Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   



 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

În după-amiaza zilei de 21 februarie (a.c.), ca un privilegiu ce mi s-a oferit, am participat la o manifestare culturală găzduită la sediul Protopopiatului Paşcani. Părintele-protopop Pavel Postolache, amfitrionul evenimentului şi organizatorul (în asociere cu directoarea Colegiului „M. Sadoveanu”, d-na prof. Carmen Dimitriu), a coordonat manifestarea menţionată. În cadrul programului, pe de-o parte a fost comemorat mitropolitului Visarion Puiu (în contextul debutului „Zilelor Visarion Puiu”), iar pe de altă parte au fost lansate trei cărţi basarabene, în prezenţa a doi distinşi oaspeţi chişinăuieni: publicistul şi monografistul conf. univ. dr. Vasile Şoimaru şi prof. univ. Vasile Iovu, Artist al Poporului.  

Evenimentul cultural a captivat la modul cel mai înalt interesul auditorului: preacuvioşi părinţi, profesori şi numeroşi elevi ai colegiului păşcănean. În modesta mea intervenţie, spre sfârşitul celor trei ore bogate în conţinut informativ şi în încărcătură emoţională, am făcut referire doar la cărţile ce ne-au fost prezentate de prolificul autor cu numele înveşnicit de condeiul marelui prozator născut la Paşcani. Despre păşcăneanul născut numai cu un an înaintea scriitorului, cel ce avea să devină mitropolit al Bucovinei şi, ulterior, mitropolit al Transnistriei (administrată de Guvernul României) în perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, cum am menţionat, n-am mai apucat a vorbi, probabil spre dezamăgirea părintelui protopop, care îmi propusese s-o fac.  

Ca urmare a neîmplinirii autoasumate (în condiţiile amintite), am simţit nevoia să procedez, pe o altă cale, la o adendda pe tema rămasă în suspensie. Aspectul pe care aş fi dorit să-l subliniez la Paşcani e legat de relaţia celor doi iluştri fii ai urbei păscănene, unul un fericit al soartei, celălalt un purtător de cruce pe propria-i Golgotă.  

Citisem recent pe un site o opinie care m-a revoltat, anume că Sadoveanu ar fi fost pasiv la ceea ce i se întâmpla, în deceniile de după război, lui Visariom Puiu şi că el, prozatorul, ar fi profitat de pe urma prigonirii mitropolitului. Şi „întărirea” acestei invocate acuzaţii e făcută cu „argumentul” că scriitorul i-ar fi furat ierarhului clădirea de la schitul Vovidenia (acum, casă memorială dedicată frăţeşte memoriei celor două personalităţi).  

M-a durut acest punct de vedere, eu neacceptând să separ, atât de radical, scriitorul Sadoveanu de omul Sadoveanu. Desigur, subiectivismul meu, cel rezultat din efectul frumuseţii scrisului şi mesajului operei sadoveniene asupra cititorului care mă aflu, e direcţionat şi spre o anume obiectivitate, sprijinită pe câteva argumente plauzibile, găsite în contextul acestei relaţii.  

Cele două personalităţi istoricizează, cu dublă măsură, locul comun al naşterii celor doi copii de demult, unul Mihail Ursachi, fiul nelegitim al avocatului Alexandru Sadoveanu, iar celălalt Victor Puiu, fiul ceferistului Ioan Puiu. Cum Victor s-a născut la 27 februarie 1979, cu un an (neîmplinit) înaintea naşterii lui Mihail (5 noiembrie 1980), cei doi copii predestinaţi să amprenteze istoria timpului lor au învăţat „cetitul” şi socotitul de la acelaşi învăţator, „Domnu’ Trandafir” (Mihai Busuioc), în aceeaşi „odaie lungă, cu tavanul scund”, în care „toate patru clase erau grămădite”. După ce lui Mihail îi muri mama, tatăl său se întâmplă să se recăsătorească cu Maria Puiu din Ciohorăni (care-i dărui lui Mihail o soră, pe Florica), nepoata (de frate) a tatălui lui Victor, căci neamul său pe linie paternă avea ramuri genealogice şi în acest sat de lângă Hanu Ancuţei, locul de popas consacrat literar de inegalabilul prozator.  

Iată-i pe cei doi concitadini chiar...veri. În ce priveşte această ipostază a biografiei lor comune, ea e sugerată de scriitor în unele din scrierile sale, cele care istorisesc întâmplări (cu „oameni şi locuri”) preluate din acest sat aflat o lungă perioadă de timp în comuna Mirosloveşti, judeţul Iaşi. Această legătură de rudenie e întărită de informaţiile obţinute de profesorul de limba română Dumitru Călin din Ciohorăni, care a alcătuit şi un arbore genealogic al familiei în care s-a născut mitropolitul. Autenticităţii acestui fapt i se adaugă şi înscrisul (cu o caligrafie desăvârşită) de pe o Sfântă Evanghelie donată de membrii familiei Puiu Bisericii din Mirosloveşti (aceast lăcaş de închinare fiind cel în care au fost creştinaţi unii membri ai familiei Puiu, în perioada în care satul vecin, Ciohorăni, nu avea biserică proprie). Şi, în sfârşit, confirmă această relaţie şi scriitorul şi publicistul Mircea Coloşenco, urmare a unei mărturisiri pe care i-a făcut-o Constantin Mitru, cumnatul şi editorul lui Sadoveanu.  

Relaţia celor doi păscăneni, deveniţi mari români, a avut un parcurs cel puţin constant. După bolşevizarea ţării, între înaltul arhiereu şi neîntrecutul artist al cuvantului scris nu putea să se rupă brutal o relaţie consolidată în decenii de viaţă. Se ştie că Sadoveanu avea „contingenţe cu unii slujitori ai biserici, destul de strânse, chiar afectuoase cu unii”. În acest context relaţional, Sadoveanu a contribuit la stilizarea psalmilor din Biblia redactată de pr. prof. Radu Vasile şi scriitorul teolog Gala Galaction (1934), a avut o strânsă legătură cu arhereii Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu, împreună cu acesta din urmă reuşind să convingă autorităţile comuniste (1953) să finanţeze restaurarea Mănăstirii Neamţ. La acestea adăugăm că, frecvent, călugării şi mănăstirile moldave sunt modele de oameni şi locuri pentru povestirile sale („Fraţii Jderi”, „Demonul tinereţii”, „Oameni şi Locuri” etc.).  

Preocupat de relaţia dintre cele două personalităţi care au amprentat puternic timpul lor, eruditul publicist şi scriitor Vasile Iancu, originar din Ciohorăni, deşi crede că „nimeni n-o ştie (relaţia) în toate meandrele şi tainele ei”, ajunge totuşi la o conturare care dă formă unei concluzii: „a fost o prietenie, pur şi simplu (nu o mare prietenie), mai mult complicată de timpurile tulburi pe care le-au traversat, fiecare pe traseul său existenţial, sinuoasă, poate, după oameni, cu limitele lor, unii, mai verticali, alţii, mai aplecaţi către compromisuri”.  

E cert că lui Sadoveanu nu i-a fost deloc confortabil faptul că mitropolitul, prietenul său, căpătase (nedrept!) anatema trădătorului, întărită de condamnarea la moarte în contumacie şi de caterisire. Se poate spune, măcar, că nu a fost chiar pasiv la drama prietenului său. În anul 1956, pe când Visarion Puiu era la Paris, Sadoveanu, deşi bolnav (venise la o clinică medicală, în urma accidentului său vascular), l-a vizitat pe arhiereu şi l-a încurajat să se întoarcă în ţară, asigurându-l că va beneficia de clemenţa autorităţilor. Scriitorul Vasile Iancu crede că prozatorul intervenise la Gheorghe Gheorghiu-Dej în acest scop şi că îl va fi îndemnat pe Visarion Puiu să-şi calce pe inimă şi să alcătuiască un memoriu în care să se dezvinovăţească de acuzaţiile care îl aduseră în starea dată. În 1958, din nou, scriitorul îl vizitează, de data aceasta împreuna cu mitropolitul Moldovei Iustin Moisescu (viitorul patriarh). Despre acest demers de conciliere intermediat de Mihail Sadoveanu, scriitorul Vasile Iancu are mărturia preotului Dumitru Emilian Popa, obţinută la Freiburg, unde preotul (hirotonit chiar de mitropolitul aflat in exil) îşi avea parohia. Dar şi de data aceasta, ierarhul şi-a declinat întoarcerea. Când Sadoveanu i-a spus că el şi mitropolitul Iustin Moisescu îi garantează că nu i se va întâmpla nimic rău dacă se întoarce, Visarion Puiu le-a răspuns binevoitorilor lui vizitatori: „Dar pe voi cine vă garantează?”. Neîncrederea lui căpătă imediat şi un alt argument: „Nu mă întorc deocamdată. Căci trenurile din Occident trec mai întâi pe la Moscova şi apoi ajung la Bucureşti”.  

După această ultimă încercare de aducere acasă a mitropolitului surghiunit Visarion Puiu, fostul ierarh a mai trăit şase ani. Cu trei ani înaintea lui se stinse din viaţă şi prietenul său, scriitorul. Faptul că lângă Mănăstirea Neamţ spiritele celor doi români iluştri tutelează acelaşi muzeu memorial, e o idee inspirată, menită să inducă vizitatorului armonia şi nu antinomia din această relaţie istorică, ce-i drept, cu „meandrele şi tainele” ei.  

Mirosloveşti, 27 februarie 2013  

Referinţă Bibliografică:
MEANDRELE ŞI TAINELE UNEI PRIETENII: MIHAIL SADOVEANU ŞI MITROPOLITUL VISARION PUIU / Gheorghe Pârlea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 789, Anul III, 27 februarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Pârlea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!