Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Zoltan Terner         Publicat în: Ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Zoltan TERNER - UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pentru cine l-a mai citit pe Roni Căciularu în diferite publicaţii, recenta sa carte „Dragoste şi parfum de portocală” nu este o surpriză. Totuşi... este o carte surprinzătoare. Mai mult: e o lectură de zile mari. Pleacă de la un om bogat sufleteşte, interesant, luminos. Şi, în plus, un bonvivant, un amator de hoinăreală meditativ-jucăuşă. Aşa se prezintă, el însuşi, pornind să palpeze sufletul Tel Avivului: „Pornesc hai-hui, prin oraşul acesta de vis şi de fapt, umblu aiurea pe străzi, să le ascult muzica, să le simt suflarea, să le cunosc, cât de cât, oamenii, viaţa, grandoarea şi decăderea.”  
 
Dar cu această carte vrea mai mult. Obiectivul pe care declară că şi l-a propus nu este deloc modest, nici uşor şi nici obişnuit. Iată-l: „Vreau să citesc, să încerc să citesc, romanele străzii, conflictele şi banalităţile ei, să mă întreţes printre anonimii care fac umbră pământului şi, totodată, îl aureolează. Mă atrag figurile cunoscute şi necunoascute de aici, fiecare în parte şi toate la un loc, şi vreau să le ştiu cugetul, speranţa şi lacrima.Şi toate astea, de fapt – ca să mă înţeleg mai bine pe mine însumi, comparându-mă, întrebându-mă, implicându-mă adesea, în viaţa lor, care, prin voia hazardului, ar putea fi şi a mea. Mă închipui, câteodată, în peregrinările mele, ca fiind omul cu o mie de feţe, o mie de suflete, o mie de izbânzi şi suferinţi. O mie de feţe sau, poate, nici una. Mi-ar place să vă fac părtaşi la experienţa aceasta a mea,la incursiunea mea temerară, care s-ar putea numi, simplu, viaţa Tel Aviv-ului.”  
 
Scriitorul are, deci, în vedere, mult mai mult decât portretul unui oraş. Este o provocare pe care şi-o aruncă sie-şi. De încercare a puterii. Dar, mai ales, de autocunoaştere prin universul citadin pe care l-a îndrăgit. Cartea s-ar fi putut intitula „Autoportret în Tel Aviv” sau „Tel Avivul din sufletul meu.” Judecând cartea în funcţie de extraordinarul proiect-pariu de pornire, după ce ai citit-o, constaţi uimit şi admirativ, că autorul a câştigat pariul. Spun asta la începutul notelor mele. Tot ce urmează nefiind decât argumentarea unui pariu câştigat.  
 
Prima constatare: portretul Tel Aviv-ului e realizat cu o minuţie de bijutier, cu o viziune de maistru mozaicar sau freschist. Materialul fiind strâns cu o nepotolită foame de impresii şi sete de trăiri. Oraşul devine, sub pana lui Roni Căciularu, un fascinant poliedru rotindu-se în ritmurile ameţitoare ale unor jocuri de lumini, de culori şi sunete, de parfumuri şi energii vitale. Îndrăgostit de acest oraş, ne face să-l îndrăgim şi noi. Îi atribuie şi îl încarcă cu toate bogăţiile sale de percepţii, de gânduri, de reflexii, de meditaţii, de visuri, de nostalgii şi speranţe. Toate acestea dezvăluie fondul esenţialmente liric al lui Roni Căciularu. Este un reporter –poet din spiţa lui Geo Bogza. E un om de idei şi imagini. Are ceva şi dintr-un pictor-muzician. Pe lângă toate acestea, e un om căruia nimic din ce se numeşte spiritualitate nu îi este străin. Tel Aviv-ul, pentru el, nu e un oraş, e un cosmos adeseori haotic, o armonie uneori dezarmonică, o covârşitoare lume-nelume.  
 
Roni Căciularu hiperbolizează în buna tradiţie a scrisului românesc, de la Calistrat Hogaş la Geo Bogza. Iată una din faţetele încărcate de cosmicitate ale Tel Avivului: „...nisipul plajei te absoarbe în căldura lui cosmică şi te face insignifiant şi absent la tot ce nu-i contopirea omului cu cerul, cu apa şi pământul, în clipa bucuriei de a fi parte din Existenţă.Atât şi nimic mai mult..La margine de infinit, Tel Avivul salută lumea de pretutindeni...”  
 
Aceeaşi viziune prin hiperbolă apare şi în tabloul străzii într-o zi de caniculă: „Maşinile, care par toate negre, rulează rar, la mare distanţă, în sens unic. Dar nu e clar: înainte sau înapoi? De-o parte şi de alta a străzii sunt parcate alte maşini, care, fierbinţi, prind a deveni o pastă gri-fer, gata să se prelingă pe asfalt. Nici o adiere. Soarele e un cubilou cu fontă topită, având ochiul ciclopic spre noi, şi care stă să-şi răstoarne lava clocotită peste această stradă. Atmosferă halucinantă. Sunt clipe când te simţi ca şi cum te-ai afla într-un spaţiu absurd şi fără ieşire”.  
 
De remarcat în acest pasaj, distilata artă de tip expresionist cu care redă strada în fierbânţeala unei zile. Totuşi, ca viziune, acest tablou coşmaresc nu e reperezentativ pentru Roni Căciularu. El este un tip solar, pozitiv. Ai zice că deţine ştiinţa şi arta de a fi fericit. De a vedea lumea cu ochi buni, cu luciditate, înţelegere şi dragoste. O plimbare pe strada Spinoza, îi prilejuieşte reconstituirea, cu autentică fibră dramaturgică, a conflictului lui Max Brod (care a locuit pe această stradă) în cazul scandalos al manuscriselor lui Kafka. Povestirea devine halucinantă, de-a dreptul kafkiană.  
 
În textul intitulat în stil avangardist „Yaffo. O zi. Cu soare.” ni se oferă patru pagini de inventar în stilul caragialean din „La moşi..: Pavaj. Din dale. Piatră veche. Galerii de artă. Locuinţe. Ateliere. Pictori. Sculptori. Forjori... O zi cu soare. Yaffo. Plimbare. Filă de calendar. Lume. De tot felul ... ” Această lungă înşiruire de substantive aminteşte şi de stilul revistelor de avangardă Alge,Punct, Integral cu care scrisul lui Roni are unele afinităţi... Tot pe tema Yaffo, scriitorul recurge la metafore pline de substanţă: „Istoria vine din larg şi pleacă în larg. Legendele ei, de asemenea. Apele Mediteranei vin la zidurile Oraşului-Cetate, precum evreii la Zidul Plângerii.”  
 
Amintirile ieşene sau băcăuene renasc într-un moment de tihnă la o cafenea telaviviană. Priveşte în sine, retrăind Iaşul, apoi, cu ochii spre exterior, vede că „Marea e de un albastru-verzui. O mare caldă, bună, puternică, imensă. Urmează un oraş, la margine de imensitate. Vecin cu infinitul apei şi aflat în continuarea lui”. În „Ochiul verde al artistului” ne reîntâlnim cu rafinatul degustător de artă Roni Căciularu, cel pe care l-am cunoscut citindu-i admirabilele texte despre muzeele New-York-ului. Pasionat de muzică şi poezie, îi închină lui Leonard Cohen un cizelat medalion, o veritabilă bijuterie. În „Concert de zi” este un inspirat poet al cotidianului străzii.  
 
Se poate vorbi îndelung despre virtuţile stilistice ale scrisului lui Roni Căciularu. Practică, mai ales, un stil colocvial, convivial, familiar, interogativ, exclamativ. Monologal, dialogal. Auto-interogativ. Recurge la interviuri imaginare, dialoguri ficţionale, formule de adresare către cititor şi, uneori, chiar către sine însuşi. Stilul abstract-conceptual convieţuieşte de minune cu cel concret, hiperdescriptiv, senzual, obiectual. Stilul e străbătut de afectivitate, dar niciodată sentimentaloid. Roni Căciularu e un pasionat lucid. Niciodată sec, rece şi distant. Relaţia cu cititorul e menţinută mereu într-o permanentă tensiune emoţional-ludică. Îl invită pe lector să se joace împreună cu el. E poate pricipalul secret al farmecului care defineşte stilul lui Roni Căciularu. Reuşeşte performanţa de a scrie simplu, firesc şi agreabil şi – în acelaş timp – rafinat, elegant. Artistic. Îl preocupă armonia frazei, îl atrag jocurile de limbaj, caută exprimarea frumoasă până o găseşte. Se dedă la surprinzătoare jocuri de limbaj. Se joacă cu stilurile. Cu frazele şi cu cuvintele. Se joacă şi cu dualul ficţiune-realitate. Stilul lui Roni Căciularu e generos şi elegant. Uneori somptuos. Alteori exuberant. Bogat fără a fi planturos.  
 
Citindu-l, ne reamintim că stilul este omul în sensul că îi oglindeşte modul propriu de a simţi, chipul original, inimitabil, de a gândi şi de a-şi exprima gândul. Cât ţi-e stilul de frumos, pe atâta îţi sunt de frumoase şi adevărate, gândirea şi simţirea. A scrie frumos este a exprima, elegant şi limpede, un gând frumos. Toate acestea pare să le ilustreze scrisul lui Roni Căciularu. Tot ce spune în cartea sa simţi că ţi se oferă cu o nedisimulată dărnicie. Roni Căciularu e un risipitor benign şi un pur. Tot ce scrie pare a fi impregnat, de la propria sa structură umană, cu puritate şi inocenţă. Simţim că se bucure scriind, şi ne bucurăm citindu-i scrisul. Ştiindu-l printre noi. Pentru că Roni Căciularu nu e numai un stilist de soi ales. E şi un om frumos. Iar “Dragoste şi parfum de portocală” e o carte dăruită nouă de un literat dăruit cu har.  
 
Zoltan TERNER  
Tel Aviv, Israel  
3 decembrie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Zoltan TERNER - UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU / Zoltan Terner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1070, Anul III, 05 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Zoltan Terner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Zoltan Terner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!