Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Recomanda > Mobil |   


Autor: Elena Costea         Publicat în: Ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Era o zi de vară toridă, cel puţin din spusele celorlalţi. O zi cu un număr special, parcă dedicat mie, într-o zodie care sa mi se potrivească perfect. 

Era 21.06.1994. Dar anii au trecut şi parcă trec din ce în ce mai uşor, mai amnezic. Totul trece cât se poate de repede, mai ales momentele frumoase. Din clasele primare obişnuiam să scriu compuneri şi mici versuri, dar nimic prea important. Nu mi se părea ceva anormal, nu mi se părea ceva ieşit din comun. Ştiu că prima poezie a fost de fapt un cântec. Aveam în jur de unsprezece ani şi îmi doream să devin cântăreaţă. Ba chiar dădusem şi un nume trupei, formată din câţiva prieteni – 7metrii. 

Prima poveste am scris-o la doisprezece ani, după ce am reuşit să-mi conving părinţii să-mi pună internetul. Am scris pentru că voiam să spun ceva, voiam să schimb ceva. Obişnuiam să citesc poveşti online scrise de adolescenţi temperamentali. Dar majoritatea poveştilor se terminau cu moartea personajului de care mă ataşam cel mai mult. Aşa că într-o zi mi-am spus: „Trebuie să scriu!” 

Şi aşa am început eu să scriu. Am vrut să arăt lumii că există şi alte moduri de gândire, şi am scris o poveste care mă amuză deseori, mai ales titlul „Fericirea perfectă, fără drame!”. Deşi era mai mult o formulă prin care voiam să atrag oamenii decât un titlu, era ceva ce spuneam direct din gândurile mele. 

Primul roman l-am scris când aveam 14 ani şi încă mi se pare ceva deosebit. Am ales să scriu despre vampiri, un subiect tare în vogă în anii 2007-2008. Evident, Stephenie Mayer îşi imprimase adând farmecele în minţile noastre. Şi totuşi, în momentul în care am început să scriu povestea respectivă nu ştiam mare lucru despre vampiri. De fapt, fenomenul Amurg abia apăruse în România, dar acaparase teribil de mulţi adolescenţi. Toată lumea vorbea doar despre vampiri. Toate fetele îşi doreau un Edward, aşa că m-am hotărât să-mi creez propria lume, din nou. 

Trecând peste, mai ales peste ani, am ajuns să scriu romanul „Atracţie”. De fapt, romanul apărut în luna aprilie a anului 2011 la editura Scrisul Românesc este doar o simplă evadare din tabietul creaţional. E o poveste diferită, mai ales de realitatea mea ficţională, în primul rând pentru că nu conţine deloc elemente fantasy, elemente ce au tronat mult timp în mintea mea. 

Ideea romanului totuşi exista în mintea mea de ceva timp. Voiam ceva diferit, ceva care să-şi lase amprenta. Iniţinal, nici nu era vorba despre o relaţie atât de sensibilă în poveste. 

“Atracţie” este povestea de dragoste dintre Ema, o adolescentă din Manhattan şi Brian, directorul liceului la care ea învaţă. 

În urma participării la un concurs de eseuri, Ema pleacă, alături de prietena ei cea mai bună, Magda şi de tatăl acesteia, Brian, într-un schimb de experienţă în Anglia. Departe de casă şi familie, atât Ema, cât şi Magda, se simt libere să facă lucruri pe care acasă nu le-ar fi putut face. Dacă Magda îşi pierde noapte după noapte la petreceri extravagante îmbibate în alcool, Ema cedeaza atracţiei pe care o simte pentru Brian şi insistentelor lui. 

Dar orice greşeală are consecinţele sale, după cum viata o va învăţa în modul cel mai crud pe Ema; consumul exagerat de alcool pune capăt vieţii Magdei într-un mod tragic, lăsând-o pe Ema singură cu durerea, teama şi nesiguranţa ei. 

Ştie, în adâncul sufletului, că e greşit să continue ce a început cu Brian, dar mai ştie că nu se poate întoarce din drum, de parcă ar fi “o marionetă în mâinile unui păpuşar nebun, un păpuşar masochist.” 

Povestea pare oarecum întinsă spre limitele visului, dar este de fapt un fel de realitate paralelă. Poate fi prezentă oriunde, totul devine ameţitor. 

Am încercat un timp să public primul roman, cel cu vampiri, dar când am terminat „Atracţie” totul s-a întâmplat foarte repede. Am căutat edituri, dar şansa de a ajunge să publici la una foarte bună ca autor debutant este enorm de mică, dacă nu chiar imposibilă. Majoritatea editurilor româneşti cunsocute se bazează pe cărţile străine, deja celebre. 

Am ajuns la Scrisul Românesc după ce am auzit de editură de la tatăl meu. După ce au acceptat manuscrisul, am fost entuzisamată, dar au urmat nopţi în care nu am făcut altceva decât să corectez totul. Somnul mă înţepa din ce în ce mai tare, dar trebuia să fiu rapidă. Când am primit cartea am fost surpinsă, emoţionată. 

Eu cred că atunci când vrei să arăţi, să spui, să dezlănţui spre ceilalţi o furtună literară, atunci se poate. Trebuie ca un om să aibă un dram de încredere în el şi poate reuşi. Sunt mulţi care scriu, cunosc enorm de multe persoane talentate, care scriu, dar care nu sunt băgate în seamă. Trăim nişte timpuri în care dacă nu ajungi să îţi arăţi totul – ca femeie sau să fii miliardar – ca bărbat, atunci lumea nu prea te bagă în seamă. 

Aş spune că românii nu ştiu să aprecieze ceea ce au. Sunt mulţi autori talentaţi români care ar merita mediatizaţi, dar nu se va putea în circustanţele date. 

Şi totuşi, merită să încerci. Atunci când faci ceea ce-ţi place şi munca devine plăcută. De mică mi s-a spus că ar trebui să ma bazez pe ceea ce ştiu, adică să scriu. Obişnuiesc să citesc mult, mai ales literatură niponă. Cred că cu cât un om citeşte mai mult, cu atât el reuşeste să înţeleagă ceea ce are şi ceea ce-i trebuie. 

Cei ce iubesc literatura, cei ce scriu, ei sunt o adevărată întindere de nesaţ, o pajişte verde, proaspătă. Aceştia nu trebuie să-şi lase pasiunea deoparte. Sunt mulţi care nu acceptă, care se opun, cărora li se pare ciudat, sau poate o prostie ideea de a scrie. Dar dacă „a scrie” ne caracterizează, de ce să cedăm în faţa lor? Voi, cei care scrieţi, luptaţi pentru renumele vostru. E greu, ştiu, dar nu credeţi că merită? 

Într-un final, pot spune că deşi am doar şaptesprezece ani, am văzut destule cât să înţeleg că e o viaţă grea, mai ales cea de scriitor. Greu, dar frumos, se zice. Şi bine se zice, pentru că nu ştiu ce m-aş face dacă nu aş mai putea scrie vreodată! Probabil toate discursurile mele mentale, adresate mie însumi sau poate ascultătorilor imaginari ar deveni o nebunie, o obsesie curată. 

Şi totuşi, nu iubim noi ceea ce ne aduce bucurie? 

Referinţă Bibliografică:
Atractie – spre literatura / Elena Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 202, Anul I, 21 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elena Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!