Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Ion Măldărescu         Publicat în: Ediţia nr. 71 din 12 martie 2011        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Grafica - Ion Măldărescu  
 
V-aţi gândit poate, după titlu, la romanul omonim al lui Alexandre Dumas a cărui lectură a făcut parte din clipele frumoase ale adolescenţei mele, dar nu despre roman vreau să scriu. Au trecut douăzeci de ani de la evenimentele care au schimbat radical soarta Europei. După întâlnirea la Malta a celor doi mari s-a urnit scenariul demolării vechii ordini. Zidul Berlinului a fost porţionat şi vândut ca relicvă istorică, bucată cu bucată, iar catifeaua a îmbrăcat delicat structurile politice ale unor state, foste socialiste. Ultima redută, România a fost sortită să încheie „apoteotic” garnitura prăbuşirii puterii sovietice asupra statelor europene, vasale URSS, încă din timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale. Era nevoie de un spectacol.  
 
„REVOLUŢIA ROMÂNĂ” din decembrie ’89 s-a petrecut asemenea rivuluţiei” lui Nenea Iancu şi a Conului Leonida: tărăboi, pocnituri, focuri de arme cu cartuşe oarbe, cu cartuşe de război, spectacole nocturne asortate cu efectele luminoase ale cartuşelor trasoare, cu huruitul de şenile al blindatelor şi al autoamfibiilor, pichete de ostaşi în uniforme, degringoladă haos... şi mult zgomot pentru întreţinerea atmosferei în folosul regizorilor şi al profitului impostorilor. Faptul că în faţa fostului sediu al PCR s-a adunat o mulţime de curioşi, faptul ca nişte oportunişti ai momentului au pătruns în instituţie şi au devastat unele încăperi, au furat tot ce se putea, faptul că s-a dat foc unor cărţi, nu înseamnă revoluţie. Fără a-i exclude pe marii potentaţi, căţăraţi pe fotoliile guvernamentale şi haita de noi demnitari, de pe urma evenimentelor din decembrie '89 a beneficiat o adunatura de pierde-vară, în spatele căreia s-a ascuns şi a tras foloase noua oligarhie „Beneficiarii & Co.”, ai cărei reprezentanţi au ajuns în câţiva ani multimiliardari în dolari sau în euro. REVOLUŢIE? Nu! EVENIMENTE. O imensă cacialma: minciună, intoxicare, jaf, profit pentru cei avizaţi şi pierderea irecuperabilă a unor bunuri din patrimoniului naţional. Caramitru & Co., urlând din balconul luminat a la giorno, au dirijat tirul militarilor care au mitraliat şi au incendiat Biblioteca Universitară. Cum de nu i-a pălit şi pe ei vreun glonţ rătăcit? Poate aşa tăceau... că de, „tăcerea e de aur”, nu? Aşa au tăcut, mai târziu gălăgiosul Dan Iosif şi alţi mărunţei incomozi. Nu ştiu câţi revoluţionari au fost în 1989, fie ei şi de catifea.



Nu au fost eroi, doar victime şi profitori autohtoni sau din afara ţării, spectatori fiind milioanele de români cinstiţi şi naivi sau populaţia planetei. Revoluţia televizată a arătat tinerii nevinovaţi ucişi şi ostaşii căzuţi INUTIL la datorie. Au fost victime colaterale pentru a da greutate şi autenticitate momentului. În urma lor s-au îmbogăţit „profitorii de război”. Ponderea economică a României mileniului trei se află cam pe la jumătatea celui mai prost an „ceausist” - 1989. Industrie nu mai avem, a patra flota comercială a lumii a fost vândută ca fier vechi, navele la fel, agricultura este „la pământ”, armată mai există doar pentru decor şi câtiva mercenari în afara ţării, ne-au năpădit căpuşele, atât autohtone cât şi cele „de import”, bogăţiile subsolului României nu ne mai aparţin. Cumpărăm fregate uzate, drept nave de luptă şi avioane „second hand”, propuse de alţii pentru casare.
 
Am ajuns de râsul Europei, mai cu seama prin unii preşedinţi, prin unii prim-miniştri şi miniştrii de externe post-decembrişti gen yes-manii adrienicioroieni, gafeori de profesie. Sloganul „În decembrie ne-am luat porţia de libertate” mi se pare acum desuet. Noi, „ceilalţi”, cei de la talpa ţării am câştigat doar dreptul de a striga la lună, pentru că, oricum, nu ascultă NIMENI. Mi-ar fi ruşine să afirm ca aş fi fost revoluţionar în '89, pentru simplul fapt că am pătruns într-o clădire oficială! Unii sunt şi astăzi... revoluţionari de profesie...  
 
În 22 decembrie 2009, asemenea milioanelor de români şi străini am urmărit spectacolul televizat „Revoluţia română”. Am pătruns în clădirea oficială a unui sediu judeţean al P.C.R., nu din avânt revoluţionar, ci urmare a beţiei momentului. Am văzut acolo fel de fel de (ne)oameni, pe unii pentru prima dată în viaţă şi după cum se manifestau, m-am întrebat nedumerit: ce Dumnezeu caut eu aici? Am făcut fotografii, multe... unele pot face istorie. Asta a fost revoluţia. Ascultam „ştirile” dezinformării, iar după trei zile, ca sfidare creştină, le-au pus în faţă o mascaradă de „proces”, apoi, de teamă, i-au asasinat. Istoria se repetă: ...Şi din vreme-n vreme, practică barbară,/ Capul ţării noastre cade pentru ţară.” Pe mareşalul Ion Antonescu l-au măcelărit în anul 1946, cu o zi înainte de a împlini 64 de ani, pe Ceauşeşti, de Crăciun. Poate că şi ăsta este un blestem. Nu sunt prea dus la biserică aşa că mai pot întreba, împăcat, precum Crucificatul: Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac!”?  
 
Ion Măldărescu, Agero  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Dupa douazeci de ani / Ion Măldărescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 71, Anul I, 12 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Măldărescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Măldărescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!