Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Documentar > Mobil |   


Autor: Tiberiu Cosovan         Publicat în: Ediţia nr. 69 din 10 martie 2011        Toate Articolele Autorului

Ziarist din '59
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ziarist din ’59 
  
Trecut de pragul vârstei de 70 de ani, Mihai Ţânţar trăieşte cu amintirile jurnalistului care şi-a început cariera în presa scrisă suceveană în anul 1959, carieră pe care a încununat-o ca director al primului ziar particular apărut după evenimentele din decembrie ’89.  
  
Şansa de a nu umbla desculţ  
  
Născut la sfârşitul anilor ’30, în cel mai mic cătun din apropierea Sucevei, dincolo de apă, în „regat”, la Ratuş („popas” în vechea limbă moldovenească), în comuna Salcea, orfan de tată de la vârsta de 12 ani, Mihai Ţânţar a luat în piept viaţa în perioada unor profunde transformări sociale. Dintr-o casă sărmană, cu copii crescuţi de o biată vădană, băiatul, cu medie bună la şcoală, a prins un loc la căminul de ucenici al Şcolii profesionale din Suceava, unde a deprins meseria de tâmplar. La începutul anilor ’50 apăreau noi şi noi şantiere care cereau mână de lucru. Era şansa pândită de copiii de ţărani de a-şi găsi un loc de muncă pentru a nu mai umbla desculţi prin grămada de bălegar. A plecat iarna, îmbrăcat numai cu salopeta de ucenic, pe şantierul Laminorului de la Roman, bucuros că primeşte suma de 200 de lei pentru „instalare”.  
  
„E bună , eşti angajat!” 
  
A ucenicit acolo dar ulterior, un vecin, fochist pe o locomotivă cu aburi, i-a propus să-l ducă să se angajeze la mină, unde se câştiga mai bine. Angajările se făceau la Întreprinderea Minieră Vatra Dornei, dar când s-a prezentat a fost respins pentru că nu avea încă vârsta de 18 ani. S-a rugat, a plâns şi cineva l-a trimis la director, un om promovat dintre muncitori, care l-a măsurat cu privirea şi l-a întrebat: „Ai carte de muncă?”. S-a blocat; de unde carte de muncă dacă el tocmai de asta venise, să-şi găsească o slujbă. „Cum n-ai - se răsteşte directorul - ia arată-mi palmele!”. S-a uitat la mâinile bătătorite ale adolescentului şi i-a spus: „E bună , eşti angajat!”. Şi aşa a ajuns să lucreze în mină ca vagonetar. A primit şi o sumă de bani, în avans, cu care şi-a putut cumpăra de mâncare: slănină, marmeladă şi pâine.  
  
„Lasă mina, te fac sondor!” 
  
Lucra într-o brigadă stahanovistă care zorea mereu să depăşească planul. După o puşcare care a produs o surpare periculoasă, un şofer de camion l-a luat pe lângă el, ca ajutor. Spăla şi gresa maşina, avea gust de benzină pe limbă şi era uns de vaselină, dar avea şi avantajul că, uneori, era lăsat să conducă. Manevra camionul încărcat cu minereu pe drumul de la Şarul Dornei la Argestru şi mai lua în cabină câte-un călător, câştigând astfel câţiva lei. Ajuns cu treabă prin Bucureşti şi-a vizitat un unchi, care era antreprenor de sonde. „Lasă mina, te fac sondor!”, i-a spus el şi, după câteva zile, l-a luat într-o călătorie, pe la Buziaş şi Băile Herculane.  
  
„Eşti omul nostru!” 
  
A început să câştige mai bine, iar pe când făcea explorări în comuna Şugag, în anul 1957, văzând un teren de fotbal părăginit, a scris câteva rânduri unui ziar din Deva. Textul a fost publicat, dar în toamna aceluiaşi an a fost încorporat în armată. Recruţii au fost întrebaţi dacă vreunul dintre ei a scris la vreun ziar. Nu s-a anunţat nimeni, singurul care a bâiguit ceva a fost el. „Eşti omul nostru!”, au spus cei care căutau un „corespondent voluntar” pentru ziarul militar „Înainte”. A primit legitimaţie şi ordin de serviciu permanent şi putea umbla prin oraş fără grijă. Făcea şi deplasări ajungând pe la Slatina, sau Caracal. În anul 1959 a fost lăsat la vatră şi s-a reîntors la Suceava.  
  
Viaţa de gazetar 
  
Când aştepta să i se elibereze livretul, a fost contactat de cineva de la Secţia de presă a Regiunii de Partid Suceava, care i-a dat o recomandare pentru redacţia ziarului „Zori noi”. A fost angajat ca redactor la data de 1 noiembrie 1959. Aşa a început viaţa de gazetar. Redacţia cotidianului “Zori noi”, redacţie de ziar regional, avea atunci peste 40 de oameni. Munca, organizată pe secţii (viaţa de partid, construcţii de stat, agricultură, sport, informare culturală...) era supravegheată politic. În fiecare zi de luni se făcea planificarea activităţii („letocika”, după modelul sovietic) pentru întreaga săptămână, apoi se pleca pe teren. După cinci ani petrecuţi în redacţia ziarului „Zori noi” a aflat că se caută un corespondent regional pentru ziarul sindicalist „Munca”. Avea o serie de avantaje, birou personal cu telefon în derivaţie cu cel de-acasă, salariu mai bun, procent la publicitate.  
  
Vremuri încărcate de tensiune 
  
Zece ani a ocupat acel post care viza întreaga regiune Suceava, dar în anul 1974 a fost înştiinţat că se reduce activitatea în presă, inclusiv în redacţia centrală a ziarului „Munca”. A fost nevoit să se reorienteze şi a devenit, pentru câţiva ani, activist sindical, dar pe urmă s-a reîntors în presă. Şi-a reluat activitatea de gazetar la “Zori noi”; muncea în redacţie până noaptea târziu şi participa la “jocul” cu permanenta supraveghere şi cu cenzura. Anumite întâmplări, pe care astăzi şi le aminteşte zâmbind, erau în vremurile acelea încărcate de tensiune. Unui coleg i s-a imputat tot tirajul ziarului pentru că a făcut o greşeală care „afecta imaginea Partidului”.  
  
Mihai Plopanaru sau Mihai Rătuşanu 
  
Tensiunea în care lucra în redacţie, obligaţia de a scrie sub pseudonim (nu putea să semneze cu numele său două texte în acelaşi număr de ziar, aşa că semna Mihai Plopanaru sau Mihai Rătuşanu), capriciile şefilor, Partidul şi Securitatea care supravegheau totul i-au şubrezit şi sănătatea şi familia pe care şi-o închegase. Despărţirea de soţie a fost privită ca o abatere de la morala comunistă, de la „etica şi echitatea socialistă”. În anul 1982, la o nouă reducere a posturilor din presă, a fost nevoit să-şi caute alt loc de muncă. „Refugiat” pe un post de inspector în administraţia locală, recăsătorit între timp, a revenit în presă imediat după revoluţia din decembrie 1989. 
  
Primul ziar privat din Suceava 
  
Cu banii strânşi ca să-şi cumpere un televizor color, a înfiinţat şi a scos primul ziar privat care a apărut la Suceava „în anul I al libertăţii”, în data de 10 ianuarie 1990: „Glasul Bucovinei” (serie nouă, pentru că ziarul „independent de renaştere moral-spirituală şi de opinie cetăţenească liberă” relua parcursul întrerupt al publicaţiei din anul 1918). Au fost probleme serioase cu ziarul, care s-a înscris totodată în istoria presei postdecembriste ca prima publicaţie interzisă în Suceava, întrucât „foştii” (care s-au reînşurubat repede în funcţii de conducere) au început să boicoteze gazeta (tipografia refuza tipărirea, ziarul nu era difuzat sau era ţinut sub tarabe şi era returnat în pachete nedesfăcute, etc). “Glasul Bucovinei” a rezistat o vreme, nu prea mult, dar suficient pentru a da tonul presei libere la Suceava.  
  
Singurătatea lui Mihai Tandru 
  
Pensionat, rămas singur după pierderea soţiei, Mihai Ţânţar aşterne în continuare cuvinte în scrieri care mai văd din când în când lumina tiparului. Cu pseudonimul literar Mihai Tandru s-au adunat câteva volume publicate de versuri, nuvele, povestiri, dar au rămas şi foarte multe file în manuscris. Într-unul din volumele publicate, “Dialoguri în neant - poeme îndoliate”, scris în memoria soţiei sale, Mihai Tandru, rămas în casa în care nu are cu cine să-şi împartă singurătatea, rememorează versuri scrise (şi culmea, publicate) cu patru decenii şi jumătate în urmă:  
  
“N-am conştiinţă care să tacă / N-am suflet de pus la mezat / N-am inimă pe care s-o-năbuş / N-am ochi pe care să-i închid / N-am urechi astupate cu ceară / N-am gânduri pentru pus în lanţuri / N-am libertate de vânzare / N-am iubire de cumpănit în arginţi / N-am sentimente de preţuit la tarabă /…Iar cinstea nu mi-o vântur prin bazare!”. 
  
Tiberiu COSOVAN  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ziarist din '59 / Tiberiu Cosovan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 69, Anul I, 10 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Tiberiu Cosovan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Tiberiu Cosovan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!