Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012        Toate Articolele Autorului

„LINII DE FORŢĂ” LA INTERSECŢIA DINTRE AXA VERTICALĂ A TURNULUI EIFFEL ŞI CEA ORIZONTALĂ A CÂMPULUI LUI MARTE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Simbolul cel mai reuşit al arhitecturii moderne a Parisului rămâne în continuare Turnul Eiffel, o sinteză strălucită a conceptelor de urbanism elegant al acestei mari metropole. Dispus la capătul de nord-vest al Câmpului lui Marte (Champ de Mars), acest Turn continuă să impresioneze prin silueta sa impunătoare pe toţi turiştii care se înghesuie pe terasele ingenios proiectate ale esplanadei Trocadero, care mereu oferă o experienţă unică şi de neuitat diferitelor generaţii care au avut ocazia să o viziteze. Echipat cu cele mai performante „accesorii” tehnologice, Turnul Eiffel străluceşte în noapte asemenea unui far în mijlocul cerului, prin sute de becuri de mare putere luminând nopţile unui oraş fascinant şi mereu seducător.

PIAŢA ŞI ESPLANADA TROCADERO

În momentul când am ieşit din staţia de metrou Trocadero într-o seară de aprilie, am fost convins că voi avea parte de o experienţă cu totul deosebită. Nu era vorba doar de un presentiment născut din sonoritatea acestui nume spaniol utilizat pentru un punct de referinţă din Paris, cât mai degrabă de aspectul cu totul aparte al acestui loc fermecător, din care poţi ajunge imediat pe esplanada cu acelaşi nume, de unde poţi admira în toată splendoarea ei frumuseţea aparte a unuia dintre cele mai cunoscute monumente de artă urbană din lume: Turnul Eiffel.

Deşi ploua destul de puternic, esplanada era plină de turişti dornici să admire iluminarea cu totul specială a turnului, care graţie sutelor de becuri montante la toate nivelele oferea o privelişte de neuitat. M-am uitat în jurul meu şi am putut distinge persoane din toate colţurile lumii aşteptând evenimentul special al orei fixe, când dintr-odată întregul turn îşi schimba brusc aspectul datorită trecerii pentru mai multe minute la o iluminare intermitentă, becurile stingându-se şi aprinzându-se rapid într-o feerie asemănătoare sărbătorilor de sfârşit de an. Surpriza era la fel de mare, chiar dacă te aşteptai că se va produce, fiindcă de fiecare dată silueta arcuită a turnului părea să explodeze într-o jerbă de lumini ce se proiectau mirific pe cerul de deasupra Parisului.

Astfel, preţ de mai multe clipe am avut impresia că mă aflam într-o altă dimensiune a spaţiului şi a timpului, iar simţământul participării la un spectacol cu totul unic îl trăiau toţi participanţii printr-o legătură interioară ce trecea dincolo de distanţele geografice ale locurilor de origine. De aceea, vizionarea spectacolului de lumină şi culoare a Turnului Eiffel de pe esplanada Trocadero reprezintă mereu o experienţă profundă şi tulburătoare, conferind Parisului un aspect aparte între toate capitalele lumii.

TROCADERO – NUMELE UNEI VICTORII A TRUPELOR FRANCEZE

În privinţa numelui „Trocadero”, el aminteşte despre o bătălie purtată de către trupele franceze pe suprafaţa insulei cu acelaşi nume din sudul Spaniei în cursul anului 1823, având drept scop restaurarea autorităţii regelui Ferdinand al VII-lea de Bourbon, contestată de către o revoltă puternică îndreptată împotriva sa. Printr-o ironie a istoriei, la acea dată Franţa a ajutat la menţinerea regalităţii în Spania, după ce în urmă cu doar o decadă înainte ea căuta să impună fără succes regimul republican în întreaga peninsulă Iberică.

Dar acest nume nu este întâmplător în peisajul cosmopolit al Parisului, fiindcă piaţa şi esplanada Trocadero se află în prelungirea unei „axe” imaginare care începe din dreptul vastului complex de clădiri al Şcolii Militare, se continuă de-a lungul unui spaţiu verde amenajat ca un parc imens cunoscut sub numele de „Champ de Mars”, sau „Câmpul lui Marte”, la capătul căruia se află dispus Turnul Eiffel. Această aliniere a cel puţin trei monumente urbanistice am constatat că reprezintă o regulă în Paris, definindu-se linii de forţă în peisajul original al acestei metropole încărcate de amintirea evenimentelor din istoria modernă şi contemporană.

PALATUL TROCADERO RENĂSCUT SUB FORMA PALATULUI CHAILLOT

Esplanada Trocadero se află dispusă între aripile pavilioanelor ce compun actualul Palat Chaillot, care a fost construit cu ocazia Expoziţiei Internaţionale din anul 1937, în acest sens fiind demolat un palat mai vechi datând din anul 1878, ridicat pentru Expoziţia Universală din acea perioadă. Din diferitele fotografii ale vechiului palat, am putut distinge un profil similar celui existent în ce priveşte dispunerea pe două aripi a structurii ansamblului, la mijloc fiind însă prevăzută o clădire impunătoare într-un stil eclectic având încorporate elemente de artă maură şi bizantină.

Actualul palat este diferit, fiind o construcţie modernă cu o esplanadă care să permită admirarea Turnului Eiffel şi a parcului Champ de Mars de către un număr mare de vizitatori. În plus, dinspre Şcoala Militară aspectul palatului este aparte, permiţând o neaşteptată perspectivă când priveşti către mijlocul acestui ansamblu, unde nu se află nici un fel de clădire dominantă între cele două aripi ce flanchează esplanada, conferind senzaţia neaşteptată a saltului către cer printr-o ingenioasă sugestie arhitectonică.

În acest moment, nu pot să nu mă gândesc la lipsa de gust a celor care au ridicat un Palat al Parlamentului în Bucureşti fără a respecta regulile de bun gust şi de stil ale construirii unui astfel de edificiu, fiind cu totul inoportună supraînălţarea de structuri peste structuri într-o tendinţă megalomanică a „umbririi” cerului şi perspectivei. În mod clar, doar culturile şi civilizaţiile avansate pot ridica palate care să îşi merite numele, iar la Paris orice turist român va avea ocazia de a înţelege cu adevărat ce înseamnă stilul şi bunul gust în aspectul urbanistic al unui oraş.

TURNUL EIFFEL CA SIMBOL MODERN ŞI SINTETIC AL PARISULUI

Iniţial destinat pentru a „decora” temporar Expoziţia Universală din anul 1889, acest monument din oţel a fost ulterior menţinut, devenind în timp unul dintre reperele unice ale Parisului. Având o înălţime de 320 de metri, silueta sa domină întreaga metropolă, fiind vizibil din multe locuri ale oraşului şi oferind cele mai interesante perspective. Deşi ridicarea sa a fost contestată de către comunitatea artiştilor din Paris, ulterior s-a dovedit că nu a fost o greşeală construirea şi amplasarea sa la celălalt capăt al parcului Champ de Mars, faţă în faţă cu Şcoala Militară.

De fapt, această capodoperă de artă industrială urbană te trimite imediat cu gândul la cărţile lui Jules Verne, aspectul fiind completat de jocurile de lumini dispuse în întregul turn şi de „farul” puternic din vârf, care se roteşte către toate direcţiile semnificând o universalitate a triumfului ştiinţei, tehnologiei şi cunoaşterii. Şi nu întâmplător, aspectul său este destinat să ofere o perspectivă sintetică asupra acestei noi „puteri” a epocii moderne, prin sinteza unor elemente de stil arhitectonic deja prezente în peisajul parizian.

Astfel, structura turnului are trei componente majore, fiind simetrică spre toate cele patru laturi ale sale. Pornind de la nivelul solului se pot distinge patru arcuri ogivale uşor turtite, similar arcadelor clădirilor publice medievale în genul catedralelor sau palatelor regale. Aceste linii arcuite sunt încadrate lateral de patru piloni oblici aşezaţi pe nişte blocuri înalte de beton dispuse simetric asemenea tălpilor unei imense „vietăţi” tetrapodice, adică având patru picioare, oferind stabilitate mecanică şi comunicând o puternică impresie de siguranţă ce emană din aspectul impunător al înălţimii construcţiei.

A doua componentă se continuă armonios, stilizând într-un mod interesant profilul special al Arcului de Triumf, într-o manieră inegală pe axa verticală, dar conferind o perspectivă artistică specială prin propulsarea către cer a conceptului arhitectonic al acestui monument. Iar a treia componentă este similară unui imens obelisc, ce se ridică puternic şi îndrăzneţ către cer, având în vârf o siluetă de minaret, asemenea unui punct de observare situat la mare înălţime sau chiar a unui far ce îşi proiectează lumina către toate direcţiile orizontului.

Cu siguranţă că Turnul Eiffel nu a fost rezultatul simplei proiectări mecanice a unei structuri robuste din oţel, ci deopotrivă al contribuţiei stilistice a unor arhitecţi de renume, care au încorporat şi verticalizat simboluri deja consacrate din peisajul urbanistic al Parisului, conturând triumful ştiinţei şi cunoaşterii în efortul perpetuu al omului de a se înălţa către ceruri prin forţa tehnologiei. O astfel de concepţie arhitectonică era conformă cu intenţia expoziţiilor universale ce s-au desfăşurat la Paris de-a lungul unei perioade romantice a descoperirilor şi invenţiilor ce au stat la baza evoluţiei industriale moderne.

CÂMPUL LUI MARTE DINTRE ŞCOALA MILITARĂ ŞI TURNUL EIFFEL

Istoria parcului Champ de Mars este legată de cea a Şcolii Militare, care a fost construită între anii 1752 şi 1760, fiind destinată instruirii cadeţilor ce urmau să devină ofiţeri. Iniţial Champ de Mars a fost conceput ca un loc de antrenament şi exerciţii ataşat Şcolii Militare, dar ulterior el a fost deschis publicului larg, în acest loc desfăşurându-se de-a lungul timpului o mulţime de festivaluri, expoziţii sau evenimente în aer liber. Astfel, aici s-a celebrat pentru prima dată „Căderea Bastiliei” într-o atmosferă plină de bucurie şi exuberanţă colectivă din neuitata zi de 14 iulie 1790. De asemenea, pavilioanele expoziţiilor universale din anii 1867, 1879, 1889 şi 1900 s-au înălţat de-a lungul „Câmpului lui Marte” schimbând definitiv destinaţia „militară” a locului.

De fapt, cele două monumente arhitectonice plasate la capetele lui Champ de Mars sugerează o tranziţie simbolică de la arta războiului la progresul ştiinţei la nivel internaţional. Fiindcă nu întâmplător, Turnul Eiffel este un simbol al păcii şi unităţii întregii umanităţi în numele progresului, solidarităţii şi desprinderii de violenţa veacurilor trecute. Acesta a fost şi traseul Parisului, care de la o cetate medievală destinată apărării în faţa invadatorilor a devenit ulterior o metropolă deschisă, fără ziduri, un loc destinat artei şi ştiinţei, cu greu desprinse din superstiţia şi ignoranţa veacurilor de întuneric ale umanităţii.

ALINIEREA SIMBOLICĂ DE LA SUD-EST CĂTRE NORD-VEST

Într-un mod surprinzător, dar nu şi întâmplător, marile axe urbanistice ale Parisului urmează „linia” conferită de către curgerea Senei de la punctul ei de intrare în oraş până în dreptul Pieţei Concorde, de unde îşi schimbă imediat cursul începând un lung şir de meandre ce se continuă aproape la nesfârşit, însă urmând o aceeaşi progresivă avansare către nord-vest. Similar, axa istorică a oraşului preia în „punctul de tangenţă” din Piaţa Concorde linia oferită de către Sena şi o proiectează sintetic către Arcul de Triumf, iar ulterior către Arcul La Defense dispus la mare distanţă faţă de acesta.

În plus, Şcoala Militară, Turnul Eiffel şi Palatul Chaillot sugerează o altă axă care deşi nu este aliniată cu cea „istorică”, menţine totuşi avansarea dinspre sud-est către nord-vest a Senei, mai precis către unirea cu marele Ocean Atlantic. Acest lucru l-am remarcat cel mai bine atunci când am vizitat Insula Cetăţii, aliniată cel mai bine cu acest curs ascendent, care imprimă sensul devenirii şi progresului marii „cetăţi” a Parisului. Această tendinţă geografică naturală a fost urmată şi de arhitecţii aspectului modern al Parisului, conferind convergenţă, simetrie şi armonie trasării marilor bulevarde, precum şi dispunerii diferitelor monumente sau ansambluri de clădiri care compun întreaga metropolă.

Revin la peisajul „anti-arhitectural” al Bucureştiului „revizuit” în anii comunismului, când forme artificiale de relief au fost adăugate, iar regula conformării cu tendinţele naturale a fost în mod sistematic ignorată de către cei care se credeau egali cu zeii, mai presus decât sărmanii muritori. De aceea, lecţia de urbanism pe care ne-o oferă Parisul uneşte bunul gust cu decenţa şi cu integrarea construcţiilor în cadrul liniilor naturale ale formelor de relief, ce conferă sensul primordial al oricărei aşezări omeneşti.

AXA VERTICALĂ A MODERNITĂŢII PARISULUI

Mă opresc cu gândurile şi impresiile trăite în preajma acestui monument al modernităţii, dar nu înainte de a evidenţia axa verticală a Turnului Eiffel, care sugerează o devenire ascendentă şi progresivă, un triumf al spiritului uman asupra vicisitudinilor unei realităţi ce se opune mereu efortului de ridicare a umanităţii. Din acest punct de vedere, secţiunea medievală a pregătit fundamentele dezvoltării moderne, care la rândul ei ne conduce la saltul către infinit al civilizaţiei contemporane, care sub o formă sau alta va continua la nesfârşit.

Mergând pe sub arcadele imense ale Turnului Eiffel, am retrăit elanul pionierilor ştiinţei şi tehnologiei moderne, am simţit imensele sacrificii depuse pentru depăşirea ignoranţei acumulate de-a lungul mileniilor de istorie întunecată marcate de durere, disperare şi neputinţă. Şi atunci am realizat mai bine decât oricând imensul potenţial al creativităţii umane, această forţă de excepţie ce poate schimba faţa naturii şi transforma un mediu neprielnic într-un adevărat paradis. Într-un fel sau altul, acesta cred că reprezintă sensul existenţei rasei umane, iar vizitarea Parisului mi-a oferit lecţii preţioase privind legătura simbiotică dintre om şi natură, precum şi unirea indisolubilă care subzistă dintre etapele trecute, prezente şi viitoare din evoluţia civilizaţiei umane.

Octavian Lupu
Bucureşti
22.10.2012  
 
 
Referinţă Bibliografică:
„LINII DE FORŢĂ” LA INTERSECŢIA DINTRE AXA VERTICALĂ A TURNULUI EIFFEL ŞI CEA ORIZONTALĂ A CÂMPULUI LUI MARTE / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 662, Anul II, 23 octombrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!