Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 218 din 06 august 2011        Toate Articolele Autorului

 AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Credinţa face ceea ce omul şi legea nu pot face.” 
  
Sfântul Ioan Gură de Aur 
  
Ştim că ideea unei catedrale impunătoare în Bucureşti nu este deloc nouă, că ea apărut imediat după dobândirea independentei de stat - 1877, când s-a constatat că nici o biserică din Capitală nu putea primi pe toţi acei care ar fi dorit să participe, în linişte şi cu demnitate, la Te - Deum-urile oficiate. Arhitecţii din acea perioadă au executat unele schiţe de proiecte, care probabil, au suferit indecizii, amânări. Am intrat mai târziu în perioada comunismului când despre aceste schiţe şi despre această idee nici nu s-a mai pomenit, ateismul întinzându-şi aripa malefică asupra populaţiei ţării, condusă de comuniştii atei care au demolat biserici în loc să clădească. Fac o divagaţie amintind că ateii se scuză, spunând că nu slujesc nici lui Dumnezeu, nici lui Satan. Dar cui atunci, le punem întrebarea ? Dicţionarul specifică clar: Ateismul este negarea existenţei lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi. Ateismul este considerat o modă, de alţii o filozofie, iar unii îl consideră chiar o boală care s-a agravat în sec. XIX, când europenii au început să guste din tehnică, ştiinţă şi libertăţi politice, afirmând că omul poate totul, nu mai are nevoie de nimic, nici de Dumnezeu. În 1Corinteni 2:5 ni se spune: „Credinţa voastră să nu fie întemeiată pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu”, şi aceasta întrucât înţelepciunea o putem dobândi numai cu puterea lui Dumnezeu. Ateii susţin că nu e nevoie de o carte „sfântă” care să-ţi spună ce e „Bine” şi ce e „Rău”, empatia, raţiunea şi experienţa sunt suficiente pentru fiecare om. Ori istoria acestei lumi a dovedit, în primul rând, că există o lege morală naturală prezentă la toate popoarele şi în toate epocile de cultură ca o realitate a vieţii umane, ca o cerinţă a ei. Această lege morală este lucrarea Înţelepciunii divine, este înscrisul divin al inimii noastre, ea prescrie omului căile, regulile de purtare care duc spre fericirea făgăduită; interzice căile răului, care abat de la Dumnezeu şi de la iubirea lui. Creştinismul este plusul, învăţătura unică şi supremă a Mântuitorului Hristos. În Morala creştină intervine iubirea creştină, jertfelnică, dăruitoare, deci se pune accent pe interiorul omului. Creştinismul a apărut pe fondul lumii greco-romane unde excelaseră celebre şcoli filosofice cu mari înţelepţi. De exemplu Platon şi Aristotel, deşi acordau prioritate legilor pozitive ale statului, recunoşteau şi existenţa unei legi morale naturale care obligă conştiinţa omului chiar şi acolo unde nu există o lege pozitivă. Despre această lege vorbea şi Sfântul Apostol Pavel în epistola către Romani 2:14-15 : „Păgânii care nu au lege din fire fac ale legii, aceştia neavând lege, îşi sunt lor şi lege, ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor”. Degeaba spun ateii că sunt morali şi fără Dumnezeu când moralitatea lor, poate să însemne ură, răzbunare şi chiar uciderea semenului dacă acesta din urmă nu crede în existenţa lui Dumnezeu. Nu aşa au făcut în perioada comunistă, omorând cu bestialitate pe cei care se opuneau sistemului? Ei mai susţin că ateismul nu este comunism, dar comunismul nu a avut la bază ateismul? Nu Karl Marx spunea că Religia este opiul poporului? „Eliminarea religiei ca fericire iluzorie a poporului este necesară pentru fericirea lor reală ... ” Nu Vladimir Lenin a fost cel care a spus că „Ateismul este o parte naturală şi inseparabilă de marxism ... ”? Nu Iosif Stalin a spus că „ ... acest cuvânt al lui Marx este piatra de temelie a întregii ideologii marxiste despre religie”? Ateismul este categoric o negare, nu o constatare, o neutralitate! Nu poţi să constaţi şi să nu te situezi de o parte sau alta. Este ca şi cum te-ai urca într-un copac şi ai rămâne suspendat de o creangă ... Cât timp vei sta aşa?  
  
Ateismul este negarea lui Dumnezeu şi a tot ce nu cade sub simţuri, după cum credinţa este o afirmare a existenţei lui Dumnezeu şi aderare fermă la tot ce ne-a descoperit El. 
  
Proiectul construirii Catedralei naţionale a reapărut după 1989. Cu greu, dar s-a reuşit să se pună piatra de temelie, iar de curând, aflăm din presă că s-a ajuns la ultima etapă a fundaţiilor speciale, una dintre cele mai dificile acţiuni, întrucât se lucrează sub nivelul apei subterane. „Corpul navei catedralei se va înălţa în formă de cruce până la cornişa desfăşurată la 45 de metri. Nava principală se împarte în trei registre orizontale preluate din tradiţia bisericilor româneşti medievale. De asemenea, porticele sunt o sinteză între cerdacul popular şi colonadele din arhitectura mănăstirilor şi palatelor brâncoveneşti. Acestea sunt amplasate la intrarea principală, protejează intrările laterale din dreptul pronaosului şi înconjoară semicircular absida altarului. Cele şapte turle sunt înconjurate de colonade, asemenea porticelor de la primul nivel, dialogând armonic cu celălalt registru compoziţional, iar cea principală se va înălţa până la 120 de metri.”  
  
Catedrala se va ridica în capitala ţării noastre - Bucureşti, pe Dealul Arsenalului, un teren aflat în proprietatea Patriarhiei din 2005, acordat prin ordonanţă de Guvern, având ca destinaţie exclusivă construcţia Catedralei Mântuirii. „La preţul ridicării la roşu de 400 de milioane euro se vor adăuga încă circa 200 de milioane de euro pentru picturile din Catedrală.”  
  
Când au apărut aceste informaţii, au început să apară imediat voci contestatare, jurnalişti străini dar şi persoane de la noi din ţară, unele în cunoştinţă de cauză, altele complet în afara subiectului, au cules date eronate exprimându-şi părerile, ne aprofundând subiectul, necunoscând „esenţa”, aş spune. Ce a ajuns în presă? „Catedrala Mântuirii Neamului costă 600 milioane euro, bani plătiţi de Guvern” şi lumea a vociferat în neştire : „Guvernul dă 600 milioane euro pentru o catedrală; aceste milioanele de euro ar fi putut fi folosite în scopuri mult mai benefice oamenilor!” „Cu ce ar fi cucerit inimile tuturor oamenilor Biserica?” Vai ce trist ! „Cu o investiţie de 600 de milioane de euro s-ar fi putut construi o şcoală pentru tinerele talente din toate domeniile. Ar fi putut construi un centru pentru olimpicii romani. Ar fi putut construi câteva mii de adăposturi pentru bătrânii cu probleme ai României. Ar fi putut susţine zeci de cantine ale săracilor în toată ţara. Ar fi putut... dar n-au făcut-o", s-a mai scris. În numele cui vorbesc? În numele acestei ţări creştine? Nu mai calculaţi atât ! Patriarhia are oameni care să se ocupe de aceste calcule ! Unii ziarişti, de bună credinţă, au adus la cunoştinţa cititorilor compararea faptului că în Bucureşti a fost construit Stadionul Naţional, arenă cu o capacitate de 55.000 de locuri, din fonduri publice, iar Catedrala Mântuirii Neamului va avea o capacitate de 5.000 de locuri, şi punând întrebarea: „Nu poate fi construită doar parţial din fonduri publice, ceilalţi bani fiind din donaţii ale clerului şi credincioşilor ortodocşi români din ţară şi străinătate?”  
  
Actuala Catedrală patriarhală a fost construită la mijlocul secolului al XVII-lea (1656 – 1658), fiind iniţial biserică mănăstirească, devenită ulterior catedrală mitropolitană în anul 1668, iar din anul 1925, odată cu înfiinţarea Patriarhiei Române, a servit în mod provizoriu drept Catedrală patriarhală. În anii 1932 – 1935 s-au făcut lucrări de restaurare. Se ştie că toate catedralele mitropolitane din provinciile româneşti sunt cu mult mai încăpătoare decât actuala Catedrală patriarhală cu o capacitate de aproximativ 500 de persoane. S-a văzut că este neîncăpătoare pentru numărul mare de credincioşi care în fiecare duminică participă la Sf. Liturghie, atât în interiorul, cât şi în exteriorul acesteia. O nouă Catedrală patriarhală mai încăpătoare se impune în mod imperios şi pentru marile sărbători religioase şi momente solemne bisericeşti, cu caracter naţional şi internaţional.  
  
Au intrat vreodată aceste persoane oponente, denigratoare, cum vreţi să le spuneţi, în Catedrala actuală, au participat la o Liturghie? S-au gândit numai la risipa de bani, dar la risipa de energie pe care şi-o asumă prelaţii şi toţi cei care s-au angajat în această lucrare s-au gândit? La dragostea lor întru Hristos? La câte generaţii se vor bucura de această sfântă catedrală, s-au gândit? Ar fi trebuit să se bucure de curajul şi judecata limpede a Patriarhului! 
  
Câtă cultură în acest domeniu au toate aceste persoane care-şi dau cu părerea ? Ce ştiu sau cât ştiu ele despre Credinţă, Religie, Biserică ? Ştiu ei că o Biserică ortodoxă este învelişul arhitectural al unui conţinut spiritual? Că este o comuniune a oamenilor credincioşi întru Hristos - Capul Bisericii celei vii? În Evrei 13,8 se spune: „Acelaşi ieri, astăzi şi în veci”, adică fiecare biserică ortodoxă trebuie să exprime eternitatea în timp. Destinaţia Bisericii, încă din primele secole, era considerată „Domus ecclesia”, lăcaşul de închinare, bunul sacru, spaţiul liturgic, un loc sfinţit şi sfinţitor.  
  
Un Episcop îmi povestea, pe vremea comunismului din ţara noastră, cum a venit o cerşetoare, a cerut audienţă Preasfinţitului şi a donat o sumă mare, bani pe care-i strânsese din cerşit, pentru refacerea turlei unei Biserici. Ce suflet avea această femeie? Stătuse ani de zile cu trupul lipit de asfaltul rece, umed, şi meditase asupra vieţii, văzuse oamenii din jurul ei, poate mai bine ca noi cei care trecem indiferenţi pe străzi, sau obsedaţi de câte un gând, fără să observăm pe cei de lângă noi ... Făcuse ea acest gest pentru iertarea păcatelor ei? Nu! O făcuse pentru iertarea păcatelor noastre! O făcuse din dragoste pentru Hristos! 
  
Să ne gândim la vremurile lui Ştefan cel Mare. La început domniei a avut grijă să refacă principalele mânăstiri ridicate de înaintaşii săi în scaun, iar în a doua jumătate a secolului al XV-lea s-au construit peste 44 de lăcaşuri noi de închinare, precum mânăstiri, biserici şi schituri, majoritatea după fiecare victorie câştigată împotriva turcilor. Sunt faptele lui creştine, fapte ale dragostei de oameni, de Ortodoxie, ale umanismului său românesc şi al respectului pentru credinţa strămoşească. De aceea poporul l-a numit „cel Mare”, şi „cel Sfânt”. El a fost cel mai mare ziditor de locaşuri de închinare ortodoxă din Moldova şi chiar din întreaga ţară. Multe dintre bisericile şi mânăstirile construite în acele vremuri, precum Bistriţa, Dobrovăţ, Neamţ, Putna, Voroneţ şi altele, s-au păstrat până în zilele noastre şi de ele s-au bucurat generaţii întregi. Nu mai vorbim de marile catedrale ale românităţii ortodoxe din Transilvania! După Primul Război Mondial, din care România a ieşit traumatizată, dar învingătoare şi cu trei teritorii majoritar româneşti alipite la vechiul Regat, construcţia de biserici ortodoxe a continuat, caracterul Naţionalul căpătând şi dimensiunea sacră, pentru că românitatea presupunea Ortodoxia. Prima biserică de mari dimensiuni construită în Transilvania a fost Catedrala mitropolitană din Sibiu (1902-1906), înainte de Marea Unire din 1918, în stil bizantin, fiindcă renaşterea românească avea nevoie aici, în Transilvania, de asemenea trimiteri la moştenirea Bizanţului. Alte biserici de mari dimensiuni s-au construit la Cluj – Catedrala Mitropolitană, la Târgu Mureş, Miercurea Ciuc, Mediaş, Orăştie. Catedrala ortodoxă, cunoscută şi sub numele de Catedrala Încoronării din Alba Iulia (1921-23), constituie expresia artistică a unităţii noastre naţionale realizată prin actul din 1918. Ea a continuat, ca stil, atât tradiţia împăraţilor bizantini, cât şi a domnilor Ţării Româneşti, cu elemente artistice din veacurile al XVI-lea şi al XVII-lea, care au contribuit la constituirea unui adevărat stil românesc în domeniul bisericesc.  
  
Pe scurt, vreau să amintesc precizările Patriarhiei Române cu privire la necesitatea construirii Noii Catedrale numită şi Catedrala Mântuirii Neamului şi anume că ea va fi Simbolul demnităţii naţionale, că reprezintă o necesitate arhitecturală pentru o capitală europeană cu o populaţie de peste două milioane şi jumătate de locuitori; Catedrala va fi un simbol al capitalei unei ţări din Uniunea Europeană, Bucureştiul fiind la ora actuală singura capitală europeană fără o catedrală reprezentativă; aşadar, construirea viitoarei Catedrale patriarhale nu distonează cu tradiţia europeană, ci, dimpotrivă, o confirmă; credincioşii români ortodocşi, chiar dacă în majoritate săraci, reprezintă principalii donatori (finanţatori), alături de Statul român - care doreşte să ajute la construirea viitoarei Catedrale patriarhale; atribuirea de către Statul român a terenului pentru construirea Catedralei patriarhale reprezintă, mai ales, o reparaţie morală pentru cele cinci biserici demolate de către dictatura comunistă, în aceeaşi zonă; ea va fi o construcţie decentă şi armonioasă, care să evite orice stil gigantesc sau strivitor. „Biserica este singura şcoală care nu se finalizează cu examenul de bacalaureat sau cu studiile de doctorat, ci rămâne permanent o şcoală spirituală pentru toată viaţa, care îndrumă oamenii să caute viaţa cerească veşnică, încă din timpul vieţii lor pământeşti. În plus, ea este singurul spital care vindecă pe om de păcate prin iertare şi prin cultivarea virtuţilor, spre a dobândi sănătate sufletească şi iubire curată pentru armonia în familie şi societate.” „Catedrala reprezintă un simbol al demnităţii naţionale, Biserica Ortodoxă Română fiind astăzi singura între Bisericile ortodoxe fără o catedrală reprezentativă pentru credinţa majorităţii poporului român”, se mai menţionează în comunicatul Patriarhiei..  
  
Cert este că un locaş de cult duce gândul omului către Dumnezeu. „Biserica înţeleasă în extinderea ei spaţial-temporală şi în coordonatele ei cosmice răspunde dorului după raiul cel pierdut”, spune frumos lect. dr. Mihaela Palade, în „Arta eclezială - icoană a universului”. 
  
Da, avem nevoie de o Catedrală a Neamului! Unde putem fi mai aproape de Dumnezeul nostru, atâta timp cât sănătatea trupului ne permite, decât în Biserică? Suntem făcuţi de la început să avem în noi puterea lui Dumnezeu. Aşa ne-a făcut, suflându-ne suflare de VIAŢĂ! Iar în Biserică ne „ reîncărcăm bateriile” primind energie, harul Lui! „Harul este „favorul” de care recipientul beneficiază din partea celui care-l oferă.” Recipientul suntem noi, oamenii păcătoşi, iar Cel care ne oferă este Dumnezeu şi Fiul Său - Isus Hristos. „În Biserică este Duhul Sfânt, Botezul, Sfânta Împărtăşanie, Preoţia, Sfânta Liturghie, bucuria vieţii şi mântuirea. În Biserică sunt sfinţii toţi împreună cu Maica Domnului şi însuşi tronul nevăzut al Prea Sfintei Treimi”. Avem nevoie de CATEDRALA NEAMULUI! 
  
Pun capăt gândurilor mele, cu un poem scris cu ocazia vizitării unei Biserici: Sunetele melodioase ale clopotelor,/ cu bătaia ritmică, lungă care le-nsoţeşte,/ mă cheamă./ Privesc de departe Corabia/ cu care străbatem oceanul vieţii ... / Paşii urcă cărarea pietrelor reci ale pământului,/ luminate de soare./ Ridic privirea spre crucea din vârful turlei,/ şi înţeleg iubirea lui Hristos,/ legătura dintre Cer şi Pământ./ Şi parcă – aş dori să rămân/ cu ochii aţintiţi spre cer ... / Intru-n Biserică, mă îndrept spre Altar,/ mă opresc în faţa „Uşilor Raiului”./ Mă simt uşoară, plutesc./ Cu genunchii plecaţi rostesc rugăciuni,/ imploraţii şi gândesc:/ Dacă rugăciuni nu s-ar mai spune,/ dacă credinţă nu am mai avea,/ pământul părăsit de cer/ cum ar arăta?/ Îmi îndrept paşii spre „Tărâmul Întristării”,/ spre care se îndreaptă viaţa noastră, toată ./ Închid uşa mare şi grea,/ cobor tulburată/ cărarea pietrelor reci. 
  
Vavila Popovici –Raleigh, Carolina de Nord 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 218, Anul I, 06 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!