Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

 Daniela Uchiyama Spiritualitate românească în ţara Soarelui Răsare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Daniela Uchiyama  

Spiritualitate românească în ţara Soarelui  

Răsare  

 

 

 

În Ashikaga (un oraş mediu japonez din judeţul Tochingi ken - unul dintre cele patruzeci şi şapte ale Japoniei) s-au stabilit, plecând în căutarea unui vis şi descoperind o lume, româncele Daniela Uchiyama şi Luciana Menciu.  

În această lume ele s-au convins că bunăstarea personală şi binele sufletesc nu înfloresc în lăncile de luptă care zornăie astăzi, absurd şi tot mai aprig, ci vin din universul interior al fiecăruia. Atât de departe de ţara natală, româncele au ajuns pe rând, întâi Daniela, apoi Luciana, amândouă propulsate de un gând preexistent şi regăsit! E libertatea, fericirea, certitudinea unei existenţe materiale decente şi împlinirea sufletească, pentru sine şi pentru familie.  

Daniela, venită în ţara Soarelui Răsare cu cinsprezece ani înaintea Lucianei, a rezistat la toate îndurările înstrăinării, înaintând pieptiş spre biruinţa în faţa destinului. Are mamă olteancă şi tată moldovean, este născută la Buhuşi, în judeţul Bacău, dar a copilărit la Oneşti, apoi, de la zece ani a locuit la Bucureşti.  

Avea treizeci şi doi de ani când, vizitând o prietenă în Japonia, l-a întâlnit pe Makoto Uchiyama, cel care i-a devenit soţ după un an, evenimentul de celebrare a căsătoriei petrecându-se în România. De cinsprezece ani, Daniela locuieşte în Japonia, dar soarele sufletesc răsare pentru ea tot în ţara natală! Are două fiice, pe Ayame de doisprezece ani, care este în clasa a şaptea şi pe Shiori, de zece ani, clasa a cincea; la japonezi, numele au o semnificaţie: Makoto înseamnă cel care spune adevărul, Ayame înseamnă floare de stânjenel, iar Shiori înseamnă cel care merge pe drumul drept. Makoto, soţul Danielei, lucrează la o instituţie particulară în domeniul management, iar Daniela profesează în învăţământul japonez, ca instructor de limba engleză, la treptele de şcoală primară şi grădiniţă, predând unui număr de peste o mie de copii.  

Semnificaţiile numelui corespund cu precizie firilor şi manifestărilor celor din familia Danielei, cum chiar ea remarcă: „Makoto atrage prin spiritul de adevăr şi dreptate, ca valori ale familiei, Shiori cultivă binele şi dreptatea, se gândeşte la cel de lângă ea, împarte cu toţi, Ayame se răsfaţă, este sentimentală, iubeşteflorile, desenează, creează, nu aruncă nimic, încearcă să dea o formă unui lucru nefolosibil, a câştigat un premiu pentru desene şi este prima pe clasă la creaţie.  

De cinsprezece ani Daniela rabdă dorul de România şi răzbate în ţara părintească numai cu iureşul gândului. Este membră a Asociaţiei Internaţionale a Străinilor din Ashikaga (A.I.A.) şi participă la organizarea de evenimente încorporate în festine moderat naţionaliste, deplin afective, cu mare trăire emoţională.  

Vorbeşte la aceste ocazii despre ţara ei, despre cultura şi tradiţiile poporului român, serveşte preparate de bucătărie tradiţională românească, realizează audiţii muzicale, în primul rând cu piese care rezonează cel mai profund la mesajul şi simţirea autentică românească (o mare şi variată galerie de fotografii, autografe sau C.D.-uri, între care predomină cele primite de la Fuego).  

Ceea ce realizează departe de ţara ei Daniela desluşeşte faptul că ea ştie precis unde să caute vibraţia şi extazul, spiritul şi culoarea asociate poemelor lirice, visului, dorului, dragostei ce corespund identităţii neamului său. Reprimă tot ce a alterat puritatea şi aurul curat al culturii şi artei româneşti. Preţuieşte şi glorifică istoria României, pe făptuitorii istoriei moderne a ţării.  

Aceasta este Daniela Uchiyama! Creează demersuri pentru legături culturale la nivel informativ, colocvii, schimburi experimentale metodice, colaborări de prietenie între Asociaţia Japoneză „Himawari” din Iaşi şi „A.I.A.” din oraşul japonez Ashikaga.  

Mai presus de orice ideal, Daniela a avut şi are în proiect o sală de gimnastică în Ashikaga, care se va numi „Nadia Comăneci” şi va ţinti crearea de posibilităţi pentru sportivi şi antrenori români,spre practicarea gimnasticii, descoperirea şi pregătirea sportivă a unor viitori campioni.  

Întrucâtva, Daniela Uchiyama este şi ea o binefăcătoare stea iluminată prin propria ardere şi trăire,  

care merită să contemple aurul legendar al gimnasticii, măcar pentru cât o iubeşte, precum şi pe „zânele” ei, nelăsate senin în somnul uitării - gloria meritând un drum lipsit de umbre, nu pentru mai mult sau mai puţin timp, ci pentru eternitate! Deoarece Daniela nu făptuieşte decât acte de iubire şi dărnicie, fără a încerca vreodată să fie altceva decât este, i se răscumpără oricând aceasta, prin propria satisfacţie şi o neînvinsă stare de mulţumire şi bună dispoziţie. Supărările sunt pentru ea nişte aisberguri mici care călătoresc obişnuit pe apele îngheţate. Cu sufletul ei bun le spulberă, construindu-şi soarta şi învingând. Din dorul acesta şi din dragostea de ţară şi părinţi şi-a ctitorit o mică Românie în tumultul cultural japonez, din oraşul în care locuieşte. E cât o inimă, colţul ei de Românie, un bazar sentimental în care a aşezat însemne româneşti, a conturat urme şi simţiri româneşti: drapelul românesc, harta ţării, panouri cu fotomontaje în care sunt ipostaziate cultura, tradiţiile, activităţile din diverse domenii ale vieţii româneşti, cărţi, C.D.-uri, costume populare...  

Într-o Românie virtuală se încheagă aici spiritul, istoria şi cotidianul românesc. Pe un perete se iveşte ca o lacrimă sub o geană întinsul patriei, iar la zilele sărbătorilor româneşti ţinute ritualic de româncă, sunt cuprinse ceremonialuri adunate din cultura şi istoria ţării ei. Are şi un pumn de pământ, de acasă! Este pământ din pământul ţării şi nimic altceva nu poate istorisi mai adevărat că România are o Ioana d’Arc a sa, în Japonia, care a reconstruit în machetă, ţara, apărând-o cu gardele propriilor sacrificii.  

Mica Românie a Danielei a fost o garnizoană cu un singur soldat, apărată timp de cinsprezece ani, atât de eroic încât i-au făcut reverenţe cei care i-au fost oaspeţi. Într-o zi, însă, o afinitate în aceeaşi dragoste pentru Nadia şi pentru gimnastică, pentru România şi tot ce-i românesc, au unit două românce în această lume îndepărtată, cu o cultură, tradiţii şi civilizaţie atât de deosebite de ale noastre, alături de Daniela, sosind de la Deva o frumoasă şi plină de viaţă tânără româncă, transilvăneancă născută la Alba Iulia, Luciana Menciu. Amândouă au o calitate sufletească mândră şi rară, venită de la izvoare celeste: iubirea de ţară şi omenia. Sunt tinere femei care ştiu ce vor, iar atunci când îşi propun ceva, dorinţa lor izbucneşte din ardoare în fapte. Sunt exemplul celor care nu rabdă senin să cadă de sus daruri, ci iau viaţa în piept şi nu o lasă ca să treacă pe lângă ele, în lamentări ce nu au nicio legătură cu realitatea!  

Aşadar, în „garnizoana” de la Ashikaga nu mai este un singur „soldat”. Sunt doi, odată cu venirea Lucianei, fostă gimnastă si antrenoare.  

Născută la Alba Iulia, Luciana a fost călăuzită în gimnastică de Ecaterina Szabo. Dar întâii paşi ai ei spre acest sport al sublimităţii baletului şi ardoarei zborului au fost un vis! Visul de a deveni o stea a gimnasticii, având drept model pe sora ei, Claudia Rusan, componentă a Clubului Sportiv Cetate Deva. Se întâmpla pe când Luciana avea şapte ani. „Datorez tot ce am izbutit în domeniul gimnasticii antrenorilor mei de suflet şi de aur pentru gimnastica naţională şi mondială, Octavian Bellu şi Mariana Bitang, dar şi Ecaterina Szabo”, mărturiseşte fosta gimnastă.  

„A fost o ascensiune a mea, nici abruptă, nici culminantă, în gimnastică. De la momentul în care m-am retras din lupta sportivă, fără a staţiona, a început pentru mine un nou drum, în antrenorat. Iar aici, în Japonia încep acum o nouă perioadă a vieţii mele, care sunt sigură că, dincolo de eforturi şi sacrificii, nu se poate îndrepta decât spre realizări răscumpărătoare, ca antrenor de gimnastică”.  

Azi, Luciana este absolventă a Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Timişoara, este căsătorită şi are un fiu de doi ani - soţul şi fiul sunt rămaşi în ţară. În Ţara Soarelui Răsare, alături de Daniela Uchiyama activează în învăţământul japonez, la Ashikaga, ca instructoare de grădiniţă, predând şi gimnastică. Împreună, dincolo de activitatea didactică, româncele continuă pulsul viu al menţinerii colţului de Românie, îmbogăţindu-l cu noi şi reprezentative exponate de identitate românească. În acelaşi timp, cele două românce organizează manifestări culturale şi artistice de tradiţie şi continuitate românească. De 1 Decembrie 2012 au fost protagonistele unuia dintre acestea, cu genericul „Miou Fureiou, Gaigoku no Bunka”,organizate de Inspectoratul Şcolar Ashikaga, în care s-au prezentat obiceiuri şi tradiţii specifice fiecărei ţări .  

La această ediţie au fost în jur de o sută cincizeci de participanţi: copii, părinţi, bunici din opt ţări, printre care, fireşte, din România. De departe, mai presus decât toate participantele, România a expus fotografii reprezentând gimnastica şi oina - sportul naţional - bastonul şi mingea de oină, medalii, diplome, autografe, exponate artizanale, costume populare, cărţi de istorie, de literatură şi sport, CD-uri muzicale (pe tot timpul evenimentului, la expoziţia românească au răsunat tradiţionalele colinde de Crăciun interpretate de Fuego)... Cărţi, semne de carte cu simbolul oinei, nelipsitele pâinici japoneze, pufarine, ciocolată, drapelul românesc au fost câteva dintre cadourile oferite micilor oaspeţi în „mica Românie”.  

Evenimentul a desăvârşit exemplul românismului sincer şi curat, a ipostaziat cele mai emblematice elemente de identitate românească, într-o sărbătoare cu timbralitatea solemnităţii. „Mi-aş dori să pot învăţa, preda elevilor şi juca oina. Aş dori să vizitez România, în anul viitor, să am ocazia de a vedea acest joc în ţara lui de origine”, a spus profesorul japonez Nagatache Takeshi de la Şcoala Generală Sakanishikitta. „Ar fi interesant să putem organiza un astfel de eveniment intercultural, între România şi Japonia. Să jucăm oina ar fi o ocazie unică”, este de părere reprezentanta Asociaţiei Internaţionale a Străinilor, Keiko Miyazaki.  

„Anul acesta am adus gimnastica aici. Anul viitor voi încerca să aduc oina”, năzuieşte nu fără baza realismului proliferat în realizările de până acum, Daniela Uchiyama. „România este patria noastră, a românilor, cu bune şi rele, a copiilor noştri, a părinţilor şi înaintaşilor noştri. Cea mai febrilă veghere a noastră este de a nu lăsa să se uite că suntem români, iar ceea ce stăruie în ce inducem prin educaţie copiilor noştri e să nu uite nici ei, nicio clipă aceasta...!”, mai spune Daniela.  

Următoarea acţiune, după Ziua Naţională a României, la care au participat româncele Daniela Uchiyama şi Luciana Menciu a fost International Day în Ashikaga, care a fost înviorată cu un program de gimnastică demonstrativă, coordonat de Luciana Menciu şi prezentat de elevele antrenate de către profesorul Yusuke Nakamura, de la Ashikaga Gymnastics Club.  

Primul exerciţiu a fost acompaniat de melodia interpretată de Nadia Comăneci şi imprimată pe C.D.-ul „Cutiuţa Muzicală”, la numărul şase: „Ochii, nasul şi guriţa” (C.D.-ul cu înregistrarea vocii Nadiei mai are protagoniste pe mămicile Olivia Steer, Ioana Moldovan şi Raluca Moianu).  

Programul românesc s-a sfârşit cu o horă pe muzica de pe acelaşi CD, în interpretarea Ralucăi Moianu. A fost un brâu coregrafic al naţiunilor împrietenite, o prindere de mâini în comuniunea afectivă pe care o creează solemnitatea unor astfel de momente.  

„Cutiuţa Muzicală” a fost oferită Danielei de către fosta mare sportivă înotătoare, Carmen Bunaciu. Celelalte daruri s-au oferit prin sprijinul acordat din partea Consulatului Român la Tokyo, al postului Radio Reşiţa, al Asociaţiei româno-japoneze „Himawari”.  

Au fost sufleteşte alături de Daniela şi Luciana, adresându-le mesaje numeroşi sportivi printre care una dintre prietenele Danielei, arbitra internaţională de judo, Ioana Babiuc din Iaşi, prezentă în acele zile la Tokio, la un concurs internaţional, - arbitra însăşi este una dintre româncele care au triumfat în sport, la cel mai înalt nivel şi a contribuit la gloria sportivă a românilor în lume.Departe de România, în Ţara Soarelui Răsare româncele au sărbătorit Ziua Naţională a României făurind un colţ de Românie, afectiv!  

Povestea aceasta a româncelor de la Ashikaga este povestea unor temerare femei românce care îşi iubesc ţara şi familia, apărându-şi-le şi triumfând cu şi pentru ele!(Aurel V. Zgheran aurel.vzgheran@yahoo.com)  

Referinţă Bibliografică:
Daniela Uchiyama Spiritualitate românească în ţara Soarelui Răsare / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 903, Anul III, 21 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!