Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

 53 de ani şi o istorie de hidroenergetică, la Bicaz.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

53 de ani şi o istorie de hidroenergetică, la Bicaz  

Bicazul, o realizare în măsură de a apoteoza fervoarea izbucnită în creativitate şi jertfă a poporului român, începător de bruşte şi curmezişe lucrări ale unor colosale şantiere, dintre care unele şi-au dovedit eficienţa iar altele greşeala, a fost, pe drept cuvânt considerat „Şcoala hidroenergeticii româneşti”; timpul va aşeza cu discernământul istoric, fie la frontispiciul patrimonial al neamului, fie la periferia de inutilităţi şi erori umane, pornite din vremuri imemorabile şi ajunse uneori la paroxism, toate făptuirile timpului în care s-a construit atât lăudabil, inteligent şi necesar, cât şi înrobitor şi la nesfârşit dizarmonic, proporţional cu doborârea la pământ a ceea ce a ctitorit magistral poporul român. Sporadic şi în viteză imperceptibilă au răsărit din pământ fabrici, uzine şi combinate, în timp ce îndeletnicirile tradiţionale s-au scufundat în dispreţ şi morbiditate. O ţară întreagă s-a schimbat în numai câteva decenii, de la talpă şi până la creastă, fizic şi spiritual. În această ordine de idei se caută răspuns în ceea ce priveşte ridicarea hidrocentralei de la Bicaz, o monumentală „fabrică de curent electric, de o anvergură şi complexitate care a depăşit inimaginabil, tot ceea ce braţele şi mintea românească au izbutit să înfăptuiască până atunci.  

Ing. Constantin Romică Grigoriu, director la Hidroelectrica, sucursala Piatra Neamţ, răspunde pe firul unei naraţiuni captivante, unor întrebări din care se ţes tablouri neprivite de către cei care utilizează energia electrică, mai departe de priză, până la baraje, lacuri şi hidrocentrale, toate împreună zugrăvind peisajul inteligenţei creatoare şi dăruirii neamului românesc.  

 

Construirea de la temelie a complexului hidroenergetic Bicaz are o bază de plecare a experienţei?  

 

În mare măsură se poate spune că nu. Cei mai mulţi dintrte muncitori şi unii care au devenit specialişti au învăţat alfabetul tehnic pe „şantierul şcoală” de la Bicaz.  

 

Când a izbucnit prima scânteie energetică, a Bicazului?  

 

La subţiorile Peonului - Ceahlăul cel „împărat”, „podoaba, poezia ţării”, „izvorul tainic al legendelor şi doinelor neamului nostru”, „ochiul etern deschis asupra hotarelor moşiei strămoşeşti”, cum îl pastelează Nicolae Gane, a crescut din dospirea întregii forţe creatoare a poporului român, accelerate în elanul spre civilizaţia vestică. Bicazul cu barajul şi lacul său în care s-a acumulat o uriaşă împreunare a apelor a făcut să ţâşnească prin centrala Stejaru 20 600 000 MWh, la 1 octombrie 1960. Am trecut de cincizeci de ani, de când de aici a pornit spre ţară prima lumină atât de binecuvântată, deşi, becul românului, până azi poartă apelativul primar, dar cândva acoperit de mândrie, „lampa lui Ilici”.  

 

Sunt mulţi sau puţini anii, aceştia?  

 

Pentru marea carte a istoriei, cincizeci de ani sunt doar o filă, pentru noi, şi mai ales, pentru cei care au pus umărul la realizarea legendei de pe Bistriţa, înseamnă o întreagă viaţă.  

 

În manualul de istorie de altădată, eroul era compact: partidul şi poporul. Reuşeşte societatea contemporană să detaşeze în personalităţi pe cei care au înfăptuit această legendă?  

 

Cu admiraţie şi respect vom fi mereu alături de făuritori, cu dragoste şi preţuire încercăm să-i aşezăm în pagina de amintiri pe cei care n-au avut timp să scrie istoria pentru că erau prea ocupaţi, s-o facă.  

Pe mulţi dintre ei îi cunoaştem, pe câţiva avem privilegiul să-i mai avem printre noi, dar sunt şi sute de eroi anonimi. Tuturor le mulţumim pentru ce au realizat  

 

Creionaţi câteva nume de vizionari şi întemeietori ai marii construcţii de la Bicaz.  

 

Dimitrie Leonida, fălticenean, Dorin Pavel, nepot pe linie maternă al poetului şi filozofului Lucian Blaga, dar şi alţii, au luat în piept toate greutăţile de toate felurile au creat, susţinut şi acordat asistenţă tehnică unor mari proiecte de hidrocentrale, printre care se numără şi Bicazul.  

 

Cu câţi paşi în urmă, în comparaţie cu civilizaţia vestică, a apărut la noi energia electrică produsă de forţa apei?  

 

Raportat la apariţia şi dezvoltarea în lume a construcţiei centralelor electrice acţionate de forţa apei (prima datând din 1870, la Cragside, Rothburg, în Anglia), iuţeala adaptării la pasul civilizaţiei mondiale în această privinţă, la scala istoriei este semnificativă: în doar şaisprezece ani!  

În 1886, anul încoronării Principelui Carol I şi al ridicării la rangul de Regat a României, s-a construit, la Iacobeni, pe Bistriţa, o hidrocentrală neatestată, însă identificată în baza urmelor lăsate după distrugere. De asemenea, până la proiectul de la Bicaz, hidroenergetica românească adaugă paşi importanţi, până la funcţionarea sub Ceahlăul „împărat”, a hidrocentralei„regină” a apelor zăgăzuite şi născătoare de energie: hidrocentrala Grozăveşti, în 1889, alimentată de lacul Ciurel; Peleş, în 1894 - centrală pentru deservirea Castelului Regal; Sadu 1, în 1898; Sinaia, tot în 1898... în 1927 s-a realizat prima interconectare între două centrale: Sinaia-Doftana. Între 1910-1912, la Bicaz s-a construit o moară echipată cu un generator electric pentru deservirea Palatului Regal precum şi alte case din localitate. Între 1900-1930 s-au construit în continuare hidrocentrale, dar a urmat o perioadă care a cunoscut înfrânarea în acest domeniu, ca şi în altele...  

 

Sunt momente ale impasurilor istorice, care încep cu 1947?  

 

Da. Întâi a venit perioada îngreunată a vieţii economice, politice şi sociale a României, de conflagraţiile mondiale, după care a făcut ravagii foametea din 1947, a urmat forţarea abdicării Regelui Mihai, decontările războiului, deportările, încarcerările sistematice în puşcării şi lagăre de muncă forţată, impunerea sistemului de conducere centralizată, structurată şi planificată...  

 

Ce a însemnat din perspectiva mersului economic şi social, în aceste condiţii, construcţia şi dezvoltarea sistemului hidroenergetic, cu o aplicaţie progresivă şi generală în uzul casnic şi industrie?  

 

Sistemul de energie hidroelectrică, extins pe întreg cuprinsul ţării a început să satisfacă treptat consumul casnic şi industrial al ţării. Complexul hidroenergetic de la Bicaz, care a produs primul megawat la 1 octombrie 1960, însumează mai multe funcţiuni remarcabile pentru zona de deservire, extinse chiar în plan naţional: producerea de energie electrică, regularizarea debitelor, atenuarea undelor de viitură, agrement, piscicultură... toate acestea au consecinţe multivalente în viaţa economică, politică, socială, culturală etc...  

Faptele scrise ale istoriei, în cartea hidroenergeticii româneşti încep de la întemeierea Regatului României, în timpul îndelungatei şi rodnicei domnii a Regelui Carol I şi se continuă spre viitor, ca o coloană economică, spirituală şi socio-umană, trecând prin despiritualizarea şi lozincile distorsioniste sovieto-comuniste. Se poate spune, în acest context că Bicazul hidroenergetic nu îşi are secundele naşterii, de la 1947 încoace, ci şi mai înainte, odată cu primele centrale pentru electrificarea Palatului Regal?  

 

Nimeni nu vorbeşte mai bine şi drept despre aceasta, decât Dimitrie Leonida: „Ca vechi profesor, trebuie să dau o notă muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor constructori care au înfăptuit hidrocentrala. Calificativul nu poate fi decât unul singur, pe care îl dau din toată inima: «magna cum laude», sau, pe româneşte, «cea mai mare distincţie»”! Fireşte epoca Regatului României, înfloritoare şi modernizatoare, începând cu primul Rege, Carol I, a fost un teren prielnic rodirii seminţelor priceperii, inteligenţei şi dăruirii poporului român.  

 

Punctul dumneavoastră de vedere se situează pe aceleaşi amplasamente de apreciere cu ale savantului Dimitrie Leonid,aîn legătură cu titanicul complex hidroenergetic al Bicazului?  

 

Nu exclud nimic din cuvintele înaintaşilor. Orice adaug, nu are decât altă formulare, esenţa e aceeaşi. Astăzi, dacă breasla hidroenergetică este privită cu respect, aceasta li se datoreză şi lor, specialiştilor formaţi la şcoala Bicazului. Cu mândrie, profesionalism şi responsabilitate vom continua să construim, cărămidă cu cărămidă, pe temelia creată de înaintaşi. De fiecare dintre noi depinde frumuseţea zilei de mâine, pentru că acolo vrem să ne petrecem restul vieţii. (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  

Referinţă Bibliografică:
53 de ani şi o istorie de hidroenergetică, la Bicaz. / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 894, Anul III, 12 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!