Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



 Dr.Mite Măneanu, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(1)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dr.Mite Măneanu, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(1)  

 

Cuvinte chee: morărit, moară, râşniţă, Vestul Olteniei, întreprinzători în domeniul morăritului  

 

Morăritul, este printre cele mai vechi şi mai importante meşteşuguri româneşti. În secolul al XIX-lea, o dată cu creşterea demografică şi dezvoltarea oraşelor sporesc cerinţele de făină, astfel că apariţia unui număr mai mare de instalaţii de morărit este inevitabilă. Acestea aduceau şi importante venituri devenind mai atractive pentru noii întreprinzători care se adaugă celor tradiţionali(comunităţile moşneneşti, boierii şi mânăstirile). Se poate spune că morăritul a fost unul dintre domeniile principale unde au avut loc, încă din perioada de după Revoluţia de la 1821, dar şi înainte, importante plasamente de capital.  

Dispunând de o reţea hidrografică bogată şi uşor utilizabilă, în partea de vest a Olteniei s-a dezvoltat din vechime morăritul, ca ramură însemnată a economiei agricole. Pentru perioada anterioară ştirile documentare privind numărul, localizarea şi importanţa maorilor de pe acest teritoriu sunt lacunare, ca de altfel şi pentru restul Ţării Româneşti, singurul izvor mai complet fiind harta austriacă din anul 17901 care fixează numărul morilor din Mehedinţi nu cu mult peste 100, în timp ce statistica realizată în 1832 din porunca lui Pavel Kiselleff, guvernatorul Principatelor Moldova şi ţara Românească, de către ofiţerul rus Fanton de Veraion, înregistra 220 mori, pentru judeţul Gorj2 , iar datele despre mori, pentru judeţul Mehedinţi, lipsesc inexplicabil, din dosarul privind această temă, aflat la Arhivele Naţionale Mehedinţi(fond Prefectura jud.Mehedinţi, dosar 61(2786)/1832,f.98-110).  

În prima decadă a Regulamentului Organic sunt înregistrate oficial în catagrafia morilor şi făcăilor din judeţul Mehedinţi din 1833-document inedit, nu mai puţin de 474 instalaţii de morărit, acestea reprezentând, împreună cu cele din judeţul Gorj (289 mori şi făcăi înregistrate de catagrafia de profil din 1839), aproape jumătate din numărul instalaţiilor de apă pentru măcinatul cerealelor din Oltenia3.  

Creşterea cererii de produse alimentare, ca urmare a sporirii populaţiei 4, a atras după sine dezvoltarea sectorului de prelucrare a cerealelor, mărirea şi perfecţionarea instalaţiilor necesare şi mai ales creşterea rentabilităţii exploatării acestora. De la morile simple acţionate orizontal ce aveau o singură piatră alergătoare, acum întâlnim în zonă din ce în ce mai numeroase mori cu roată verticală, având două, trei sau chiar patru pietre , cu o capacitate sporită de prelucrare. În perioadă amintită, ca urmare a creşterii producţiei de cereale , în special de grâu şi porumb5, se înmulţeşte numărul morilor . Acumulăriile de capital rezultate din exploatarea moşiilor, valorificarea producţiei agricole şi a altor forme de negoţ îşi găsesc astfel în această perioadă tot mai mult plasament în sectorul morăritului.  

În funcţie de debitul de apă al râurilor sau pârâurilor , dar mai ales de disponibilităţile băneşti ale întreprinzătorilor, în Mehedinţi, spre exemplu se construiau două tipuri de instalaţii hidraulice de morărit, făcaia şi moara. Mai mică şi cu capacitate redusă de prelucrare, având o construcţie simplă şi nu atât de costisitoare, făcaia, de regulă cu o piatră şi rareori cu două, se caracteriza prin axul vertical care transmitea mişcarea de la roată la piatră, eliminând angrenajul costisitor. Moara, având nevoie de un debit mai mare de apă, era o construcţie destul de complicată şi de scumpă din cauza axului orizontal care acţiona roata mare cu palete şi a lucrărilor hidrotehnice complexe necesare ierugii şi iazului pentru acumularea apei6.Aceste instalaţii se găseau amplasate pe râurile care ofereau cele mai bune condiţii pentru utilizarea forţei apei, fără dificile lucrări de amenajare, râuri care în zona de munte şi deal excelau din acest punct de vedere. De altfel este observabilă gruparea instalaţiilor de morărit în fiecare subdiviziune administrativă(plasă), pe cursurile a câtorva importante râuri. În plasa Baia din nordul Mehedinţiului, spre exemplu, cel mai utilizat râu erau Fălciul care avea amplasate pe malurile sale 26 mori şi făcăi, urmat de Bulba cu şase instalaţii, Motru şi Tismana cu câte cinci, Strâmba cu trei mori,7un număr mai redus de instalaţii valorificând energia altor 17 râuri şi pârâuri din această plasă. În Plaiul Cloşani , din aceeaşi zonă geografică, principalele râuri folosite erau Bhna cu 8 instalaţii8, iar în învecinata plasă Ocolul recordul îl deţinea râul Bistriţa care oferea condiţii foarte bune pentru morărit , având 14 mori şi 3 făcăi, Ergheviţa 5, iar Coşuştea 39.  

În centrul judeţulu Mehedinţi, în plasa Motru, principalele râuri folosite pentru morărit erau Brezniţa cu 15 instalaţii, Huşniţa cu 9 şi Jilţul cu 5 mori10.  

În plăşile din sudul judeţului – Blahniţa şi Câmpul, care dispuneau de o reţea hidrografică mai săracă, râurile bune pentru morărit erau mai aglomerate .Principalele râuri folosite în acest scop sunt în această zonă: Oreviţa cu 22 instalaţii, Izvorul Fumos cu 14, Drincea cu 13, Blahniţa cu 11 etc.11. Dar în afară de condiţia existenţei unor cursuri de apă favorabile dezvoltării morăritului, amplasarea şi densitatea instalaţiilor de morărit este determinată, în principal, de repartizarea surselor de materie primă. Astfel, dacă în plăşile din nordul Mehedinţiului producţiile de cereale erau mai mici 12, numărul mare de sate favoriza amplasarea uniformă în această zonă a morilor, în schimb plăşile din zona sudică ( Blahniţa şi Câmpul), unde satele erau mai rare, dar existau mari producători de cereale concentraţi într-un singur loc,morile se grupau în mod firesc în jurul acestora. Se observă astfel că în zonele de câmpie morile erau amplasate nu atât la sate, cât mai ales pe moşii. Această concluzie este evidentă dacă examinăm comparativ numărul de sate ce reveneau pe o moară, în fiecare plasă, acesta fiind de 0,8 în plasa Baia, 0,5 în Plaiul Cloşani, 0,9 în Ocolul, 07 în Motru, 2 în Dumbrava , 0,4 în Blahniţa şi 0,5 în plasa Câmpul. În afară de plasa Dumbrava în restul judeţului în medie un sat era servit de cel puţin o moară sau făcae. Se observă în acelaşi timp existenţa unor diferenţe mari sub raportul densităţii acestora, plăşile din sudul judeţului fiind cele în care numărul de mori şi făcăi ce reveneau unui sat mai mare (în jur de două). Cu toate acestea, în partea de sud a judeţului repartizarea instalaţiilor de morărit era neuniformă. Aici concentrarea într-un sat, sau pe o moşie mare , a mai multor asemenea instalaţii era curentă, particularizând din acest punct de vedere această zonă. Una din explicaţiile acestei concentrări, pe lângă reţeaua hidrografică mai săracă, este tendinţa manifestată de proprietarii morilor de a le instala mai aproape de sursele de materie primă,căci de regulă, se constată în urma cercetării documentelor vremii, unde producţiile de cereale sunt mari, acole se concentrează mai multe mori. Astfel la Cujmir, în plasa Câmpul, unde existau 5 mori, se produceau în anul 1831(trebuie să se ţină seama de faptul că anul 1831 a fost un anu extreme de secetos)32000 oca grâu şi 110 oca porumb13, la Gârla Mare unde se concentrau 10 mori se produceau 16600 oca grâu şi 106000 oca porumb, iar la Maglavid 4850 oca grâu şi 130000 oca porumb , producţii asemănătoare obţinându-se şi din celelalte sate şi moşii din plasă14.  

Instalaţiile de morărit, mori şi făcăi, existente în judeţul Mehedinţi în această perioadă foloseau în imensa lor majoritate( 99) energia apei, numai în zona de câmpie existând câteva mori cu cai. Între acestea sunt consemnate două făcăi cu cai la Brabova în plasa Dumbrava, aparţinând proprietarului Costache Braboveanu 15, iar la Botoşeşti, în aceeaşi plasă, alte două mori cu cai ale boierului şi negustorului Ghiţă Opran16. Deşi cea mai mare parte a instalaţiilor hiodraulice de morărit aveau o singură pereche de pietre , existau totuşi mori şi făcăi, acolo unde debitul de apă şi posibilităţile financiare ale proprietarului o permiteau, cu două până la patru perechi de pietre . Astfel, la Glogova, în plasa Baia, existau două mori cu câte 3 pietre, proprietatea comisului Costache Glogoveanu17şi alta asemănătoare la Cătunul. Pe râul Tismana se găseau 3 mori cu câte patru pietre, una la Câlceştii de Sus, proprietatea lui Nicolae Rogoz , alta la Câlceştii de Jos, proprietatea moşnenilor şi ultima la Hodorasca 18. Pe Motru, la Broşteni, exista o moară cu patru pietre, propriatea boierilor Cuţuieşti19, iar în sud, pe râul Blahniţa, întâlnim alte câteva mori cu 3 şi 4 pietre printre care cea de la Balta Varde 20.  

Datorită indicelui sporit de rentabilitate oferit în general de mori, construirea, achiziţionarea şi exploatarea instalaţiilor de morărit este un domeniu care atrage în această perioadă foarte mulţi proprietari şi arendaşi, pe moşnenii şi locuitorii satelor şi oraşelor, pe alţi întreprinzători. Spre exemplificare arătăm că numai în trei luni ale anului 1831 la moara de la Obârşia din plasa Câmpul, moară cu trei pietre , a postelnicului Vasile Plopşoreanu, are  

NOTE  

1. Şt. Olteanu, C. Şerban, Meşteşugurile în Tara Românească şi Moldova în Evul Mediu, Bucureşti, 1969, p. 328; Mite Măneanu, Moriledin vestul Oltenieiîn secolul al XIX-lea, în Destin de istorie În Honorem Dinu C. Giurescu, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012, p. 249-258. De fapt numărul morilor era mult mai mare, marii proprietari funciari-boierii şi mânăstirile-fiind şi deţinătorii şi benefiarii multor mori. Astfel, un catastih din 17 august 1800 redă situaţia morilor mânăstirii Strahaia.[1800, august 17. Catastih de toate lucrurile sfintei mânăstiri Strahaia, atât mişcătoare cât şi nemişcătoare]. Între altele, mânăstirea Strehaia avea: ’’1 moară în apa Motrului, cu roata mare, şi două roate de pioaă”, 2 mori în apa Huşniţei, făcae, 1 moară cu două pietre, făcae i două guri de pioaă, iar în apa Motrului, care jumătate să stăpâneşte de iconomu Visarion, fiind tovarăş cu Rupsat igumen pă dânsa’’’]; (Anca Elena Pororo, Documentele Mânăstirii Strehaia(1499-1859), Editura Sitech, Craiova, 2011, p. 156, apud Arh.St. Bucureşti Arhiva Istorică Centrală, fond Mânăstirea Strehaia, XIV/57şi Indice nr.21( Mânăstirea Strehaia),doc.nr.191  

  1. Paul Emanoil Barbu, Morile din judeţul Gorj, într-o statistică din 1839, în Arhivele Olteniei. Serie nouă, nr.15, 2000, p. 89.
  2. Arhivele Naţionale Mehedinţi, fond Prefectura jud. Mehedinţi, dosar 25(4389)/1833, f.7-36;Paul Emanoil Barbu, op., cit., p.89-101
  3. De la 14 376 familii, după statistica din anul 1815 a lui Dionisie Fotino( Istoria Generală a Daciei, tom.III, Bucureşti, 1859, p.182, populaţia Mehedinţiului ajunge în perioada 1834-1835 la 29 123 familii, conform statisticii oficiale a judeţului Mehedinţi din anul 1835( Arhivele Naţionale Mehedinţi, fondul Prefectura jud. Mehedinţi, dosar. 5152/1835, f. 209-237).
  4. În anul 1833 în Mehedinţi s-a obţinut o producţie de cereale de 63 462 440 oca , iar peste trei ani(1837), 88 667 168 oca(Ilie Corfus, Agricultura Ţării Româneşti în prima jumătate a secolului al XIX –lea , Bucureşti, 1969, p.318-319); Mite Măneanu, Agricultura şi comerţul românesc în secolele XVIII-XIX. Aspecte generale, regionale şi specifice, Editura MJM, Craiova, 2009, p.116-117)

6. Preţul morilor ajunge în această perioadă la sume apropiate de 1 200 lei (Şt.Olteanu, C. Şerban, op cit. p. 331). În această privinţă este edificator Catastihul întocmit în 1818 de logofătul al treilea Costandin Bălteanu pentru cheltuielile făcute cu moara sa din Cireşu, incluzând materialele de construcţie, piesele montate, numărul de oameni folosiţi, hrana şi timpul utilizat, pe atape de construcţie etc. (Arh.Naţ.Mehedinţi, Colecţia de documente,XVIII/13, f. 1-13)  

7. Arhivele Naţionale Mehedinţi, fond Prefectura jud. Mehedinţi, dosar 25(4389)/1833, f.7-8.  

8.Ibidem, f.22.  

9. Ibidem, f.35-36  

10. Ibidem, f.19-20  

11. Ibidem, f.13-14 şi 31  

12. În anul 1832, în două plăşi din partea de nord a judeţului ( Baia şi Cloşani) care cuprindeau 91 de sate, s-a obţinut o producţie de cereale ( grâu , porumb) de 2958 908 oca , iar în alte plăşi de la câmp( Blahniţa şi Câmpul, cuprinzând un număr mai mic de sate (87) s-a obţinut o producţie aproape dublă de 4 303 527oca (Ibidem, dosar 2282/1832, f.83-226).  

13. Ibidem, f.226  

14. Ibid.  

15. Ibidem, dosar 4381/1833, f.23  

16. Ibid.  

17. Ibidem, f. 7  

18. Ibid.  

19. Ibidem, f.13  

20. Ibid.  

21. Unele mori produceau anual, ca venit din uium, mii de oca de făină (Şt.Olteanu, C. Şerban , op.cit. p.331).  

22. Arhivele Naţionale Mehedinţi, fond Tribunalul Mehedinţi, dosar 49/1831.f.17-23;Prefectura judeţului Mehedinţi, dosar24(2786)1832, f.141, 157-158  

 

 

ndaşul moşiei respective, sau produs 4545 oca uium din care arendaşului îi reveneau 2236 oca şi alte venituri, toate în valoare de 410 lei şi 14 parale21. Anual venitul de pe urma acestei mori se ridica la peste 1200 lei, sumă importantă pentru vremea aceea . La fel, în 1832 la Ilovăţ, Schinteeşti, Cetate, ş.a., în cadrul veniturilor generale ale moşiilor, cel provenit de la mori era evidenţiat în mod special 22. Din aceste motive practice cea mai mare parte a instalaţiilor de morărit aparţineau boierilor şi arendaşilor de moşii(conform tabelului anexă).  

 

Referinţă Bibliografică:
Dr.Mite Măneanu, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(1) / Varvara Magdalena Măneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 936, Anul III, 24 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Varvara Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Varvara Magdalena Măneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!