Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   



 CÂND „CEI UŞURATICI APRIND FOCUL ÎN CETATE,
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CÂND „CEI UŞURATICI APRIND FOCUL ÎN CETATE,  
  
ÎNŢELEPŢII POTOLESC MÂNIA” 
  
Incidentele care au avut loc la Londra luna trecută (august) au fost considerate ca cele mai violente din ultimii 30 de ani. Potrivit poliţiei londoneze, peste o mie de persoane au fost arestate, dintre care 396 minori. Violenţele, care au început în nordul Londrei s-au extins ulterior în mai multe oraşe britanice, între care Birmingham, Manchester şi Liverpool. A fost vorba în principal de acţiuni de efracţie, vandalizări de autoturisme şi furturi, dar şi incendii provocate. Incidentele au provocat o mare indignare asupra populaţiei acestei ţări şi au determinat o reacţie fermă din partea autorităţilor. Potrivit Scotland Yard, din cele 1.838 de persoane reţinute în timpul violenţelor, 1.049 au fost puse sub acuzare, 218 dintre acestea fiind minore. Premierul britanic David Cameron şi-a întrerupt vacanţa şi a declarat în Parlamentul britanic : „Nu este vorba despre politică, nici despre manifestaţii, ci despre furt [ ... ] Aceasta este infracţionalitate, pur şi simplu şi pentru aceasta nu există scuze. Nu este o problemă de sărăcie, ci de cultură. O cultură a violenţei, lipsei de respect faţă de autoritate [ ... ] trebuie să arătăm lumii că Marea Britanie nu este o ţară care distruge, ci o ţară care construieşte, care nu se resemnează, o ţară care face faţă, care nu priveşte în urmă, ci totdeauna înainte”. În cele din urmă violenţele au fost stopate, fiind antrenaţi în această acţiune 16000 de poliţişti. Au fost implicate persoane cu statut social diferit, copii, tineri şi oameni mai în vârstă. 
  
De aici începând, fenomenul, fiindcă el poate fi denumit astfel, poate fi amplu analizat. Nu am să îndrăznesc decât o succintă analiză, privită din punctul de vedere al libertăţii zilelor noastre, prost înţeleasă de unii oameni. Şi nu este o remarcă nouă şi nici restrânsă, ci valabilă pentru foarte multe ţări de pe glob. 
  
Libertatea este un concept filosofic, a cărui semnificaţie ar putea fi rezumată prin sintagma „lipsa constrângerilor”. Ea zugrăveşte comportamentul uman. A fost o temă care a preocupat filosofii, teologii, precum şi statul.  
  
Pentru Socrate, de exemplu, libertatea este poarta tuturor dereglărilor individuale şi sociale, calea spre desfrâu şi descompunere; pentru Aristotel, apărător al libertăţii, este poarta prin care intră bucuria de a trăi, poarta prin care intră viciile fiind cea a pasiunii. Venind mai aproape de vremurile noastre, pentru filosoful britanic John Stuart Mill (1806–1873), libertatea este determinată de raporturile dintre individ şi societate, sfera libertăţii umane cuprinzând anumite libertăţi printre care şi „libertatea alegerii unui stil de viaţă”. Şi ce stil de viaţă trebuie ales? Chiar nu ştim să alegem, nu ştim să discernem? Stilul de viaţă presupune într-adevăr cultură! Este gustul pentru elevat şi frumos. Stilul nu presupune cantitatea, ci calitatea; înseamnă atitudine corectă, cuviincioasă, acţiune folositoare, idei sănătoase, înseamnă bucuria de a trăi, dragostea, prietenia, dorinţa de înălţare, de a deveni o persoană cu o carte frumoasă de vizită. A fi bogat şi lipsit de caracter, nu poate fi decât un stil ales dăunător atât ţie cât şi oamenilor din jurul tău.  
  
Pentru a ajunge să te poţi bucura de libertate, trebuie mai întâi să-ţi înfrângi barbaria, pe care o purtăm fiecare dintre noi, unii într-o măsură mai mică, alţii mai mare, şi pentru a-ţi înfrânge barbaria trebuie să te cunoşti pe tine însuţi şi să reuşeşti să-ţi modelezi caracterul. La început nu eşti atât de conştient, te ajută părinţii, şcoala, mai apoi te străduieşti singur să dobândeşti un comportament moral care să fie în armonie cu cei din jur. De altfel normele comportamentului moral au fost cuprinse în cele zece legi biblice comune religiilor mozaică, creştină şi mahomedană, religii dominante şi la ora actuală în lume. Incorectitudinea, obrăznicia, minciuna, lipsa de respect, ţin de zonele întunericului; numai spiritul benefic este creator, spiritul malefic este distrugător; omul care ia în braţe spiritul malefic ajunge la desfrâu, se deconectează de la spiritul Divin. „Vai de feciorii răzvrătiţi, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fără Mine, care fac legăminte ce nu sunt în Duhul Meu, ca să grămădească păcate peste păcate!”(ISAIA 30, 1)  
  
Conceptul de libertate ideal în societate se presupune a fi acela în care orice om e liber să facă ceea ce doreşte, atâta timp cât nu încalcă libertatea altui om. Există şi extremele acestui concept. Şi vai, cât a avut omenirea de suferit din cauza extremismului! Una dintre extreme este libertatea totală reprezentată în principal de către curentul Punk. Filosofia acestui curent e simplă: „Sunt liber să fac ce vreau, inclusiv să îmi înfig bocancul în faţa ta”, filosofie total anarhistă. Curentul Punk a apărut între anii '76-'80. Un adept Punk trebuia să fie altfel decât ceilalţi, să şocheze, violenţa fiind omniprezentă în manifestări, de la înfăţişare, la limbaj, comportament; un revoltat fără cauză, un om neliniştit, căruia îi place să trăiască periculos. Cealaltă extremă este reprezentată de totalitarism, în care nimeni nu are dreptul să facă nimic decât ceea ce i se spune. Chiar dacă la prima vedere par două extreme total diferite, ele au un lucru în comun, ni se spune, şi anume acela că societatea e împărţită în două grupuri, unul care are libertatea totală şi unul care nu are deloc. 
  
Rolul statului ar fi să se apropie cât mai mult posibil de conceptul ideal de libertate, cât mai mulţi oameni să se poată bucura de cât mai multe libertăţi. Pentru a asigura acest lucru există legi care trebuie respectate. Corectitudinea comportamentală este o manifestare de respect în primul rând faţă de tine, dar şi faţă de cei din jurul tău, respect „faţă de autoritate”, după cum a exprimat Premierul britanic. A te purta corect, politicos, a fi calm, a cunoaşte legile ţării şi a le respecta, indică un om care-şi iubeşte ţara, un om instruit, un om care a învăţat să se poarte în societate. Astfel de oameni oferă încredere şi lumină celor din jur lor. Iată câtă dreptate a avut premierul britanic când a afirmat că este „o problemă de cultură”!, morala fiind aceea care trebuie să stea la temelia culturii unui individ şi a vieţii politice a societăţii, deoarece se mai întâmplă „să fii instruit, dar nătâng, brutal şi simplist” spunea un gânditor român. Mergând mai în adânc, filosoful german Friedrich Nietzsche afirma că morala aparţine credinţei, nu politicii.  
  
Dintre cele şapte Păcate capitale, face parte şi Mânia, numită şi furie, prin care se înţelege respingerea iubirii şi adoptarea sentimentelor răzbunătoare şi a gândurilor pline de ură. Ce ne spune Biblia despre mânie? „Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor.” 
  
Filosoful român Nae Ionescu (1890-1940) precizează că problema libertăţii se pune în modul următor: „Există mai multe drumuri de urmat şi omul alege unul din ele. El alege, dar el nu poate acţiona decât atunci când cunoaşte condiţiile multiple în care această acţiune este posibilă. Dacă nu cunoaşte aceste posibilităţi şi implicaţii, atunci acţiunea nu o face el, ci ea se întâmplă cu el.” Cu alte cuvinte, este luat de val, în necunoştinţă de cauză! Se pare că acesta a fost şi cazul acelor tineri mânioşi, ieşiţi în stradă pentru a fura, a distruge.„Există întotdeauna o limită a libertăţii. Este un nonsens să se vorbească despre o libertate absolută. Omul nu poate fi liber să facă orice vrea el: Libertatea îşi are limitele ei, care sunt indicate de natura omului. Prin urmare, tot ceea ce depăşeşte normalul, natura omului, poate să fie interzis, fără însă ca aceasta să reprezinte un atentat la libertate.” 
  
Statul la emiterea legilor are în vedere conceptele de bine şi rău şi găseşte un echilibru pentru a reuşi să asigure libertatea cetăţenilor săi. Dar mai sunt şi reguli pe care statul nu le poate stabili şi care ţin de bunul simţ al omului. Iată că ajungem din nou la Credinţă, la Religie, la invocarea Decalogului care este suma bunului simt creştinesc - Porunca a VIII: „Să nu furi” şi porunca a X-cea: „ ... să nu pofteşti vreun alt lucru care este al aproapelui tău".  
  
Este minunat să ai moralitate de ordin religios! Şi cartea de căpătâi a acestei moralităţi este Biblia. Se ştie că o viaţă lipsită de credinţă este o rătăcire în spaţiu şi timp. Rătăcim, rătăcim şi nu mai găsim calea cea bună! 
  
Apostolul Pavel spunea acum 2000 de ani că morala este înscrisă în inima omului. Există o lege morală cu care te naşti, adică acea predispoziţie de a alege binele de rău; dar există şi o conştiinţă morală, cea care-l face pe om să discearnă cu bună ştiinţă, adică cunoscând, să poată alege şi să se manifeste ca atare. Atât legea morală cât şi conştiinţa morală (conştiinţa fiind un produs al activităţii creierului uman) îşi au izvorul în fiinţa lui Dumnezeu. Conştiinţa morală se poate căpăta în timp, după cum am spus prin educaţie, cultură. Ce cultură, ce educaţie au avut acei copii şi tineri implicaţi în incidente? Care a fost rolul familiei, şcolii, Bisericii? Li s-a vorbit despre Credinţă? I-a dus cineva în Biserici unde ar fi putut învăţa să fie liniştiţi, să nu vorbească când nu trebuie, să cunoască respectul, să-şi înfrâneze pornirile necuviincioase, să înveţe blândeţea, bunătatea, corectitudinea, iubirea de Dumnezeu? Cu câţi dintre copiii noştri s-a mai întâmplat acest fericit lucru în aceste ultime decenii? 
  
Libertatea poate fi şi poarta de intrare a viciilor, însemnând şi dreptul de a păcătui, de a face şi rău nu numai bine, dar evlavia (religiozitatea) înseamnă a cunoaşte şi a lua din libertate numai ceea ce este bun şi frumos, adică a discerne, din dragoste de Dumnezeu.  
  
Înţelepciunea poporului român a creat multe zicători, versuri, în legătură cu educaţia omului, a copilului în familie. Zicala „Ăsta nu-i dus de multe ori la biserică", atribuită unui om păcătos, spune mult despre acel om”. 
  
Redau mai jos fragmente din „Vorbe cu tâlc” ale poetului român Vasile Militaru (1885-1959) decedat într-una din închisorile comuniste:  
  
„Când copilului nuiaua nu-i stă - sfânt - la poarta minţii,/ Râde fericit copilul, dar la urmă plâng părinţii! [ ... ] Pe copil să-l ţii în frâie, de vrei om la toţi să placă;/ Nu-l lăsa orice să-ngâne, nu-l lăsa orice să facă;/ Nu-l lăsa după plăcerea-i unde vrea el să se ducă;/ Din acelaşi lemn se face şi icoană şi măciucă./ În răsfăţ de-ţi creşti copilul şi-l laşi zilnic fără frâu,/ Tu ai semănat neghină, socotind că semeni grâu.../ Căci, precum îţi creşti copiii, vor fi oameni sau neoameni:/ Din ogor nicicând nu iese decât ceea ce sameni!/ Cei care trudesc o viaţă şi comori mereu adună/ Ca să lase moştenire la copii o viaţă bună,/ Din copiii lor fac trântori care-şi vor munci doar dinţii/ Să mănânce toată viaţa ceea ce au strâns părinţii.” 
  
Deşi trăim alte vremuri, poate este bine să cunoaştem şi gândurile celor de dinaintea noastră. 
  
Şi despre celelalte aspecte ale fenomenului, poate ... cu altă ocazie. Dar ar fi trist să mai existe! 
  
Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CÂND „CEI UŞURATICI APRIND FOCUL ÎN CETATE, / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 254, Anul I, 11 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!