Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

Ferdinand I, Regele Loial.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
An cu an curge torentul timpului, de când, pe 20 iulie 1927, fruntea liniştită a Regelui Ferdinand I al României s-a îngemănat cu fruntea veşniciei. Istoria nu zâmbeşte la viaţa fiecăruia, mai cu seamă la a celor care azi o bruschează, nici nu plânge la asfinţitul tuturor! Istoria e cea mai oarbă şi neştiutoare să-i apere pe acei care nu atrag dragostea de ţară, ci încearcă să o smulgă cu sila.  
Se vede cât e de bun un conducător de ţară, atunci când simte că poporul ar vrea să ia fiecare un bob din iubirea lui, nu când conducătorul nu este iubit, şi poporul îi cere chiar să plece iar el rămâne ca o piatră mare şi greu de urnit! Ce simt azi preşedinţii României, peste o republică neconsfinţită niciodată de popor, deasupra unei monarhii constituţionale înlăturate tiranic, prin actul forţei şi mişeliei? Ce simt azi preşedinţii României suprapuşi unui monarh neabdicat legal, ci prin aceleaşi mijloace ale tiraniei? Ce simte un preşedinte care în disperarea unui popor ce nu-l vrea, rămâne prins de putere, ca o bălărie ce-şi desface ghearele rădăcinii şi se întinde cu ele, înăduşind planta roditoare?!  
Suveranii României au simţit dintotdeauna dragostea poporului român crescând pe măsură ce anii lor de domnie se revărsau în vadurile istoriei. Nu au îmins ura şi paroxismul, spre a-şi netezi drumul cu umbra disperării şi renunţării la luptă a neamului ţării lor.  
La doar două zile distanţă între două comemorări (întâi a Reginei Maria, pe 18 iulie, apoi a soţului Reginei, Regele Ferdinand I, pe 20 iulie) trebuie să izbutim să ridicăm de pe ochii istoriei vălul uitării şi să aşezăm vălul iubirii. Regele Ferdinand I, nedrept şi pretimpuriu, la numai şaizeci şi doi de ani, pe 20 iulie 1927, a fost aşezat dincolo de zăbranicul timpului, spre a coborî în necropola regală a bisericii episcopale de la Curtea de Argeş, şi a urca în viaţa istoriei. Împietresc vorbele la lespedea aşezată deasupra sa, astăzi, la trecerea aproape unui veac de atunci. Ele spun despre fapte, încet şi adevărat. Vorbele tari de azi, nu triumfă cât ale blândului Rege, al cărui gând a fost o împărtăşire a simţurilor româneşti, fără a avea în spinarea cuvintelor încălecate de interese, ură, incultură, minciună, trădare.  
Din timpul domnniei Regelui Ferdinand I, istoria scoate la lumină mai presus de toate, două momente cruciale pentru ţara căreia i-a fost suveran: participarea oastei române, eroice şi jertfitoare la Primul Război Mondial şi Marea Unire.  
Intrarea în război a României, în 1916, alături de Aliaţi, îi va aduce ţării şi Regelui pe bună dreptate, un renume nu mai prejos de vredniciile predecesorului suveran, întâiul rege al României, Carol I. Ferdinand „cel Loial!” - numele acesta nu e o urmă a slăvilor lăsate din vremea sa, unei istorii încovoiate de ode, ci un argument al supunerii legăturilor sufleteşti interesului ţării căreia i-a fost monarh. Deşi născut german, Regele Ferdinand a luptat împotriva ţării sale natale, rămânând în dorinţa de victorie a ţării pe care a cârmuit-o, nu s-a schimbat de partea cedărilor îndrumate de stări sufleteşti.  
A fost numit şi „Întregitorul”, pentru rolul avut în toate momentele decisive care au premers „marelui ceas al luminii”, cum e creionat evenimentul în presa vremii, ceasul împlinirii visului naţional al Marii Uniri din 1918, an clăditor al prerogativelor de rege al tuturor românilor, rang instituit la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia.  
„De la început”, spunea Regele, în 1927, „mi-am impus această regulă de conştiinţă: să fac abstracţie de mine însumi, să nu ţin socoteală nici de originile mele, nici de familia mea.  
Să nu văd decât România, să nu cuget decât la ea, să nu exist decât pentru ea. Nu se domneşte asupra unui popor pentru sine, ci pentru acel popor. În aceasta constă autoritatea unui Rege.”  
Domnia Regelui Ferdinand I a fost curmată de boală, dar gloria i-a urmat şi i-a oţelit numele, ca să biruie oricăror încordări. Câtă vreme România a fost, şi atunci când va fi întreagă la loc, numele Regelui îi consolidează integritatea.  
Nici cele mai rugătoare mâini întinse la cer nu pot rechema timpul, nici cele mai îndurerate lacrimi nu pot stoarce timpului măcar o clipă în plus, nici cele mai disperate bătăi ale imimii nu pot întoarce din drum greşeala. Tăria unui popor e aceea de a învăţa din pierderi şi de a-şi comemora eroii. Moartea Regelui Ferdinand I a fost plânsă de întreg poporul.  
Azi, românii îşi plâng tot mai stins propriile dezamăgiri. Nădejdea lor e împietrită pe tapetul istoriei, în chipurile Majestăţii Sale Regelui Mihai, Dinastiei Române, Casei Regale a României, iar salvarea în zilele noastre de azi e singură şi neîndoielnică, la acestea!  
Slabele mijloace de revenire a ţării la o viaţă civilizată, fără revenirea la monarhia constituţională nu fac decât să ducă la o aşteptare senină, alunecată în tiranie!  
În lacrima vărsată amintirii Regelui Loial, Regelui Reîntregirii, Ferdinand I al României se înmulţesc lacrimile aşteptării neamului românesc de a trăi iarăşi într-o ţară cârmuită de urmaşii luminoşi ai marelui Rege, Majestatea Sa Regele Mihai, apoi Alteţa sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta a României, şi în continuare urmaşii dinastici la Tronul României!  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Ferdinand I, Regele Loial. / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 934, Anul III, 22 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!