CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ARHIVĂ CLASAMENTE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Zborul spre lumină
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Contemplând fruntea dantelată a munţilor, pilotul şi‑a spus în sine: „ca să trec, avionului meu i‑ar mai trebui 300 de metri de altitudine”. Toţi aviatorii cunosc aceste mişcări ale aerului, al căror ax e vertical şi care ba ridică, ba coboară sensibila maşinărie din mâinile lor. În zonele muntoase aceşti curenţi dobândesc o forţă şi o viaţă cu totul aparte. Planorismul a fost conceput după legile lor. Astfel că pilotul spera să întâlnească un val de aer care, compensând insuficienţa motorului, să‑l înalţe cu cei 300 de metri necesari. Va şti să folosească acest şoc pentru a trece. O dată depăşit zidul compact, se va strecura printre piscuri şi stânci, va luneca din vale în vale, se va juca de‑a v‑aţi ascunselea cu muntele şi va ajunge la ţintă.  

Şi iată‑l patrulând din nou în faţa giganticului meterez, pândind mişcările văzduhului. Prima dintre ondulările pe care le‑a simţit sub aripi a fost insuficientă şi a evitat „la milimetru” ciocnirea mortală printr‑o răsturnare pe‑o aripă, dar ajunsese aproape la înălţimea unei falii. A scăpat‑o şi pe a doua, şi pe a treia. La cea de‑a patra, mai puternică, mai densă, s‑a simţit de parcă s‑ar fi sprijinit, de parcă ar fi fost înşurubat în capitelul unei coloane ce se înălţa. A atins linia până atunci interzisă. Între doi pereţi de gheaţă, în faţa sa se deschidea un coridor. Bariera fusese înfrântă. Sărise peste ea. Trecuse.  

Bucuria de a fi forţat natura, expansiunea nelimitată a fiinţei, tainica şi atât de necesara biruinţă a căutării — căreia îi închinase întreaga viaţă– l‑au luminat în clipa când dispăruse din ochii săi câmpia, când s‑a găsit de partea cealaltă a zidului muntos, când, unduind către răsărit, creste tot mai joase nu‑i mai zăgăzuiau privirea. Avea să zboare peste ele, avea…  

Dar ce era această brutală prăbuşire a aparatului de zbor împotriva căreia, cu toată încordarea muşchilor, cu motorul ambalat la maximum, nu putea face nimic? Ce era acest vid care‑l aspira? Această chemare către hăuri, monstruoasă, invincibilă, care‑i smulgea inima din loc? „Curent descendent” s‑a gândit într‑o fracţiune de secundă, durată care n‑avea nimic comun cu măsura obişnuită a timpului. El cunoştea genul acesta de pâlnie care‑l absorbea şi mai ştia că la altitudinea la care se afla nu e posibilă nici o manevră. „Sunt exact deasupra grohotişului şi voi fi, inevitabil, placat de peretele muntelui, şi‑a mai spus pilotul. Să salvăm ce mai putem salva.”  

S‑a gândit oare cu adevărat la toate acestea între momentul în care a fost înhăţat de chemarea văzduhului şi clipa, aparent imediat următoare, când a atins solul? Pilotul a cabrat avionul şi a tăiat gazele. O cumplită izbitură a zgâlţâit avionul. Pilotul şi mecanicul s‑au privit scoţând un oftat adânc. În această primă clipă, fericirea şi uimirea de a mai fi în viaţă, de a trăi totuşi, i‑a copleşit pe de‑a‑ntregul. Mult însă n‑a durat. Nu cumva pilotul amânase doar cu câteva ore – şi ce ore! – întoarcerea “ acasă ”?  

Se găseau pe un platou, uşor înclinat, împrejmuit de prăpăstii. De jur împrejur, într‑o dezordine fantastică şi grandioasă, piscurile scăpărau. Un deşert de piatră şi zăpadă se întindea cât vedeai cu ochii. Şi o tăcere, o tăcere făr’ de nume. Aparatul de zbor era de nefolosit. Un examen sumar îi fusese mecanicului de ajuns: fuselajul spart, trenul de aterizare schilodit, bechia smulsă… Totul era îmbrăcat într-o mantie luminoasă: la Orizont, te întâmpina strălucirea orbitoare a zăpezii; la Zenit abia puteai zării razele strălucitoare ale soarelui; sufletele celor două fiinţe erau inundate de o lumină şi o pace dumnezeiască. Printre lacrimi şi suspine, abia că se mai desluşea o voce a păcii, a fericirii şi a împăcării divine! “Bine ar fi să rămânem aici şi să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru mine şi alta pentru Dumnezeu!”  

Doamne, ajută!  

Ştefan POPA  

Referinţă Bibliografică:
Zborul spre lumină / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1057, Anul III, 22 noiembrie 2013.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!