Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013        Toate Articolele Autorului

 ÎN CE BARCĂ NE URCĂM? ÎNCOTRO VÂSLIM?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Raţiunea nu aprobă fericirea, dacă nu este unită cu demnitatea de a fi fericit, adică cu puritatea morală. – Emmanuel Kant 
  
O întreagă horă a declaraţiilor am putut auzi în aceste ultime zile, privitor la Aderarea la Schengen, multe lipsite de modestie, însuşire despre care se spune că ar aparţine inteligenţei. În final am înţeles că Aderarea la Schengen nu mai este o prioritate pentru autorităţile de la Bucureşti. 
  
E greu însă ca toate aceste declaraţii bătăioase să-i convingă pe românii cu judecată că e mai bine „ să se mute în barca lui Putin decât într-o uniune de state libere şi prospere”, după cum scria un jurnalist, bine inspirat. Iar cu fundul în două luntre, iarăşi nu se poate! Diversiunile au curs şi ele, după o primă declaraţie a ministrului de interne german. În concluzie: elevii prinşi cu lecţiile nefăcute, nu vor mai intra în clasă. Punct!  
  
In¬ca¬pacitatea politicienilor români de a accepta regulile cerute de Uniunea Europeană a fost clară, iar decizia germană privind aderarea la Schengen suna matematic, ea depinzând constant de raportul Comisiei Europene pe MCV care nu a fost favorabil din punct de vedere al statului de drept, al luptei împotriva criminalităţii organizate şi al combaterii corupţiei. 
  
Nici nu s-a mai aşteptat întrunirea de astăzi, 7 martie, de la Bruxelles, am întors spatele, fiindcă ne-am supărat că ne-au făcut incapabili de a respecta nişte reguli. Am dat dintr-o dată uitării că nu am fost în¬glo¬baţi cu forţa în UE, ci am dorit să intrăm şi ne-am bucurat când s-a întâmplat. Ne-am dorit libertatea de a că¬lă¬to¬ri, de a munci, de a învăţa oriunde în Europa. Astăzi mulţi români muncesc, alţii vor să muncească în ţări ca Germania, Spania, Austria, Franţa, Italia, Anglia şi deci aderarea la acest spaţiu este importantă pentru interesele românilor şi nu numai din acest punct de vedere.  
  
Anul 2007 a fost anul aderării României la UE. Ideea Uniunii Europene reluată, ne-a pus în faţa unei provocări a istoriei, întrucât ea constituie o experienţă nouă. De fapt, ideea de unitate europeană nu este nouă, ci are rădăcini adânci la nivelul istoriei continentului, idee abordată în scopul găsirii unei soluţii pentru evitarea conflictelor dintre statele bătrânului continent şi pentru o viaţă mai bună a populaţiei. De exemplu, „Pax romana”(Pacea romană),a fost o realitate istorică, făcută în vederea unificării întregii Europe sub dominaţia romană; un mod de organizare a vieţii sociale, devenit în timp un model de structurare a raporturilor politico-militare pe spaţii geo-politice largi. Pe parcursul istoriei au urmat şi alte multe idei de unificare. Dintre ele amintim ideea lui J. J. Rousseau care vedea o „republică europeană” numai „dacă monarhii şi-ar abandona natura lor lacomă şi belicoasă”, spunea el, considerând că popoarele se pot emancipa, şi ca urmare pot deveni mai înţelepte. La Congresul pacifist de la Paris din 1849 Victor Hugo a rostit celebrele-i cuvinte: „ ... Şi va veni ziua când vom vedea două grupări uriaşe: Statele Unite ale Europei şi Statele Unite ale Americii dându-şi mâna prietenească peste ocean...”. Şi cum întotdeauna poeţii au avut darul previziunilor, posibil ca aceasta să se concretizeze cât de curând. De altfel, Prof. univ. dr. Ioan Ciupercă de la Universitatea din Iaşi a dezvoltat istoria ideii de Europă, într-o lucrare a sa.  
  
Este clar că Europa se va putea afirma ca o putere internaţională doar dacă va fi unită. În ultimii ani ai secolului trecut Europa a fost în permanenţă un potenţial teatru de război; nu a existat o conştiinţa europeană, întrucât a fost dominată de un naţionalism distrugător.  
  
Astăzi, Europa întruneşte toate condiţiile să redevină, cu adevărat, o mare putere economică, militară, culturală, dar pentru asta e nevoie să fie unită şi independentă, să scape de haosul material, în primul rând de mizeria morală existentă pe acest continent, ca şi pe întreaga planetă. Numai cu acest gând se va putea ajunge la fericire, la ordinea superioară „de adevăr, frumos şi bun suprem”. Iar dacă Europa nu va putea integra toate aceste ţări ale ei, „cutremurele” locale nu vor putea fi excluse, iar viitorul ei poate fi sumbru.  
  
Uniunea are interese multiple: geopolitice, culturale, instituţionale, juridice, ideologice, economice. Interesele geopolitice ale României se leagă de Europa, în special de cele două ţări, Germania şi Franţa, cu atât mai mult cu cât ne-am eliberat cu greu de sub dominaţia Răsăritului, iar legăturile avute cândva cu aceste două ţări, deşi fragmentate, au fost puternice.  
  
Profesorul universitar Grigore Georgiu aminteşte cuvintele scriitorului francez Paul Valéry (1871-1945), referitoare la unitatea culturală şi rolul civilizator al Europei: „Acolo unde numele lui Gaius Iulius Cezar, Traian şi Virgiliu, acolo unde numele lui Moise, acolo unde numele lui Aristotel, Platon şi Euclid au o semnificaţie şi o autoritate simultane, acolo este Europa. Orice rasă şi orice pământ care au fost succesiv romanizate, creştinate şi supuse, în privinţa spiritului, disciplinei grecilor este în mod absolut european”. Ca atare, noi, europenii, trebuie să înţelegem însemnătatea istorică şi geopolitică a proiectului Uniunii Europene; să fim mai atenţi la dezbinarea provocată de unii, la diversiunile aruncate în rândul populaţiei prin diverse mijloace de informare. „Euroscepticismul”, izolaţionismul sau naţionalismul „de galerie”- după cum scria cineva inspirat, vizează tocmai dezbinarea şi haosul în ţară şi pe continent. 
  
Să fim convinşi că politicienii angrenaţi în această vastă construcţie, au luat în calcul diversitatea etnică, lingvistică şi culturală a Europei, pentru a nu fi minimalizată. Unitatea europeană nu înseamnă înăbuşirea diversităţii naţionale şi locale, nu înseamnă uniformizarea culturilor, a mentalităţilor, a tradiţiilor, am mai spus-o într-un interviu luat anii trecuţi. Totul renaşte la intervale de timp, primăverile sunt veşnice, „Culturile îşi vor păstra identitatea lor naţională, vor coopera, dar nu vor deveni indistincte şi uniforme. Diferenţele atât de pregnante dintre culturile germană, franceză, engleză, italiană şi spaniolă, de exemplu, sunt şi astăzi la fel de reale şi active ca şi acum o sută de ani, în pofida interferenţelor dintre ele şi a faptului că receptorii euro-viziunii consumă acelaşi meniu cultural”, mai scrie profesorul universitar Grigore Georgiu în cartea sa „Naţiune, Cultură, Identitate”. Integraţi în Uniunea Europeană, trebuie să ştim că rămânem români, chiar dacă unii locuiesc temporar în alte ţări, că „suntem o realitate voită etern de Dumnezeu”, după cum spunea părintele Dumitru Stăniloae. 
  
De pe vremea lui Ştefan cel Mare (1457-1504) dorinţa noastră a fost să avem cât mai multe legături cu restul ţărilor europene. Am putea spune că visul lui Ştefan cel Mare era această Europă Unită. Şi amintesc, în acest sens, faptul că era conştient de rolul său de apărător al creştinătăţii în Moldova şi dincolo de hotare, scriind o scrisoarea în 1475 către principii creştini ai Europei, după biruinţa dobândită împotriva turcilor la Podul Înalt de lângă Vaslui, mărturisind credinţa sa şi faptele sale, dragostea profundă întru Hristos, solicitând ajutoare pentru confruntările viitoare, în slujba creştinătăţii. „Noi, Stefan Voievod, vă spun că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul întregii creştinătăţi şi în fiecare zi se gândeşte cum ar putea să supună şi să nimicească toată creştinătatea ... Auzind şi văzând noi acestea, am luat sabia în mână şi cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare. Pentru care lucru, lăudat fie Domnul Dumnezeul nostru. Ţara noastră este poarta creştinătăţii pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar dacă această poartă, care este ţara noastră, va fi pierdută, Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva, atunci toată creştinătatea va fi în mare primejdie ... Noi, din partea noastră, făgăduim pe credinţa noastră creştinească şi cu jurământul domniei noastre, că vom sta în picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru legea creştinească, noi cu capul nostru”. 
  
Din veneraţie adâncă pentru Ştefan cel Mare, mai târziu, Mihai Eminescu şi alţi tineri de nădejde pentru neamul românesc au organizat festivităţile de la Putna din 1871. Organizatorii memorabilei ceremonii de la Putna scriau despre Ştefan Vodă că a fost „cel mai mare apărător al românismului în Orient şi al civilizaţiei creştine în secolul al XV-lea. El a înfrânt incursiuni barbare nu numai spre gloria şi fericirea naţiunii române, ci şi spre binele Europei întregi”. 
  
Trebuie să se înţeleagă că atunci când o ţară este prost condusă, sărăcia devine epidemică, cu atât mai mult în această perioadă de criză; defectele unui popor se amplifică, societatea devine bolnavă; atunci faptele profitorilor, a celor care se scaldă în acel mediu, devin odioase. Mediul în care trăim, adică oamenii din jurul nostru, mediile de informare tendenţioase care ne intoxică cu ştirile lor, influenţează conduita într-o măsură mai mare sau mai mică, după cum fiecare îşi are formată puterea caracterului, cunoaşterea, capacitatea decelării. Oricum, există o bulversare generală, care trebuie înţeleasă de cei din exteriorul ţării şi strict penalizată de cei din interior. 
  
Franţa se opune şi ea intrării noastre în spaţiul Schengen, iar postul public de radio german, Deutschlandfunk, (DLF) a luat un interviu europarlamentarului liberal, membru al grupului ALDE din PE, contele Alexander Graf Lambsdorff, care a răspuns: „Eroarea apărută în clipa în care România şi Bulgaria au fost admise prematur în UE este consecinţa politicii extinderii UE de la sfârşitul anilor 90, care s-a abătut de la modelul iniţial, susţinut de Klaus Kinkel, adică modelul „Regata”. Mai exact: toţi părăsesc portul în acelaşi timp, însă înaintează spre UE cu viteze diferite, în funcţie de rapiditatea reformelor făcute. Acest model de politică a fost abandonat în favoarea aşa-numitului model Big-Bang: Toate ţările intră în UE simultan, lucru întâmplat în 2004. România şi Bulgaria au fost lăsate atunci de-o parte, fiind însă admise în UE în 2007.” Regretăm concluzia, dar vina este a faptelor noastre!  
  
Astăzi când scriu acest articol aflu că Miniştrii de Interne şi Justiţie din statele membre UE, reuniţi în Consiliul JAI, au convenit amânarea deciziei privind aderarea României şi Bulgariei, cerând ca discuţiile în acest sens să se reia după publicarea următorului raport MCV, în decembrie, anul acesta. 
  
Viitorul ni-l clădim noi. Şi poate ar trebui să înţelegem că nici dezbinaţi nu putem trăi, şi nici izolaţi. Dezbinarea duce la haos şi confruntare, izolarea la sărăcie, boală sau moarte. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ÎN CE BARCĂ NE URCĂM? ÎNCOTRO VÂSLIM? / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 822, Anul III, 01 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!