferent de situaţie, aceste mesaje rămân de actualitate, atâta timp cât Antihrist poate reveni oricând, dacă nu veghem, pentru a ne prinde din nou, în robia fricii şi a supunerii oarbe faţă de un sistem opresiv şi distrugător de liberate. Fie ca această istorie să nu se mai repete niciodată!    
  
Octavian Curpaş 
Phoenix, Arizona 
  
  
  
  
  
Referinţă Bibliografică:
Mesaje transmise la Radio BBC si Radio Europa Libera de Iosif Ton / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 146, Anul I, 26 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!