Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   


Autor: Ion C. Hiru         Publicat în: Ediţia nr. 491 din 05 mai 2012        Toate Articolele Autorului

ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
10 Mai – Zi istorică, cu semnificaţii majore pentru români 
  
MOTTO: 
  
„Monarhia salvează România!” 
  
(Slogan din Piaţa Universităţii) 
  
Eram copil, prin clasele primare. Cam în '49 – '50, dacă nu greşesc, deci elev în clasa a II-a, avându-l ca învăţător pe Domnul Trandafir al meu, pe dascălul, domnişan din moşi strămoşi, Ionel Bărboiu. Era 24 ianuarie. Întrebarea adresată prichindeilor de atunci, de către dascălul blând şi iubitor, a cărui sănătate era zdruncinată de războiul la care participase şi a cărui suferinţă se citea pe faţa slăbită, era o dovadă a înaltului patriotism care-l caracteriza. Ne-a întrebat „care este cea mai mare sărbătoare a poporului român”. Câţiva, puţini, au răspuns „23 August”, cei mai mulţi au răspuns „24 Ianuarie”, de fapt răspunsul aşteptat de dascăl. Eu, care nu străluceam printre cei peste treizeci de elevi din clasă, ridic mâna respectuos şi, pentru că rămăsesem singurul cu mâna ridicată, învăţătorul îmi cere, curios, răspunsul. „10 Mai, domnule învăţător!” spun eu, foarte mândru. 
  
Ştiam de măreţia acestei zile de la bunica mea din partea tatălui, regalistă convinsă. Acest lucru se datora mai ales faptului că îl găzduise de multe ori pe regele Carol I, trecător prin Domneşti, în drumul său spre castelul de vânătoare de la Slatina – Nucşoara. Nu o dată, bunica îl servise cu dulceaţă de cireşe amare şi cu apă rece sau cu o limonadă din sticlă cu bilă, viu colorată cu esenţe vegetale, având aromă de căpşună sau fragă. Cuvintele bunicii mi-au rămas adânc întipărite în minte şi-n inimă, mi le amintesc şi astăzi, la vârsta senectuţii: „Nu era român care, în ziua de 10 Mai, să nu se simtă mai înălţat sufleteşte, mai uşurat de grijile vieţii, mai împresurat de veselie. Aproape în fiecare an, plecam la Bucureşti, luând cu noi şi câte un copil, cel care era mai mare, ca să asistăm la parada regală. Nu puteam sta deoparte de bucuria neamului românesc. Nu ştiu cum se făcea, mi se părea că Dumnezeu sărbătorea această zi, oferea românilor în luna aceasta a florilor, mult soare, căldură, parcă Cel de Sus era român. Natura, ca şi oamenii, era îmbrăcată în cele mai frumoase veşminte, podoabe dăruite de Dumnezeu acestui popor”. Azi, când şi eu sunt bunic, trăiesc bucuria sufletescă pe care şi bunica o simţea, dar îi înţeleg acum şi temerile, grijile din vremea aceea, de după război şi apoi din anii când poporul era apăsat pe grumaz de cizma roşie a comuniştilor. 
  
Dar să revin la timpul când eram elev. Învăţătorul a rămas surprins de răspunsul meu. M-a invitat să stau jos şi, din teamă, m-a certat blând, spunându-mi să uit acea zi. N-am putut s-o uit, după cum n-am putut uita nici cuvintele „Imnului Regal” pe care bunica mă ajutase să le învăţ, alături de rugăciunea „Tatăl nostru ceresc”. Mult mai târziu, am realizat de ce îi era teamă dascălului meu, dar am continuat să port în suflet înalta semnificaţie a zilei de 10 Mai, despre care scriitorul român Panait Cerna spunea: „S-aprind lumini lângă lumine/ Şi flutură steag lângă steag,/ Te simţi mai viu, mai bun, şi-ţi vine/ Să-mbrăţişezi pe toţi, de drag,/ E ziua neamului ne-nvins,/ E Zece Maiu. Tot cerul pare/ Un lampadar imens, aprins/ Anume pentru sărbătoare./ Târât de valuri fericite,/ Mergi fără ţintă, n-ai popas.../Trăsuri şi care înflorite/ Abia străbat pe străzi, la pas./ Sub arcuri vii de lampioane/ Tot curge lumea, pe-ndelete,/ Copii şi zâne din balcoane/ Împart surâsuri şi buchete.// E râs, e farmec, e mişcare.../ Rachete - crainici luminoşi,/ Se-ntrec să cheme la serbare/ Pe zeii toţi şi pe strămoşi./ Şi seara-aceasta sfântă, plină/ De amintiri şi de mister,/ Durează drumuri de lumină/ Între pământ şi între cer ...” 
  
Dimitrie A. Sturza spunea despre măreţia acestei zile: „Zilele, cari reamintesc fapte mari şi însemnate, sunt pentru popoare, cu drept cuvânt, zile de sărbătoare. O astfel de zi este pentru România Zece maiu, zi mare între toate, în cari năzuinţi seculare au devenit o realitate”. Marele nostru istoric Nicolae Iorga afirma: „Astfel de zile sunt prilejuri de reculegere solemnă, de cugetare pioasă, de bucurie demnă, de recunoştinţă şi de speranţe”. 10 Mai are o mare însemnătate în istoria noastră. În această zi s-a sărbătorit izbânda multora dintre năzuinţele neamului românesc. Într-un 10 Mai, regele Carol I şi-a depus jurământul de Domn, „păzitor al legilor şi hotarelor României”, punându-se astfel capăt luptelor pentru tron ce aduseseră ţara pe marginea prăpastiei. 10 Mai a fost, de asemenea, ziua în care a început războiul împotriva turcilor, pentru neatârnare. Şi tot într-o zi de 10 Mai, patru ani după război, ţara noastră s-a ridicat la rangul de REGAT. În aceeaşi zi din calendar, trei mari evenimente din istoria noastră: DINASTIA, NEATÂRNAREA, REGALITATEA. 
  
„La 10 Mai 1866, spunea regele Carol I, intram în Bucureşti, chemat de voinţa unanimă a unui popor, care cu aclamări de bucurie, punea în mâinile mele speranţele şi viitorul său, căruia eu îi aduceam o inimă curată şi plină de credinţă, o voinţă tare şi hotărâtă de a-mi închina viaţa, fericirei şi propăşirei lui”. Un rege străin, dar mai român decât mulţi români, intră în război împotriva jugului secular turcesc, oastea română săvârşind mari fapte de vitejie, mai ales la atacul Plevnei, ce a atras atenţia întregii lumi. Cu inima vibrândă, Carol I zicea: „La 10 Mai 1877, un puternic şi bărbătesc freamăt făcu să tresară pe toţi românii, de la o margine la alta a ţării. Ei se strânseseră în jurul meu, strigându-mi: trage strămoşească spadă şi reînvie zilele de glorie şi de fericire ale românilor, fă patria neatârnată. Am mers vesel şi plin de încredere, căci ştiam că aveam în urma mea un întreg popor”. Cu măreţie şi cu îndreptăţită bucurie, la sfârşitul războiului, oştile române au intrat în Bucureşti. Se întorceau biruitoare, încărcate de glorie, de pe câmpiile Bulgariei. Aduceau cu ele Independenţa.  
  
„În fruntea tuturora mergeau jandarmii călări, apoi răniţii cu steagurile luate de la turci, având în mijloc pe Domnul Carol cu generalii. Îndată după Domn, veneau cântând într-un singur glas, muzicele tuturor regimentelor, în fruntea celor 52 de batalioane de pedestrime. În urmă veneau dorobanţii şi călăraşii cei amestecaţi, având în mijloc tunurile turceşti. Roşiorii încheiau întreg şiragul. Şi muzicele cântau, şi steagurile fâlfâiau pe deasupra capetelor, ropoteau scurt şi îndesat paşii flăcăilor, scârţâiau roatele tunurilor şi era plină câmpia de strălucirea armelor.  
  
Oştirea avea să treacă pe sub o poartă făcută anume, împodobită cu nemaipomenită mândrie, cu steaguri, cu slove de aur care spuneau numele locurilor, pe unde şi-au lăsat românii oasele, apărând ţara şi biruind păgânimea. Când a fost în dreptul porţii, oastea a fost primită cu o furtună de chiote, şi atâtea flori au aruncat cei adunaţi, peste flăcăi şi sub picioare în drumul lor, încât drumul le-a fost numai o floare.  
  
Primarul Capitalei s-a apropiat atunci de Domnitor, aducându-i pâine şi sare, după obiceiul străbunilor, şi l-a salutat cu vorbe frumoase, amintind cât de cu drag a sărit oştirea la hotare, câte lipsuri şi greutăţi a îndurat în ţară străină. Cum s-a luptat şi şi-a vărsat sângele cu bărbăţie. Că de acum e neclintită soarta României şi vegheată neatârnarea ei”. Aşa a descris „poetul ţărănimii”, George Coşbuc, în presa vremii, măreaţa sărbătoare. Urmează apoi 10 mai 1881, ţara se înalţă la rangul de Regat şi o coroană de oţel, făurită dintr-un tun luat de la turci a încununat fruntea celui dintâi rege al României. Iată discursul rostit de Regele Carol I, cu prilejul înscăunării: 
  
„Serbarea de astăzi consacră o epocă plină de lupte grele, de fapte mari. Sub puternicul scut al Constituţiei, României a a crescut, s-a dezvoltat, s-a întărit. Stăruinţa naţiunei, vitejia armatei şi credinţa ce am avut-o în bărbăţia poporului, au îndeplinit dorinţele noastre cele mai arzătoare, prin proclamarea regatului, care este chezăşia cea mai sigură pentru viitor. Primesc dar, cu mândrie, ca simbol al neatârnărei şi al tăriei României, această coroană, tăiată dintr-un tun stropit cu sângele vitejilor noştri, sfinţită de biserică. Ea va fi păstrată ca o comoară preţioasă, amintind momentele grele şi timpurile glorioase, ce am străbătut împreună. Ea va arăta generaţiilor viitoare voinicia Românilor şi unirea ce a domnit între Ţară şi Domn”. 
  
Învăţaţi, români, ce semnificaţie majoră are în Istoria României, Ziua a Zecea a Florarului românesc, iată ce contribuţie de seamă a avut regalitatea, instituţia monarhică în istoria acestui popor care, în aceste zile de restrişte, timp de peste zece zile, a ieşit în stradă şi ovaţionează, glăsuieşte unanim: „Monarhia salvează România!” 
  
Prof. Ion C. HIRU 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI / Ion C. Hiru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 491, Anul II, 05 mai 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion C. Hiru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Hiru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!