Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   


Autor: Doru Ciutacu         Publicat în: Ediţia nr. 794 din 04 martie 2013        Toate Articolele Autorului

 MĂRŢIŞOARELE LUI PUNKY
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Punky era un băieţel blond, cu ochii albaştri, căruia îi plăcea stilul punk. Purta părul cârlionţat în plete dezordonate şi avea ca pantaloni preferaţi o pereche de blugi foarte lungi, cu multe buzunare ciudate. Spunea la toată lumea că îi place stilul punk şi de aceea era poreclit Punky. Deşi era un suflet sensibil, cei din jurul său se lăsau înşelaţi de aspectul său exterior dezordonat şi nu reuşeau să-i vadă cu adevărat calităţile. 
  
Era pe la sfârşitul lui februarie şi lumea înfrigurată căuta mărţişoare. Unii chiar pregăteau de Mărţişor cadouri importante pentru cei dragi. Nici colegii lui Punky nu se lăsau mai prejos. Se lăudau cu noile colecţii de mărţişoare achiziţionate din magazine scumpe sau de la tarabe improvizate. 
  
Singurul care nu se prea împăca cu mărţişoarele era prietenul său, Rebel, care nu vedea rostul acestei sărbători şi nu înţelegea de ce trebuia să ofere mărţişoare fetelor şi nu invers.  
  
- Hm! E ridicol! Fetele trebuie să ofere mărţişoare băieţilor! Şi-n plus, la televizor spuneau că în Moldova fetele oferă mărţişoare băieţilor! Aici, de ce nu e la fel? Nu e drept! Băieţii nu au nicio obligaţie! bufnea supărat Rebel. 
  
- Ei, Robert, dragul bunicii, aşa e frumos din partea unui cavaler! Băieţii trebuie să ofere mărţişoare fetelor! Şi, ar fi păcat să nu le oferi, mai ales că noi ne putem permite să fim drăguţi! E păcat să nu faci şi tu mici bucurii celor din jur atunci când poţi! Mai ales că poţi! spunea de fiecare dată bunica cu o voce plină de bunătate şi înţelepciune. 
  
Iar atunci când mama lui îl sfătuia să cumpere mărţişoare, Rebel îi răspundea certăreţ: 
  
- Nu cumpăr niciun mărţişor, niciunei fete de nicăieri! Şi, nu mă duc niciunde! Clar? S-a înţeles? Eu nu o să colind atît prin frig şi prin ninsoare pentru a le cumpăra lor mărţişoare! Şi, ştii ceva? Fetele astea nici nu se poartă frumos cu mine! Mereu îmi inventează tot felul de nume stranii : ”Rebel Ciudatul” sau ” Rebel Demodatul”, ”Rebel Căscatul”, deşi eu nu sunt aşa. În plus, îmi aruncă pe jos cărţile, caietele şi penarul. Da! Şi, mereu trebuie să mă feresc de ele pentru că mă trag de păr! Şi, ştii ceva? Şi lui Punky fetele îi fac la fel, chiar mai rău, dar el e mai iertător decât mine şi le lasă să facă ce vor! Nu ştiu cum de le poate înţelege pe ciudatele astea îngâmfate! 
  
În familia lui Punky, situaţia financiară era destul de grea. Banii le ajungeau doar pentru traiul zilnic. De aceea, Punky dorea să le ofere profesoarelor şi colegelor mărţişoare  
  
create şi lucrate chiar de el. Nu îndrăznea să-i ceară bani mamei pentru că ştia de greutăţile prin care treceau în ultima vreme.  
  
Pentru confecţionarea mărţişoarelor, Punky se pregătise din timp. Îşi adunase în pungi tot felul de lucruri: coji de nucă, scoici, pietricele, nasturi, paiete, coji de ou, etc. Doar şnururile şi le cumpărase cu puţinii bani agonisiţi chiar de el. 
  
Pentru mărţişoare lucrase din greu. Fiecare mărţişor era unic şi era gândit pentru o anumită persoană. Şi fiecare mărţişor simboliza ceva doar de el ştiut. Unul era o bucată mică de carton galben pe care era lipit un miez de nucă de o formă neobişnuită, dat cu lac, iar la capăt era agăţat un fir roşu cu alb, ce forma o fundiţă discretă. Altul era o scoică pictată în alb şi roşu pe care scria: ”1 Martie”. Un alt mărţişor înfăţişa un peisaj de iarnă într-o inimă, peste care era presărat zahăr. Alt mărţişor era lipit pe carton roşu din care îşi înălţa sfios capul un ghiocel din coajă de ou pisat. Toate mărţişoarele erau originale şi foarte atent lucrate. 
  
Pentru mama, mărţişorul era de dimensiuni mai mari. Pe un carton lipise paiete negre, apoi scrisese cu paiete aurii : ” Te iubesc, Punky!” 
  
Cu o zi înainte de Mărţişor, mama, dorind să-i facă o surpriză lui Punky, se împrumută de bani şi cumpără câteva 
  
mărţişoare. Dar, a doua zi, Punky le lăsă acasă, luînd în ghiozdan doar mărţişoarele confecţionate de el.  
  
Când veni momentul pentru a oferi mărţişoare, Punky se apropie timid de colege şi le dădu mărţişoarele sale. Unele fete începură să râdă zgomotos, altele aruncară mărţişoarele lui Punky în ghiozdan sau pe jos, iar celelalte, nepăsătoare, se făcură că nici nu le observă. 
  
De asemenea, unele profesoare începură să ţipe la el considerându-se jignite, umilite, altele, pentru a-l scăpa pe Punky de ruşine, nu schiţară nici un gest, făcându-se că nu observă ce au primit, iar câteva, nemulţumite de cadourile întregii clase, dădură câte un test-fulger, cu dorinţa de a-i pedepsi pe elevi.  
  
Însă, a existat şi o profesoară care, la sfârşitul orei, a spus astfel: 
  
- Vreau să vă mulţumesc tuturor pentru frumoasele mărţişoare, dar în special lui Punky. Vreau să vă spun că mărţişorul lui a fost cel mai frumos pe care l-am primit vreodată pentru că a fost făcut chiar de el! Îţi mulţumesc foarte mult, Punky! Să ştiţi copii că nu mărimea sau valoarea pe care ai investit-o într-un lucru contează, ci faptul că l-ai dăruit din tot sufletul! 
  
Fetele îşi scoaseră din ghiozdane mărţişoarele şi fiecare îşi privi cu mare atenţie mărţişorul primit de la Punky. Chiar şi cele care aruncaseră mărţişorul se aplecară după el să-l ridice.  
  
Acum, acest mărţişor însemna altceva. Câteva fete îşi notară pe spatele mărţişorului: ”Mărţişorul lui Punky”. 
  
Înţelegând mesajul, Rebel se înroşi şi ochii i se umplură de lacrimi.  
  
Anul următor, toţi copiii din clasa lui Punky îi oferiră acelei minunate profesoare mărţişoare confecţionate chiar de ei. Astfel, ei învăţară o lecţie foarte importantă şi anume că, adevăratele valori nu sunt cele materiale care se pierd odată cu trecerea timpului, ci cele sufleteşti, care rămân pentru totdeauna. O mână de ajutor sau o vorbă bună în timp de răscruce, valorează mai mult decât un sac cu pietre preţioase.  
  
Dar, adevăratele pietre preţioase sunt vorbele şi faptele bune, care nu vor fi uitate niciodată. Aceasta este adevărata bogăţie pe care nu o poţi pierde niciodată, Bogăţia Inimii!  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
MĂRŢIŞOARELE LUI PUNKY / Doru Ciutacu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 794, Anul III, 04 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doru Ciutacu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Doru Ciutacu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!