Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

 CINSTEA – FLOARE RARĂ, MULT CĂUTATĂ, MULT DORITĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
„A trăi cinstit este totuna cu a trăi corect şi drept” 
  
Platon 
  
Ei, da! „Pentru 50.000 de euro nu mă dau jos din pat!”Asta probă de cinism! Iată omul nou creat de aceste vremi post - revoluţionare! Ăsta da, sentiment de superioritate, de încredere exagerată în propriile capacităţi! Ăsta, da, narcisism! Om care şi-a văzut imaginea reflectată în nu ştiu ce oglindă şi s-a îndrăgostit de ea... Ăsta da, orgoliul - manifestare exagerată a egoului care se doreşte superior celorlalţi! Asta da, neobrăzare - lipsă de cuviinţă, poate chiar impertinenţă? 
  
Cu adevărat omul cinic are ceva diabolic, pervers în fiinţa sa. Cinicii (de la kynos = câine), au fost adepţii şcolii filozofice antice întemeiată de un elev al lui Socrate, sub deviza: „Să trăim conform naturii” - restrângere la nivelul animalităţii, cu dispreţ faţă de principiile elementare ale moralei. Emblema lor era un câine. Cinismul a apărut în acele vremi ca un antidot, ca rezultat al descurajării societăţii greceşti după războiul peloponeziac din secolul V î. H. care a dus la decăderea Atenei, dar şi la ruinarea statelor greceşti, iar după război economia a intrat într-o perioadă de criză. În vremurile noastre ce îi determină pe oameni să devină cinici? Cinismul este o manifestare a cruzimii, iar după cum afirma Nietzsche, este „una dintre cele mai vechi desfătări ale umanităţii, pentru că procură cea mai înaltă voluptate a sentimentului puterii”. Nu cumva este şi lipsa iubirii de semeni? 
  
Viaţa omului este un motor în mişcare care trebuie să producă energie într-un mod oarecare. Orice energie nefolosită slăbeşte, dispare. Activitatea este legea vieţii; trândăvia însemnă moarte. Ni se dă viaţă pentru ca noi să facem ceva în tot acest timp dăruit, cât ne funcţionează „motorul”, lumea „candelă a existenţei fiind, iar omul flacăra ei”. Şi la sfârşit dăruim noi împlinirea sau neîmplinirea vieţii – Creatorului ... Dar nu orice fel de mişcare, ci activitate îndreptată spre un scop util şi creator, lenea şi hărnicia fiind două stări în care omul se poate încadra. Prin lene sau trândăvie - atitudine necinstită fiind, energia sufletească se scurge, trece în degradare morală ce vizează viaţa spirituală, şi care, în acelaşi timp tensionează relaţiile cu cei din jur. Astfel lenea este definită ca „o rătăcire şi nepăsare pentru mântuirea veşnică a sufletului, prin care omul se întristează şi se dezgustă de binele pe care trebuie să-l săvârşească; pentru aceasta el fuge de osteneala cu care se face binele”, ne învaţă Religia. Omul harnic are o dispoziţie pentru muncă - condiţia existenţei, dovadă a sănătăţii fizice şi sufleteşti. Munca asigură dinamismul sufletului angajat creator spre producerea bunurilor materiale şi spirituale; aduce adevărata bucurie. Chiar dacă munca pretinde efort şi sudoare, ea nu constituie o povară a vieţii, ci angajează spre un ideal care, pe măsura împlinirii, aduce sufletului satisfacţia deplină; ne face viaţa mai frumoasă, cu rezultate care bucură pe fiecare om şi bucuria se însumează, ajutând întreaga societate. Condiţia esenţială a vieţii fiind, munca este sfântă ca viaţa însăşi. După învăţătura creştină „Munca este izvor de virtuţi. Ea luminează mintea, întăreşte voinţa, înalţă simţămintele, aduce răbdare, bărbăţie, stăpânire de sine, potoleşte patimile şi înlătură ispitele.” Şi să nu uităm că „pasărea este mai în siguranţă când zboară, iar omul când munceşte.”  
  
Acum, în aceste vremuri, nu e timp pentru prea multă odihnă! Viaţa înseamnă muncă, strădanie, jertfă. Important este însă felul în care ne desfăşurăm munca. Adevărata bucurie a vieţii o simt numai cei ce pot aduna şi folosi bunurile vieţii prin munca lor cinstită, aflată sub binecuvântarea lui Dumnezeu, în armonie cu viaţa celor din jur, aşa cum orice instrument dintr-o orchestră intră în armonie cu celelalte. Nu se poate cânta fals! Iată că se poate! ne dovedesc unii prin acţiunile lor. Nu are ureche muzicală sau refuză să-şi armonizeze unele impulsuri şi instincte şi spune cu dezinvoltură: „Nu mă dau jos din pat pentru doar 50.000 de euro!” Aţi auzit? Iată motorul care îl poate mişca şi o spune fără jenă, metaforic. El are etalonul său. Cum îndrăzneşti tu, un „oarecare” să nu-l respecţi? Acest gen de oameni nu au acel sentiment moral „prin esenţă activ”, după cum spunea un filozof; emoţia morală fiind sentimentul unei solidarităţi, o armonie pe care o simţi, uneori o cauţi; ea este măcar simpatia, dacă nu dragostea socială; ea este dragostea de ţară care trebuie să ne înstăpânească inimile. Pot dormi liniştiţi oamenii necinstiţi? Nu îi apasă greul păcatului? 
  
Să ajungi un om serios şi cinstit, trebuie în primul rând să fii călăuzit de principii şi valori. Cinstea nu este o vocaţie, dar este o opţiune dobândită prin educaţie, prin voinţă; defectele de caracter se pot corecta; până la sfârşitul vieţii avem a ne strădui de învăţat ... Cinstea e o floare rară, este adevărat! Ar trebui să fie mult dorită, mult căutată! Omul cinstit nu minte, nu înşeală pe nimeni, nu umblă cu şiretlicuri, nu fură, în nici unul dintre nenumăratele feluri în care se poate fura, el este sincer, spune ceea ce gândeşte şi ceea ce nu distruge pe celălalt, el nu vrea să aibă decât ceea ce este al lui şi ceea ce a dobândit pe drept. „Nu există moştenire mai preţioasă decât cinstea” spunea William Shakespeare.  
  
Necinstea înseamnă corupţie, înseamnă abatere de la morală. Autorul unui articol ne spune că „Transparency International definea corupţia astfel: Corupţia, în sens larg, reprezintă folosirea abuzivă a puterii încredinţate, fie în sectorul public fie în cel privat, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup; definiţia dată corupţiei în cadrul ONU şi reluată în strategia naţională anticorupţie este: Esenţa fenomenului corupţiei constă în abuzul de putere săvârşit în scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat; dezbaterile din Parlament: Pentru populaţie cauza principală a corupţiei se transformă într-un complex de cauze situate la nivel sistemic, adică legi prost făcute şi pe deasupra încălcate în mod sistematic de chiar cei care ar fi trebuit să vegheze la aplicarea lor. Clientelism şi clici în competiţie pe resurse.” Necinstea este o haină care îmbracă toate ţările din lume, iar Transparency International a comunicat zilele acestea că România este mai coruptă în anul 2011 decât în 2010.  
  
Un alt exemplar al tipului de corupt al tranziţiei spunea într-un interviu (citit într-un ziar), că acela care încalcă legea e un prost pentru că legea e atât de permisivă în Romania, încât poţi să faci şi să desfaci o grămadă de lucruri cât se poate de legal, precizând că el nu a încălcat legea niciodată, şi întrebat dacă a încălcat moralitatea în afacerile sale, a răspuns că aşa ceva nu există dacă vrei să câştigi bani în afaceri. Nu este şi această o dovadă de cinism? Mă întreb: Oamenii cinstiţi şi cu judecata dreaptă ce pot înţelege din toate aceste exprimări, afirmaţii? Din toate aceste fapte necinstite şi nepedepsite? 
  
Mântuitorul ne spune că „orice pom care nu aduce roadă bună se taie şi în foc se aruncă” (Matei 7, 19). Cine o va face? Cine trebuie să o facă?  
  
Dar să închei optimist, cu un citat al unui filozof sicilian: „Omul este o eternă făgăduinţă”- adevăr izvorât dintr-o pătrunzătoare şi îndelungată analiză a sufletului omenesc. Eterna promisiune, eterna aşteptare a schimbării omului în bine ...  
  
Vavila Popovici - SUA 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CINSTEA – FLOARE RARĂ, MULT CĂUTATĂ, MULT DORITĂ / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 339, Anul I, 05 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!