Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   



 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
"Complexul lui Empedocle"în poezia lui Lucian Blaga 
  
Eseu de Al.Florin ŢENE 
  
Menţinându-se aproape permanent în acelaşi registru impersonal, erosul blagian sugerează, alături de o existenţă de-o clipă, coabitarea frenetică în ansamblul lanţului fiinţei. La acesta, femeia nu e o închipuire, ca la Dante, nu e o donna angelicato, aşa cum nu este un oarecare "obiect"folosit în potolirea simţurilor şi desfătare, ca în silogismul misoginilor medievali. 
  
Poetul, lipsit de identitate civică, atribuie femeii nu scheme decorative şi abstracţiuni, ci "identităţi corporale captivante şi spirituale"(Z. Cârlugea, "Poezia lui Lucian Blaga", 1995). Erosul blagian nu apare niciodată ca pasiune erotică. În adâncurile arderii ekstazis-ului, intereferenţa logoseros ne dezvăluie un minim necesar de conştiinţă, sublimată nu în asimilarea hedonistă a păcatului originar. 
  
Spre individualizarea emoţiei năzuie poetul, dar prin aceasta nu mai puţin spre neantizarea individualismului marcat de orgoliu, în speranţa de a o găsi, în contact cu mediul înconjurător, sensurile aventurii sale cosmice, de a-şi contempla erosul în necredinţa identităţii. De aceea lipseşte gestul de posesiune, în spirit eminescian, plenar şi, implicit, a reflecţiilor de gelozie, atât în interiorul eului, cât şi în afara lui. 
  
Pentru tânărul Blaga iubirea constituie una din temele permanenţei, cu închingări misterioase la rădăcina, originea şi pulsul cosmic. Astfel, iubirea este scoasă de sub tutela dionisiacului şi combustiei şi "intră sub auspiciile apolinismului contemplativ"(Z. Cârlugea), ca în "Vară de noiembrie", care este în întregime un ciclu erotic. Eliberată de senzaţii, poezia proiectează asupra temei fascicole de lumină care amplifică semnificaţia gestului "în universul în care se mistuie mereu"vraja basmului, iubita poartă un tâlc solar: "Solar e tâlcul ce tu ştii oricând/ atâtor lucruri să-mi împrumuţi"("Vară de noiembrie"). 
  
În general, la Blaga femeia nu are identitate, poetul cântă femeile fără circumstanţele clipei. Iubita e lipsită de identitate civică, însă poartă o identitate noumenală şi runele acesteia pulsează creaţia însăşi, Universul, Frumuseţea, dorul, părul, zvelteţea, fiinţa iubită deţine tâlcuri evidente: "Nimic din ale tale nu te mărgineşte,/ nici chiar frumuseţea ta ce pare/ faţă de lume-o dulce limitare,/ Cu dorul tău începe noima ta,/ cu părul tău începe umbra ta,/ Unde sfârşeşte, nu vei afla,/ Privind, fiinţa ta se prelungeşte/ până la cea din urmă stea". 
  
Focul are un rol în poezia lui Blaga ca în viziunile bachelardiane, fiind element fundamental. 
  
Poezia lui Bacovia, de exemplu, nu poate suferi de acest complex al arderii, al focului - Bachelard îl denumeşte "complexul lui Empedocle". Aşa cum spuneam, Bacovia nu poate suferi de "complexul lui Empedocle", care, îl mistuie pe Eminescu până la suferinţa genială: "Păsarea Phoenix, numai ea, răsare din cenuşa ei,/ Dar oameni ce se mistuie nu mai răsar din când în când". 
  
"Arderile interioare, combustiile sufleteşti constituie treapta supremă a unei vieţi intelectuale intense"(Z. Cârlugea): complexul lui Prometeu este complexul Oedip al vieţii intelectuale, aşa cum subliniază Bachelard în Psychanalyse du feu". 
  
Încă din "Poemele luminii", Blaga are intuiţia arderilor. Gestul poetului este larg, îmbrăţişând cerul şi pământul, frenezie dinoisiacă şi zarathustriană:"în zori de zi aş vrea/ să fim şi noi/ cenuşa,/ noi şi - pământul". 
  
Poetul atribuie femeii taina elementelor originare. Blaga îi incizează realităţile translucide. Prin iubire şi dragoste, omul participă nemijlocit - ca de altfel şi după moarte/ prin compenetrarea cu alte regnuri, omul îşi întemeiază dimensiunea existenţei sale, în deplină armonie cu pulsul cosmic. Ea izbucneşte ca o aură peste lutul supus pieirii, îndreptat asupra crugului: "Iubirea ţâşneşte din ţarină şi face pământului aura,/ s-ajungă-n tării, s-acopere crugul". 
  
Blaga nu izgoneşte din metafizica sa lanţurile şi tendinţele dialectice ale proceselor, Tudor Vianu sesiza că "alături de lumină, în ciclul imaginilor sale intră elementul care se opune şi-l neagă: cenuşa, urma materială şi amară a supremelor ei combustiuni"(T. Vianu, Lucian Blaga, poetul, în "Gândirea", XIII, BXII, 1934). 
  
În "Cântecul aşteptării"("Alte poezii"), poezie ce poate fi comparată cu "Melancolia"argheziană din "Cuvinte potrivite", este transmisă senzaţia de deprimare, de dor existenţial, a iubitului ce-şi aşteaptă iubita care nu mai vine, în versurile finale, sufletul pare să fie purificat din însăşi aşteptare. 
  
Idealul de femeie blagiană pare să fie mai aparte: se caută "umbra genelor pe un obraz", prin "geografia răsăritenelor şi apusenelor/ basme". 
  
Femeile, la Lucian Blaga, sunt de o transparenţă fragedă, "tremur în palme răsfrânt": "Le slăvesc şi le cânt/ pentru sfârşitul de drum/ ce-l au pe pământ!"("Viori aprinse, femeile"). 
  
Erosul se înscrie la Blaga, ca o dialectică conformă cu evoluţia poeziei sale. Acesta se simte metafizic în "Poemele luminii", cu aderenţă plenară la acel misterium cosmicum şi dispare în "Paşii Profetului", pentru ca în tărâmul "marii treceri"să se umple de timp, precum apa în vasele comunicante, fie şi el contaminat. 
  
Blaga potenţează valoarea misterioasă, tainică a trăirilor şi a gesticulaţiei, conturând erotica în dialectica arderilor, pentru ca în poemele din partea a doua a vieţii ("Vară de noiembrie") să apară acea poziţie personalizată, fiind o sublimare târzie a senzitivului în contemplativ şi beatitudine, aşa cum remarca Ov.S. Crohmălniceanu, care vorbea şi de o târzie "angelizare a dragostei". 
  
Eugen Simion spunea în "Poezia lui Blaga", "Atribute ale spaţialităţii", în "România literară"din 4 aprilie 1974, că "femeia din versurile lui Blaga nu are carne, are doar forme ce trimit gândul spre tiparele eterne". Femeia, la Lucian Blaga, este un vis izvorât din realitate, este o idee ce stârneşte pasiune şi iubire înmugurită în "umbra discuţiei şi a nehotărârii între două planuri"(Eugen Simion). 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Complexul lui Empedocle în poezia lui Lucian Blaga, eseu de Al.Florin ŢENE / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!