Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

„Dumnezeu este iubire!”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

„Fericită este mintea care a trecut peste toate lucrurile şi se desfătează neîncetat de frumuseţea dumnezeiască“, ne spune Sf. Maxim Mărturisitorul. Depăşind situarea dependentă, insistând cu durere şi hotărâre pe calea jertfei şi a crucii lui Hristos, omul ajunge la întâlnirea ultimă a iubirii, prin înălţări succesive şi infinite. Paul Evdekimov ne spune că „Sufletul se înalţă mai presus de orice semn statornicit, mai presus de orice reprezentare şi imagine. Ceea ce este multiplu se simplifică, ajunge «unul»“. Ceea ce stătea în calea acestei uniri era doar preeminenţa ego-ului din care doar prin suferinţa jertfelnică a crucii s-a putut ieşi. Condiţiile sunt aşadar împlinite, cel puţin în ceea ce priveşte dezlegarea de patimi şi ieşirea de sub dependenţa lor. În minunata lucrare “Vederea lui Dumnezeu”, Vladimir Lossky ne atrage atenţia asupra faptului că „Pentru a iubi pe Dumnezeu Care transcende orice raţiune şi cunoaştere, Care e liber de orice relaţie şi natură, trebuie să depăşim, într-un elan irezistibil, sensibilul şi inteligibilul, timpul şi eonul şi spaţiul, să fim dezlegaţi total de orice energie a simţurilor, a gândirii şi a nous-ului, ca să întâlnim în negrăire şi în necunoaştere desfătările divine mai presus de gândire şi minte.“  

Când se spune: „Dumnezeu este iubire” înseamnă că Sfânta Treime este iubire; Tatăl este iubire, Fiul este iubire, Duhul Sfânt este iubire. Acesta-i izvorul şi arhetipul iubirii între îngeri şi între oameni. Izvorul care dă fără să se împuţineze, care primeşte fără să se îmbogăţească.  

Asceza a constituit o condiţie esenţială, nu numai în ce priveşte trupul, ci şi mintea: „Precum trupul murind se desparte de toate lucrurile vieţii, la fel şi mintea, murind când ajunge la culmea rugăciunii, se desparte de toate cugetările lumii. Căci de nu moare cu această moarte, nu poate să se afle şi să trăiască cu Dumnezeu“, ne mărturiseşte Sf. Maxim Mărturisitorul; dar esenţială şi importantă este, în afară de pregătirea şi de urcuşul omului, şi acţiunea de coborâre a lui Dumnezeu, libertatea Lui de a se manifesta plenar, pentru că, ne spune Vladimir Lossky „vederea lui Dumnezeu este întotdeauna o revelaţie care se face prin voinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un obiect cognoscibil prin natură, ci se face cunoscut, Se descoperă prin condescendenţă, prin iubire“.  

Pentru că dragostea îndatorează, conştiinţa propriei nevrednicii creşte odată cu urcarea spre Dumnezeu. Departe de a vedea un Dumnezeu sadic, având ca necesitate coborârea în ţărână a făpturilor lui, Părinţii se simţeau tot mai obligaţi odată ce experimentau fiorul iubirii divine. Inefabilul acestei experienţe îi aducea la conştiinţa nimicniciei proprii: „Tu eşti totul, eu sunt praf şi cenuşă“, striga Avraam.  

Dumnezeu vine în întâmpinarea omului şi abia această venire, această iniţiativă divină aduce şi iubirea pentru întreaga creaţie. Venirea Lui, câteodată, este atât de absorbitoare, încât inima şi mintea, în întregime, sunt ocupate numai de El. Această lume văzută cedează locul unei alte realităţi, de sus. Mintea încetează să mai gândească discursiv, ea este numai atenţie. Inima intră şi ea într-o stare imposibil de descris – este plină de frică, dar de o frică cucernică, făcătoare de viaţă. Respiraţia devine reţinută, Dumnezeu Se vede şi înăuntru şi în afară. El umple totul, şi pe om în întregime, duhul – minte, inima – simţămintele şi chiar trupul trăiesc strâns cu Dumnezeu.  

Dar această venire nu este recunoscută întotdeauna, cerându-se sfatul celui care deja a experiat-o pentru certificarea autenticităţii ei: „Întocmai aşa se întâmplă şi în ceea ce priveşte pe Dumnezeu cel nevăzut. Când îl vede cineva pe El descoperit, vede o lumină. Şi se minunează văzându-L. Însă cine e, asta nu o ştie de îndată; dar nici nu îndrăzneşte să-l întrebe pe El. Cum L-ar întreba pe Cel la care nici nu-şi poate ridica ochii şi pe care nu-L poate vedea cât e de mare? Căci priveşte cu cutremur şi cu frică multă, oarecum numai spre picioarele Lui, ştiind doar în general că Cel ce s-a arătat în faţa lui este Cineva. Şi dacă mai există cel care i-a povestit înainte despre acestea, ca unul ce a cunoscut mai înainte pe Dumnezeu, mergând la el îi spune: «Am văzut». Şi acela îl întreabă: «Ce ai văzut, fiule?» «O lumină dulce, părinte; o lumină de aşa fel, că nu am destulă pricepere pentru a-ţi spune cum e.» Şi în vreme ce spune aceasta, inima lui saltă şi palpită şi se aprinde îndată de dorul Celui pe Care L-a văzut.  

Apoi începe să spună cu lacrimi fierbinţi şi multe: «Mi s-a arătat, părinte, acea lumină. Pereţii chiliei mele au dispărut îndată şi lumea a trecut, fugind, socotesc, de la faţa ei. Am rămas numai eu, într-o însoţire cu lumina singură. Nu ştiu, părinte, de era şi trupul meu atunci acolo. De am ieşti din el, nu ştiu, dar atunci nu ştiam de port trup şi de sunt îmbrăcat în el. Aveam o bucurie de negrăit, care mă însoţeşte şi acum, şi o iubire, şi un dor mare, încât s-au pornit din mine valuri de lacrimi în râuri, ca şi acum, precum vezi.» Acela, răspunzându-i, zice: «E acela, fiule». La acest cuvânt, el îl vede din nou şi puţin câte puţin se curăţeşte deplin, iar curăţindu-se, capătă îndrăzneală şi-L întreabă pe Acela şi zice: «Dumnezeul meu, Tu eşti?» şi Acela îi răspunde şi zice: «Da, Eu sunt Dumnezeu cel Care M-am făcut om pentru tine. Şi iată te-am făcut pe tine, precum vezi şi te voi face Dumnezeu»“, după cum ne mărturiseşte Sfântul Simeon Noul Teolog.  

În cele din urmă, în direcţia unui apofatism care defineşte şi mai mult abisul ontologic ce desparte pe Dumnezeu de om, mişcarea minţii umane încetează şi „chiar rugăciunea îşi schimbă natura. «Sufletul se roagă în afară de rugăciune». Aceasta constituie isihia, liniştea spiritului, odihna care-i mai presus de orice rugăciune, pacea care depăşeşte orice pace. Este acel «faţă către faţă» îndreptat spre eternitate, când «Dumnezeu coboară în suflet, iar sufletul urcă la Dumnezeu»“.  

Ştefan POPA  

 

Referinţă Bibliografică:
„Dumnezeu este iubire!” / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1082, Anul III, 17 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!