Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Studii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Studiu de George Baciu 
  
MAREŞALII ROMÂNIEI 
  
Câţi mareşali a avut România ? Iată o întrebare al cărei răspuns poate fi dat doar de către acela care cunoaşte, mai întâi semnificaţia termenului , apoi istoria naţională aşa cum şi-a derulat fragmentele în prima jumătate a secolului al XX-lea. 
  
Termenul este unul foarte vechi, provenind din perioada carolingiană, din cuvântul „marascahl”, din germana veche, desemnând grăjdarul regal. În regatul francez, acest sens se va păstra până în secolul al XV-lea, când mareşalul încetează să se mai ocupe efectiv de cai şi preia trăsăturile moderne ale demnităţii, devenind un comandant militar. În timpul lui Ludovic al XIV-lea, care a numit nu mai puţin de cincizeci de mareşali de-a lungul domniei sale, titlul de mareşal dobândeşte o formă definită, care va fi păstrată de toate regimurile ce îl vor acorda. Bastonul, semn distinctiv al mareşalului, îşi are originea în 1627, anul desfiinţării titlului de conetabil. 
  
În istoria ierarhiei militare româneşti, gradul de mareşal apare la 1 decembrie 1918, când pe dealul Mitropoliei în asistenţa mulţimii, a mitropolitului Pimen al Moldovei, a generalului Berthelot, a comandanţilor de oşti, generalul Eremia Grigorescu, ministru de război, dădea citire primei cărţi de mareşal acordată regelui Ferdinand, zis cel Loial sau Întregitorul în calitatea sa de comandant al Armatei române [1]. Emoţionat, regele se adresă generalilor de armată : Se cuvine şi dumneavoastră celor ce aţi comandat armate în războiul nostru să fiţi înălţaţi la gradul de mareşal [2]. 
  
Acest gând a fost preluat în 1930 când cele două Camere ale Parlamentului au votat în şedinţele din 19 şi 21 iunie Decretul Lege nr. 2451 privind instituirea demnităţii de mareşal începând cu 14 iunie 1930. Potrivit decretului demnitatea era onorifică şi se conferea capului oştirii şi ofiţerilor generali, care aveau gradul de general de corp de armată şi care conduseseră cu succes operaţiunile armatei române în funcţia de şef al Marelui Cartier General sau de comandant titular al unei armate. Au primit astfel grade de mareşal Carol al II-lea (cap al oştirii) – 14 iunie 1938, Constantin Prezan (şeful Marelui Cartier General Regal, în 1917-1918 şi 1919-1920) şi Alexandru Averescu (comandant titular al Armatei II) – Sighişoara, octombrie-noiembrie 1930. Celălalt posibil beneficiar, Eremia Grigorescu (general de divizie, comandant al Armatei I, ministru de război în perioada octombrie - noiembrie 1918 în guvernul lui Constantin Coandă, inspector general de armată), murise în 1919. 
  
Însemnul de mareşal era reprezentat prin două bastoane încrucişate fixate pe paspoalul (vipuşca) epoletului de general de corp de armată, precum şi de bastonul de mareşal lung de 35 de cm, acoperit cu catifea purpurie, împodobit cu acvile cruciate din aur şi ornat la capete cu frunze de stejar, de aur [3]. 
  
De asemenea, pe lângă drepturile, onorurile şi avantajele materiale conferite de către Decretul Regal 998/1924 pentru Constantin Prezan şi Decretul Regal 1678/1927 pentru Alexandru Averescu, în 1938 se instituie îndemnizaţia mareşalilor care, potrivit Decretului-lege din 11 iunie 1938 era de 60.000 lei lunar drept soldă şi 50.000 lei lunar îndemnizaţie de reprezentare. Soldele nu erau supuse reţinerilor de 10% pentru Casa Generală a Pensiilor şi erau transmise văduvelor. 
  
La 10 mai 1941, în baza Decretului 1354/09.05.1941 semnat de generalul Ion Antonescu, publicat în Monitorul oficial nr. 109/10.05.1941 regelui Mihai I i se acorda gradul de mareşal, în calitatea sa de şef al armatei. Iar prin Decretul 2332/21.08.1941, pentru servicii aduse patriei, regele îl investea, la rândul său, pe generalul de armată Ion Antonescu cu acelaşi grad. 
  
Regele Carol I, a primit pe 7 aprilie 1909 (cu ocazia aniversării a 70 ani) din partea lui Wilhelm, Prinţ Moştenitor al Germaniei [4], delegatului Germaniei la Bucureşti, gradul onorific de feldmareşal german. De asemenea, Regelui Carol I i s-a conferit demnitatea de Mareşal al armatei imperiale ruse, la 17 septembrie 1912, cu ocazia aniversarii a 50 de ani de apartenenţă a Regelui Carol I la Regimentul II Dragoni al armatei prusiene, regiment care purta numele de "Impărăteasa Alexandra a Rusiei", precum şi pentru aniversarea a 35 de ani de la "gloriosul an" 1877, când Carol I, în fruntea vitezei sale armate, a luptat alăturea de neuitaţii mei tată şi bunic", dupa cum spunea Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Domnitorul Carol a fost comandantul forţelor romano-ruse pe frontul de la Plevna. Bastonul de mareşal i-a fost înmânat regelui la 28 noiembrie 1912 la Palatul Regal din Bucureşti de către Marele Duce Nicolae Mihailovici, camaradul lui Carol I în timpul războiului ruso-turc. 
  
Nu se mai păstrează astăzi în ţară decât cartea de mareşal a lui Constantin Prezan şi bastonul lui Alexandru Averescu, aflate în patrimoniul Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I“ din Bucureşti. 
  
Bastonul de mareşal al lui Alexandru Averesecu a fost executat (împreună cu celelalte două acordate în 1930) de către Casa Falise din Paris (cea care realizase şi bastonul regelui Ferdinand, în 1918). A costat 67.500 de franci francezi, adică 447.587 de lei. Împreună cu taxele vamale şi cele de transport, costul realizării bastonului a ajuns la 500.000 de lei. 
  
Bastonul lui Averescu [5] e din aur, cu titlul de 750‰. Are forma unui tub cilindric, având la capete două capace. Corpul propriu-zis are lungimea de 49,7 cm; pe o lungime de 39, 9 cm este acoperit cu catifea purpurie (astăzi roasă de vreme), pe care sunt brodate, în fir auriu, patru acvile şi cinci capete de bour, dispuse în şiruri verticale, alternânde. 
  
Cele două capace, tronconice, sunt goale pe dinăuntru şi au filet la diametrul mic, având o lungime de 4,7 cm. Capacul superior are deasupra stema mare a României, înconjurată de două cununi de frunze de lauri, iar pe laterală înscrisul: „Nihil sine deo“. Capacul inferior are deasupra crucea Ordinului Mihai Viteazul, în mijlocul căreia se află cifra încoronată a regelui Carol II, fiind înconjurată de două cercuri concentrice. Pe cercul exterior e incizat numele atelierului care a produs bastonul: „Falize Anciens Joalliers de la Couronne de France“; lateral, textul „Mărăşti“. 
  
În final putem concluziona că demnitatea de mareşal al României s-a născut ca un rang onorific, devenind în timp un rang militar de-sine-stătător ; toţi regii României au primit această demnitate în calitatea lor de capi ai oştirii, demnitate ce a reprezentat însemne ale puterii militare ; Constantin Prezan, Alexandru Averescu şi Ion Antonescu au fost investiţi cu această demnitate pentru servicii aduse ţării pe câmpurile de bătălie, ultimul fiind singurul ofiţer activ ce a purtat această demnitate ; o dată cu dispariţia sa a murit de fapt şi demnitatea de mareşal [6].  
  
George Baciu 
  
____________ 
  
NOTE. 
  
[1]. Apostu N., Miler D. (coord.), Mareşalii României, Bucureşti, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, 1999, p. 8. 
  
[2]. Miler, Didi, Demnitatea de mareşal în istoria României, în Gh. Buzatu (coordonator), Mareşalul Antonescu la judecata istoriei, Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2002, p. 106-107. 
  
[3]. Ibidem 
  
[4]. Georgescu, Vlad, Istoria românilor, Editura Humanitas, Ediţia a III-a, Bucureşti, 1992, pag. 178. 
  
[5]. Historia nr.98, februarie 2010. 
  
[6]. Miler, Didi, Demnitatea de mareşal în istoria României, în Gh. Buzatu (coordonator), Mareşalul Antonescu la judecata istoriei, Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2002, p. 108. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Mareşalii României de George Baciu / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 379, Anul II, 14 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!