Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Libertate > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 945 din 02 august 2013        Toate Articolele Autorului

 Marcel Ţundrea. Pământul gropii i-a închis gura ... !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Frecvent, statul român este acţionat în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, pentru grave erori judiciare şi plăteşte sume despăgubitoare importante, victimelor! Spre această instanţă internaţională s-ar fi îndreptat, dacă nu i-ar fi fost frânţi definitiv paşii, Marcel Ţundrea, victimă a unor acuzaţii ipotetice, neinstrumentate decât de reconstituiri înscenate şi probe inventabile, de viol şi crimă cu bestialitate, asupra minorei de 13 ani, Mioara Gerasie, din localitatea gorjeană Pojogeni. Acest condamnat fără vină este unul dintre românii care de dincolo de gratii, într-un ţipăt tragic şi-a strigat dreptatea, ani în şir! După o executare de 12 ani de puşcărie din 25, câţi i-au fost împărţiţi printr-o hotărâre judecătorească aberantă, a fost eliberat, fiind găsit nevinovat! Apoi, după o scurtă libertate, aşteptând până în ultima clipă pedepsirea celor care l-au osândit şi i-au făcut viaţa un iad, a murit, pe 19 ianuarie 2007, cu câteva zile înainte de a împlini 57 de ani, la Spitalul Judeţean din Târgu-Jiu.  
 
„Închisoarea mi-a băgat în pământ fiul nevinovat”, avea să spună îndurerată mama osânditului. Peste aceasta, ca şi cum tot ar mai fi rămas de îndesat în inimă alte maltratări, nici familia nu i-a dat căldura sufletească şi înţelegerea pe care a fost condamnat să nu le aibă de la nimeni, în afară de biata lui mamă. În timp ce era încolţit într-o anchetă bestială, ducând crucea unei pedepse fără vină, soţia lui se căsătorea cu un bărbat pe care Ţundrea îl acuza că a fost pe urmele sale mereu şi i-a provocat nedreptate şi suferinţă. După eliberare, Marcel Ţundrea s-a dus acasă să îşi ia ce ar fi mai găsit din ce îi aparţinuse, actele, măcar, dar propria fiică i-a spus: „dispari de la uşa mea!...”. Soţia şi fiica i-au mai pus un rând de lanţuri, pe suflet!  
 
O viaţă distrusă de un procuror atroce  
 
Pentru un amar de ani, din 1992, până în 2004, destinul unui om aflat sub talpa unui procuror fără Dumnezeu s-a preschimbat în calvar şi nesfârşit manifest încrâncenat, tragic, împotriva unei justiţii surde, ajunsă la mâna unei instanţe anormale. Vinovat de această cruzime este fostul procuror, acum pensionar şi avocat, care trăieşte în linişte şi bunăstare, având un venit lunar fabulos, Ion Diaconescu, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj. El nu a fost niciodată tras la răspundere, deşi a contribuit la comiterea celei mai mari erori judiciare, consimţită de judecătorii de caz. A făcut o întreagă arhitectură judiciară pentru a condamna un om nevinovat. Baza de argumente ale incriminării era una totalmente aberantă: „Ţundrea avea un comportament antisocial, a fost student la două facultăţi de la care a fost exmatriculat, se certa cu soţia, făcând urât la beţie ... !”. Pentru a înfunda definitiv un om nevinovat, Diaconescu a dispus o expertiză psihiatrică asupra lui Marcel Ţundrea, înaintea începerii urmăririi penale, a fabricat probe de acoperire, a apelat la un martor puşcăriaş care a declarat fals că Ţundrea i-ar fi mărturisit crima, în puşcărie. Acum procurorul diavolului prosperă, deţine două case de vacanţă în oraşul Novaci din judeţul Gorj, nu are prejudecăţi sau remuşcări. Niciodată nu a răspuns în faţa legii pentru atrocităţile judiciare şi pentru ancheta cu pumnul - Ţundrea a declarat că la interogatoriu i se scoteau dinţii şi i se rupeau coastele.  
 
A trebuit să treacă 12 ani de carceră grea, pentru ca, un alt om al legii, prim-procurorul Emil Moţa, de la acelaşi parchet gorjean, să facă dreptate. După 12 ani de osândă nedreaptă, Ţundrea a revenit în lumea liberă în care a mai trăit, atât cât a mai avut de trăit, sub acelaşi cer cu groparii tinereţii lui: justiţia română şi cel de la care luase asupra sa păcatul greu ca pământul, adevăratul asasin, Gheorghe Avram. Printr-un joc al destinului acesta, având de executat o pedeapsă pentru omor asupra unui consătean, i-a şi fost coleg de celulă la un moment dat, la Penitenciarul Codlea. Eliberarea a venit în urma unui raport de expertiză aprobat de către procurorul Emil Moţa, care a stabilit că profilul ADN, recoltat de la victimă în timpul urmăririi penale, dar scos la lumină abia în anul 2004, nu îl încriminează pe condamnat. În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-au declarat nevinovat pe Ţundrea, la 20 noiembrie 2009, printr-o sentinţă definitivă, după cinci ani de procese, când el era deja mort, având sănătatea nimicită în puşcărie.  
 
O anchetă abuzivă, o judecată satanică a aruncat un om în iad sub acuzaţia că a violat şi ucis bestial, înfundându-i esofagul cu pietre de râu, o fetiţă de 13 ani. Dovedindu-i-se nevinovăţia pentru viol, acuzaţiile procurorului Ion Diaconescu, nu mai puteau fi decât eronate şi intenţionale, principalul suspect devenind Gheorghe Avram. Lui i s-a atribuit crima preluată de pe umerii lui Ţundrea. Era recidivist şi fusese indicat de către condamnat, în timpul anchetei, ca autor al violului şi omorârii feroce a fetiţei din Pojogeni, dar, fiind audiat de un subofiţer, a fost exclus din cercul de suspecţi, iar procurorul Diaconescu a rămas inflexibil faţă de teoria lui legată de Ţundrea, cum că ar fi monstruosul asasin. Din spatele gratiilor, Ţundrea a trimis mai multe memorii în care şi-a susţinut nevinovăţia dar nimeni nu l-a auzit. Într-unul dintre acestea, făcea referire şi la testul ADN, documentul care îl disculpa, dar care a dispărut, ca intrat în pământ, iar memoriul a fost îndosariat în altă cauză.  
 
Toate aceste date conduc la ideea că procurorul şi-ar fi dat seama de nevinovăţia lui Ţundrea dar, dacă s-ar fi revenit asupra unui proces, după ce o condamnare nedreaptă fusese pecetluită, s-ar fi dezvăluit o mare eroare judiciară care l-ar fi vizat atât pe el cât şi pe cei care au efectuat ancheta.  
 
Procurorul Diaconescu, arhitectul dosarelor controversate  
 
Macabra celebritate a sinistrului procuror Diaconescu, cel care potrivit senatorului Toni Greblă, „primeşte din bugetul statului român o pensie mai mare de o sută de milioane lei” este marcată şi de alte cazuri instrumentate de el, în urma cărora statul român a fost acţionat în judecată de către victime şi a plătit despăgubiri colosale. În afară de cazul Ţundrea, tot el a dat încă trei verdicte cel puţin controversate. Este vorba despre două femei ucise, tot la Pojogeni, dintre care cadavrul uneia a fost găsit dezbrăcat, şi strivit de un tractor, iar al celeilalte, a fost găsit tot dezbrăcat, cu urme de violenţă pe corp şi de strangulare la gât. În urma expertizei s-a stabilit că agresorul i-a sfârtecat vaginul cu o scândură. Ambele cazuri au fost clasate, înregistrate cu autor necunoscut de către Diaconescu. Un al treilea cadavru, de asemenea de femeie, tot din Pojogeni şi, de asemenea cu urme de violenţă şi viol a fost găsit ars. Pentru el s-a stabilit ca autor un anume Arpad Mailat de la Târgu Secuiesc, mort de şase ani într-un sanatoriu din Târgu-Jiu. Şirul de atrocităţi a încetat odată cu arestarea monstrului Gheorghe Avram.  
 
Maniera de lucru a procurorului Diaconescu şi a unei reţele de medici legişti, judecători şi poliţişti, fără scrupule, complici într-o ramificare culpabilă de manevre ilegale, neconcludente s-a dovedit elocventă în cazul tragic, Ţundrea care avea să devină unul ce a deschis drumul dezvăluirilor gravelor fărdelegi, însă, din păcate pentru condamnat, dreptatea a venit prea târziu! Dovedindu-se pe baza probelor administrate anterior şi a probelor ştiinţifice prelevate de pe tamponul vaginal al minorei, că autorul violului asupra fetiţei din Pojogeni nu era Marcel Ţundrea, n-a mai existat mobilul crimei. Cazul s-a redeschis, situaţie în care procurorul şef Marius Iacob, din cadrul Parchetului General a reînceput studierea lui, stabilind că justiţia oarbă a pus în lanţuri un om nevinovat. Dar dreptatea nu va mai veni! Faptele fiind petrecute în urmă cu 19 ani s-au prescris, (omorurile sunt prescrise după 15 ani de la săvârşire).  
 
„Nu eu condamn, ci judecătorii”, se disculpă Ion Diaconescu afirmând totodată că nu are să-şi reproşeze nimic. În timp ce condamnatului fără vină, din vina procurorului, însă, i s-a închis gura cu pământul gropii! Nu i se va mai face niciodată dreptate lui Marcel Ţundrea, pentru cea mai gravă eroare judiciară a anilor postdecembrişti (este vorba despre erorile judiciare consacrate), dintr-o patrie în care toate sunt ajunse la limita suportării!... În România, eroarea judiciară nu are altă reprezentare decât de termeni în dicţionarul de specialitate. Nimeni nu plăteşte pentru erorile dovedite. Statul român nu a făcut nici o acţiune în regres împotriva celor care condamnă oameni nevinovaţi. (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Marcel Ţundrea. Pământul gropii i-a închis gura ... ! / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 945, Anul III, 02 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!