Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Radu Botiş         Publicat în: Ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013        Toate Articolele Autorului

 Din suflet prin Cuvânt,ginduri despre carte
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Iisus Hristos Atotputernicul divin -unificatorul prin înţelepciune între Cel ce L-a trimis pe pământ şi istoria pământeană  

Al.Florin Ţene  

Lucrarea de excepţie a Preotului Stavrofor Radu Botiş, intitulată “Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos “, apărută cu binecuvântarea P.S.Iustin Sigheteanu, aduce în lumina Cuvântului forma metodei conversaţiei pentru înţelegerea înţelepciunii Domnului Iisus Hristos, prin adjectivul katehetikos, formă a metodei pedagogice de explicare a lucrării de mântuire al trimisului lui Dumnezeu.  

Cartea se deschide cu un “Cuvânt înainte “, semnat de Pr.lect.univ.dr.Gheorghe Şanta şi o Prefaţă semnată de asistent univ.dr.Marian Valerian, şi cuprinde cinci capitole, fiecare cuprinzând subcapitole în care se abordează problema că viaţa lui Iisus reprezintă un model general de evoluţie a omului. Fără existenţa lui Iisus în istoria umanităţii nu ar fi fost posibilă înţelegerea conceptului de dragoste, iubire, toleranţă, răbdare, înţelepciune, rugăciune, suferinţă,care duc în mod precis şi constant la purificarea sufletului.  

Dumnezeun-a dorit moartea cea veşnică a omului,  

căci nu de aceea L-a creat pe om. Pentru aceasta, în  

nemărginita Sa bunătate şi iubire de oameni Dumnezeu a  

găsit, prin înţelepciunea Sa, mijlocul cel mai bun al  

izbăvirii de rău, hotărând astfel întruparea Fiului pentru  

mântuirea lumii (Efeseni 2, 4-5; Tit 3, 4-5).”  

 

Subliniază în cartea sa preotul Radu Botiş. Dar prin Iisus omul nu iubeşte numai pe Dumnezeu, ci întreaga creaţie, e vorba de Sine, de semenii lui cit şi de întreg cosmosul.Concluzionând că omul dacă iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi ceea ce a creeat şi iubeşte Dumnezeu.  

Naşterea lui Iisus ca fiinţă umană, stă la baza definirii spiritului uman. El a deschis calea prin care omul poate să se mântuiască. Această ideie se desprinde din Capitolul I al cărţii.  

 

Hotărârea din veci a lui Dumnezeu cu privire la  

mântuirea lumii a fost împlinită de Fiul şi Cuvântul lui  

Dumnezeu, care S-a întrupat la „plinirea vremii”, adică  

atunci când pregătirea omenirii de către Providenţa  

divină pentru primirea Mântuitorului se împlinise.  

Sfânta Scriptură exprimă ideea că activitatea de  

pregătire a mântuirii cuprinde pe toţi oamenii, zicând  

despre Cuvântul că „era lumina cea adevărată, care  

luminează pe tot omul ce vine în lume” (Ioan 1, 9).”  

Încapitoluldoiautorulabordează provenienţa numelui Iisus Hristos din punct de vedere semantic şi etimologic, exemplificând cu amănunte din Evangheliile lui Matei şi Luca.  

Numele Mântuitorului, întemeietorul credinţei  

creştine şi al Bisericii, este Iisus Hristos. Aflat în prima  

pagină a Noului Testament (Matei 1, 1), Iisus Hristos este  

numele complet al Fiului lui Dumnezeu întrupat, devenit  

persoană istorică, sau Fiul Omului. Iisus este termen  

grec, traducând cuvântul ebraic Ieşua, care înseamnă  

„Dumnezeu mântuie”, adică Mântuitorul12, „... şi vei  

chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său  

de păcatele lor”, îi spune îngerul, mesagerul divin, lui  

Iosif, bărbatul Mariei, mama luiIisus (Matei 1, 21).”.  

Iisusfiindo persoană istorică, El a făcut istorie.În acest context Iisus Hristos ne sugerează că ajunem la moarte, prin două căi: una bună şi un rea.Fericit este însă doar acela care merge, cu credinţă în Hristos, pe prima dintre ele.Mergând cu sufletul în Rai, el face punte împreună cu cei vii de pe pământ din Sf.Biserica lui Hristos.Tocmai prin acest fenomen Mântuitorul, prin pildele Lui devine pedagogul şi modelatorul fiinţei umane.  

“Lucrarea mântuitoare a lui Iisus Hristos, poate fi  

contemplată în ea însăşi, dat fiind că era necesară pentru  

mântuirea oamenilor, având o însemnătate deosebită.  

Lucrarea Mântuitorului de reparare a firii noastre, de  

îndreptare a ei, a trebuit să se îndrepte în trei direcţii1.  

În direcţia refacerii legăturii cu Dumnezeu, legătură  

stricată prin păcat, Iisus trebuia să împace pe Dumnezeu  

cu omul. Aceasta nu se putea face decât prin slujba  

preoţiei. Preotul este cel ce sta între om şi Dumnezeu şi  

realizează împăcarea prin rugăciune şi jertfă.  

Prin altă lucrare, Iisus Hristos trebuia să-i lumineze  

mintea omului cât a stat pe pământ şi să continue această  

lucrare prin trimişii Săi şi după înălţarea la cer.” Precizează Radu Botiş în capitolul “Mântuitorul Iisus Hristos- Pedagogulşi modelatorul fiinţei umane“. Principala lecţie a lui Iisus Hristos este iubirea de semeni, aceasta fiind esenţa vieţii. Este una dintre cele mai sublime acţiuni pe care o poate realiza o fiinţă umană. Învăţătura Mântuitorului, aşa cum propăvăduieşte, este iubirea de Dumnezeu ca prima lege a omului şi principala lui îndatorire spirituală.  

“În întreita activitate mântuitoare a Domnului nostru  

Iisus Hristos, chemarea Sa învăţătorească sau profetică  

ocupă un loc de seamă. Mântuitorul venea cu învăţătura  

cea noua a mântuirii, care cuprindea adevărurile  

religioase absolute despre Dumnezeu şi despre voia Sa, şi  

ca orice învăţător El a folosit mijloace de învăţare şi a  

avut ucenici. Din această privinţă, Iisus Hristos S-a  

dovedit a fi un învăţător deosebit de înzestrat, încât a fost  

numit „profetul profeţilor şi învăţătorul învăţătorilor”,  

rămânând pildă până astăzi la toate neamurile. Pilda Sa  

este deosebit de grăitoare în privinţa împărtăşirii  

învăţăturii Lui, a comportării şi a mijloacelor folosite, a  

instruirii ucenicilor şi a roadelor culese2.”  

Iisus a fost Învăţător şi Profet al mulţimilor.Ca prim Catehet, adică Celce teînvaţă, îşi ţinea predicile în locuri diferite, dar mulţimile îL urmau şi-L ascultau.  

Domnul nostru Iisus Hristos a îndrăgit mulţimile care se  

ţineau de El, scrie Radu Botiş: „Milă Îmi este de mulţime, că sunt trei zile  

de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce. Şi  

de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe  

drum, că unii din ei au venit de departe” (Marcu 8, 2-3).  

Însă Cuvântul Lui devenea Lege. Mulţimile se apropiau de El prin puterea sfinţeniei care se câştigă prin două mari virtuţi: dragoastea şi înfrăţirea.Din Învăţăturile lui Hristos se pot desprinde trei mari lucruri: să nu păcătuiască cu fapta sau cu mintea, în al doilea rând dacă a greşit să nu persiste în greşeală să nu îi persiste în minte şi în inimă gândurile rele sau ura, iar în al treilea rând să privească cu inima şi cu mintea fără patimă toate lucrurile din viaţă.  

“Dar pe lângă acestea, Iisus Hristos a înfăţişat cele  

mai adânci învăţături religioase şi cerinţe etice cu  

simplitate naturală şi în mod intuitiv. Întâmplările zilnice  

ale vieţii primesc la El forma unor parabole sublime, cu  

conţinut adânc. În disputele cu contrarii Săi, El ştie să  

anuleze pătrunzător şi prompt toate obiecţiunile lor şi să  

ocolească cursele întinse de ei (Marcu 10, 2; 11, 27).”  

Învăţăturile LUI Iisus Hristos, precizează Radu Botiş nu pot fi luate ca doctrină de sine stătătoare, fiindcă ele sunt o manifestare mereu actuală a Fiului lui Dumnezeu despre om.  

“Iisus Hristos recunoaşte în învăţătura Sa originea  

divină a Vechiului Testament, precum şi inspiraţia  

acestuia (Marcu 12, 24; Ioan 5, 39). Legea şi profeţii sau  

Scripturile au un caracter mesianic, ele prezic fapte şi  

evenimente pe care Iisus le socoteşte împlinite în propria-  

I persoană. „Semnul lui Iona”, adică petrecerea profetului  

timp de trei zile în pântecele chitului, e interpretat de  

Iisus ca o prevestire a morţii şi învierii Sale (Matei 12,  

39-41; Luca 11, 29-35).”  

Iisus Hristos argumentează predicile sale cu exemple din Scripturi. Pentru El CUVÂNTUL e spirit divin şi suflet.Este cert că prin întruparea lui Iisus, în om coexistă două lumi, de aceea se dă o luptă permanentă între sacru şi profan.Procesul hristic, de la naştere până la crucificare şi Înviere s-a petrecut în lumea reală, în faţa omului, ca o dovadă vie că sacrul există, ea reprezentând condiţia necesară pentru ca omul să fie „renăscut“- să apară omul nou, creştin, cu sufletul purificat.  

Cartea preotului Radu Botiş însoţită cu o bogată bibliografie se înscrie în rândul tratatelor de teologie, viabil instrument de cercetare pentru teologi, studenţi şi cititorii.De aici se conturează valoarea darului care ne este transmis: lumina cuvântului nu rămâne în paginile timpului doar un cuvânt sterp, comoara este scoasă la lumina adevărului istoric, bucuria unuia îi plineşte pe cei mulţi.Căci cunoaşterea Învăţăturilor lui Iisus Hristos şi împărtăşirea acestora este: lumină, comoară, bucurie, şi mai presus de toate „lada de zestre“ a umanităţii şi creştinătăţii.  

Al.Florin Ţene  

Membru al Academiei Americană Română  

Preşedintele Ligii Scriitorilor Români  

 

Referinţă Bibliografică:
Din suflet prin Cuvânt,ginduri despre carte / Radu Botiş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1000, Anul III, 26 septembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Radu Botiş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Radu Botiş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!