Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

ZIUA INTERNAŢIONALĂ A ANIMALELOR - 4 OCTOMBRIE - SFÂNTUL FRANCISC - PATRONUL ECOLOGIEI - poezii desprfe animale

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A ANIMALELOR - 4 OCTOMBRIE  
  
SFÂNTUL FRANCISC – PATRONUL ECOLOGIEI  
  
A fost odată 
  
Pe-acest pământ 
  
Un sfânt. Italian. Mai bine zis, 
  
Umbrian. Din Umbria veche. 
  
Şi sfântul acesta era 
  
Fără pereche. 
  
Frumos şi blââând, 
  
Peste măsură 
  
Şi cânta minunat din gură, 
  
Astfel că oamenii l-ascultau 
  
Şi se minunau 
  
Ce glas duios avea 
  
De până şi fiarele le îmblânzea. 
  
Până şi pietrele plângeau 
  
Când îl auzeau 
  
Cum îl laudă pe Creator 
  
În imnuri şi cântece simple, 
  
Pentru popor. 
  
Era din neam bun, de negustori 
  
Vindea stofe fine la locuitori. 
  
Dar, oricâte lucruri bune făcea, 
  
Tânărul tot mai nemulţumit 
  
Se simţea. 
  
Pentru că nu ştia ce-i lipseşte 
  
Ca să ajungă desăvârşit. 
  
Aţi ghicit? 
  
Nimic nu-i lipsea, 
  
Decât voinţa sa. 
  
Dar Isus Cristos răstignit 
  
De pe un crucifix i-a vorbit 
  
Şi i-a spus ce să facă 
  
Să ajungă desăvârşit 
  
Şi cum să se lepede pe vecie 
  
De orgoliu şi de trufie 
  
Aceste vicii mortale 
  
Ce duc la ruină pe fiecare. 
  
El a pornit din sat în sat 
  
Propovăduind neîncetat 
  
Lepădarea de averi şi păcate 
  
Şi întoarcerea la bucuriile  
  
Simple şi adevărate. 
  
Iubea natura în chip negrăit 
  
Şi pe Dumnezeu cel desăvârşit. 
  
Cânta vrăbiuţelor 
  
Şi ciocârliilor 
  
Cântece voioase 
  
Iar acestea-l ascultau 
  
Curioase. 
  
Odată a îmblînzit chiar un lup 
  
Şi lupul, în semn de pace 
  
i-a dat laba 
  
să se împace. 
  
Francisc – căci aşa era numele lui 
  
O iubea pe Domniţa Sărăcia, 
  
Logodnica lui. 
  
Şi-i era devotat, cum altul nu-i. 
  
El a păstrat-o, credincios, 
  
Dar nu pentru că se născuse sărac 
  
Ci pentru că aşa îi era pe plac. 
  
Cerşea de mâncare şi 
  
Pe bolnavi îi ajuta. 
  
Dormea cu fruntea pe-o piatră 
  
În loc de vatră, 
  
Avea o singură rasă din sac 
  
Încinsă cu sfoară  
  
Iar pe mijloc era strâns 
  
C-un ciliciu aspru şi-o sfoară, 
  
În semn de pocăinţă amară. 
  
Dar mai ales, lui Isus se ruga, 
  
Neîncetat se ruga 
  
Şi-nvăţa şi pe fraţii 
  
Care-l urmau nesiliţi, 
  
Să se roage smeriţi. 
  
Multe, multe fapte bine a făcut 
  
În Assisi devenind cunoscut, 
  
Ba chiar şi prin alte comune 
  
Din vremea aceea. 
  
El a adunat fraţi sute şi mii 
  
Şi a format un Ordin, să ştii, 
  
Foarte răspândit în lumea întreagă 
  
Pentru ca lumea să înţeleagă 
  
Că trebuie să creadă în Cristos 
  
Adică omul să fie credincios, 
  
Bun şi smerit şi rugător 
  
Către Mântuitor. 
  
Francisc a descoperit Bucuria Adevărată 
  
În credinţa nestrămutată. 
  
Şi mai ales în smerenie şi simplitate. 
  
Spre sfârşit Domnul s-a îndurat 
  
Şi cu rănile Sale l-a însemnat. 
  
Rănile acestea el le-a purtat 
  
Dar nu s-a mândrit niciodat'. 
  
Dragii mei, e greu, nu-i uşor 
  
Să fii Sărăcuţ şi smerit,  
  
Dar numai aşa poţi fi pe deplin fericit, 
  
Aşa cum şi Francisc a devenit 
  
În ceruri, Sfântul cel mai iubit. 
  
Ordinul lui exista-va mereu 
  
Fiindcă e îngăduit de Dumnezeu 
  
Şi cuprinde mii de fraţi 
  
În toată lumea împrăştiaţi. 
  
Ei se salută cu PACE ŞI BINE! 
  
Şi-i recunoaşte oricine. 
  
Urmaşi ai lui Francisc vestiţi 
  
Şi-n toată lumea iubiţi. 
  
Dând o binecuvântare 
  
E vestit în lumea mare 
  
S-alergăm la el îndată 
  
Cu o rugă preacurată. 
  
Sfinte Francisc, noi venim 
  
Zi de zi să te cinstim 
  
Fiindcă tu ne eşti model 
  
Cum s-ajungem dreptla El. 
  
La Cristos, la Domnul Sfânt 
  
Încă depe-acest pământ. 
  
GRAIUL VIEŢUITOARELOR 
  
De m-aş potrivi 
  
Cred c-aş desluşi 
  
Graiul iepuresc 
  
Şi pe cel vulpesc. 
  
De-aş şti tălmăci 
  
Oac-ul brotăcesc,  
  
Zumzetu-albinesc, 
  
Trilul păsăresc, 
  
Zborul fluturesc. 
  
Alfabetul florii, 
  
Graţia culorii, 
  
Taina frunzei verzi, 
  
Glas de mame-berzi. 
  
De n-aş pregeta  
  
Şi aş asculta 
  
Cu luare-aminte, 
  
Cred că aş deprinde, 
  
Stelele ce-şi spun 
  
Când răsar şi-apun. 
  
La furnici parola, 
  
Când străbat rigola. 
  
Cerbul cum îşi cheamă 
  
Ciuta lui de-o seamă. 
  
Chiar mironosiţa 
  
Doamnă vulturiţa 
  
Ce-i răspunde, hei, 
  
Vulturului ei!... 
  
Şi-alte vechi însemnuri, 
  
Taine şi îndemnuri, 
  
Aş şti să contemplu 
  
Al naturii templu...  
  
POVESTEA MIELULUI 
  
Un mieluţ mai cucuiat 
  
Creţ şi neajutorat 
  
Cu păreri de coarne-n frunte 
  
Parcă vrând un lup să-nfrunte 
  
Se plângea-ntr-o zi: Bee-heee! 
  
Lumea asta rea mai e! 
  
Cum de ce şi pentru ce? 
  
Asta e! 
  
Nici n-am împlinit trei luni 
  
Însă baciul nostru luni 
  
Mă va duce-n târgul mare 
  
La tocmit şi la vânzare. 
  
. 
  
Cum să mă despart de oaie, 
  
De măicuţa mea bălaie, 
  
Bucălaie, drăgăstoasă, 
  
Şi-asta pe nepusă masă? 
  
. 
  
Mama plânge de atunci 
  
De se-aude-n văi şi lunci. 
  
Behăie cu gândul dus 
  
La mieluţii ce s-au dus 
  
Rând pe rând de ani încoace. 
  
N-a-ntrebat-o, dacă-i place, 
  
Fiindcă suntem dobitoace. 
  
Însă ea, cu ce-a rămas? 
  
Cu durere-n piept şi-n glas. 
  
. 
  
Cum atunci să nu suspine 
  
Să nu plângă-ntre vecine,  
  
Căci mioarele surate 
  
Toate-s astfel condamnate. 
  
. 
  
-Eu în fac, le dau şi lapte, 
  
Alţii-s puşi pe rele fapte. 
  
Îi desfid şi-i dezaprob 
  
Fiindcă-mi fac mieluţii drob. 
  
Ba şi borş de cap şi maţe 
  
Şi din resturi dau la raţe. 
  
. 
  
E dreptate, frăţioare? 
  
Pentru unii-i sărbătoare, 
  
Că-i prilej de Înviere, 
  
Pentru noi, de-njunghiere. 
  
. 
  
Mare pacoste îi paşte 
  
Că-s sacrificaţi de Paşte 
  
Toţi mieluţii graşi şi blânzi 
  
Unii chiar şi mai plăpânzi. 
  
. 
  
Dmnului Cristos îl cer 
  
Şi îl rog ca eu să pier 
  
Să rămână mieluşelul 
  
Că prea slab e, mititelul! 
  
. 
  
Oaia mamă îngenunche 
  
Şi se roagă din răruche 
  
Să nu-l ducă la Obor 
  
Pe al său micuţ odor 
  
Fiindcă-i miel neprihănit 
  
Ca şi Domnul răstignit. 
  
. 
  
Şi-apoi mieii, dragii mei, 
  
Să trăiască vor şi ei 
  
Şi să zburde câţiva ani 
  
Pân'or deveni cârlani! 
  
VINE TOAMNA 
  
Pomul s-a îmbolnăvit. 
  
Mai întâi s-a-ngălbenit 
  
Iar apoi a ruginit. 
  
-Pomu-i fier, să ruginească? 
  
-Nu, dar poate să roşească, 
  
face febră şi tuşeşte 
  
dacă se îmbolnăveşte. 
  
-Poate are roşu-n gât? 
  
-Nici atât. 
  
Dacă stau să mă gândesc 
  
Este un procedeu firesc. 
  
Primăvara el renaşte 
  
Cam în zilele de Paşte. 
  
Dă mlădiţe şi lăstari 
  
Şi mai mici dar şi mai mari. 
  
Mai târziu, cam pe la coase 
  
Face roadele gustoase. 
  
Dup-aceasta, obosit, 
  
El aşteaptă liniştit. 
  
Vara, toamna, mai ales, 
  
Toţi se-nfruptă din cules. 
  
-Spune-mi, tu i-ai mulţumit 
  
celui ce ţi-a dăruit 
  
fructe bune şi zemoase 
  
şi-ţi aduce mari foloase? 
  
FIECARE-N CASA LUI 
  
Domnul melc şi doamna melcă 
  
Fiecare-n casa lui 
  
Codobelc şi codobelcă 
  
S-au gândit să crească pui. 
  
Mi-a şoptit o albă floare- 
  
Că-n curând 
  
locuinţa lor va fi 
  
Sigur neîncăpătoare 
  
pentru când vor fi să iasă 
  
melcuşori din cochilie 
  
să se joace pân' la Paşte 
  
cu drăguţii pui de broaşte 
  
şi corniţele să-şi scoată 
  
ca să-şi plimbe ochii roată 
  
peste nuferii din baltă! 
  
CĂRĂBUŞUL 
  
Cărăbuşul cărăuş 
  
Cară lemne pe-un urcuş. 
  
Tocmai traverseaz-o punte 
  
Să-şi clădească sus, la munte, 
  
O colibă pentru iarnă 
  
Fiindcă a pornit să cearnă 
  
Din văzduh o ploaie rece. 
  
De primejdii multe trece. 
  
Ce povară, ce urcuş, 
  
S-a făcut alunecuş. 
  
Toamna s-a-ntrecut cu gluma 
  
Şi-a trimis solie – bruma. 
  
Bate-un cui, cioc-boc şi iată 
  
El acoperişul gată. 
  
Uşa-nchide-ncet, încet 
  
Şi dă ultimul concert. 
  
Obosit şi somnoros 
  
Lasă violina jos, 
  
Somnul iernii să-l răpună. 
  
Noapte lungă, 
  
Noapte bună! 
  
POMUL RUGINIU 
  
Pomu-acesta-i trist şi gol 
  
Fiindcă toţi îi dau ocol. 
  
Când n-ai ce să dăruieşti 
  
Nimănui nu foloseşti. 
  
Frunzele din vara asta 
  
Zici că le-a lovit năpasta, 
  
Nu mai vor să stea-n copaci 
  
Şi tu n-ai ce să le faci. 
  
Împlinit-au rostul lor 
  
Până anul următor. 
  
Dar tulpina, rădăcina, 
  
Duc tot greul cu pricina. 
  
Peste iarnă stau în ger 
  
Şi nimic, nimic nu cer. 
  
Pentru asta-s ei făcuţi 
  
Roade să ne dea, tăcuţi 
  
Şi cu frumuseţea lor 
  
Ei fac parte din decor. 
  
Iar cu taina asta sfântă 
  
Pomii-omenirea-ncântă. 
  
Cicluri de-anotimpuri trec 
  
Şi copacii le petrec ...  
  
CEZARINA ADAMESCU 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A ANIMALELOR - 4 OCTOMBRIE - SFÂNTUL FRANCISC - PATRONUL ECOLOGIEI - poezii desprfe animale / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!