Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012        Toate Articolele Autorului

ZBOR SPRE STELE - roman (cap. Noaptea de taina)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Sejurul celor două vrâncence se desfăşura normal. Dimineaţa mergeau la baza de tratament, apoi plecau laplajă. După amiaza îşi făceau somnul de frumuseţe, iar pe la ora patru mergeau pentru câteva ore bune de plajă şi scaldă în apa sărată a mării. Seara la cină se mulţumeau ori cu muzica din local, ori preferau vreo terasă sau gradină de vară. Sorin nu renunţase de a se afla în preajma Daliei. Uneori le însoţea în plimbările de seară prin staţiune sau la vreun film ce rula la grădina de vară, dacă nu era alt spectacol. Profita şi el de prezenţa fetei în ultimele sale zile de vacanţă la mare. Astăzi i-a propus Daliei să meargă la discoteca aflată în vogă în acest sejur şi anume la discoteca Kremlin, unde se produceau DJ renumiţi, veniţi din capitală, unul chiar din Suedia. Spre bucuria sa, fata acceptă. Nu îl mai întâlnise pe Ştefan din ziua când s-au întors dimineaţa din Vama Veche, aşa că începuse să se plictisească doar cu prezenţa mamei.  

După plecarea fetei la discotecă, Minela singură în cameră urmărea programul de la televizor. Plictisită deja, îi veni ideea să-l sune pe Ştefan pe care nu-l mai întâlnise de atâtea zile. Poate că are timp să bea împreună o cafea.  

Ieşind de sub duş, Ştefan a auzit telefonul care continua să sune enervant la o oră când el ar fi dorit să aibă linişte. Se pregătea de culcare. Tocmai îşi freca corpul cu prosopul său pufos, să adune picăturile de apă fierbinte ale duşului. Astăzi îşi găsise cei de la Garda Financiară să vină în control la unitatea sa şi toată ziua a avut de stat alături de cei de la contabilitate să prezinte documente care să dovedească provenienţa produselor ce intrau în gestiunea restaurantului. Nu au avut ce găsi în neregulă, dar cum aceştia trebuia să-şi facă simţită trecerea prin unitatea lui, tot îi aplică o amendă pentru faptul că cei de la bucătărie nu întocmise până la sosirea controlului documentele de transfer al alimentelor din gestiunea magazinerului, în cea a bucătarului şef. La ce aglomeraţie era în Complex, numai de hârţogărie nu avea vreme bucătarul şef. Era treaba contabilei. El trebuia doar să fie gata la timp cu masa pentru sutele de turişti care erau cazaţi în hotel, sau care veneau să mănânce à la carte.  

Ridică plictisit telefonul:  

- Alo! Dunca la telefon! Cine-i?  

- Scuză-mă Ştefan, poate te-am deranjat, auzi el o voce plăcută în receptor. Sper că nu dormeai la ora asta.  

- Sărut mâna Minela. Scuză-mi tonul, dar nu mă aşteptam să primesc vreun telefon de la tine la o aşa oră.  

- Nu-i decât zece şi ceva de aceea mi-am permis să te sun. Dalia a plecat cu Sorin la discotecă şi eu mă plictisesc singura în cameră. Ai timp pentru o cafea?  

- Chiar dacă sunt obosit având o zi execrabilă, pot să te refuz? continuă el nu prea bine dispus.  

- Nu am de gând să te reţin prea mult timp, insistă ea. Mai schimbăm şi noi o vorbă. Nu ne-am mai văzut de aproape o săptămână. Nu-ţi era dor de noi? Ne ocoleşti cumva?  

- Nu v-am ocolit, de ce s-o fac? Chiar aveam de gând să vă invit sâmbătă la o plimbare spre Balcik apoi prin Nisipurile de aur, că tot nu face-ţi tratament.  

- Unde vrei să ne întâlnim?  

- Nu ştiu ce să zic... În restaurant? Unde este plecată Dalia?  

- La Kremlin.  

- Atunci să ne întâlnim în discoteca noastră? Sau vrei să mergem în altă parte?  

- Ce să-ţi spun? Pentru o cafea putem să ne întâlnim oriunde, inclusiv la tine. Sper să fii băiat cuminte dacă-ţi trec pragul camerei..., continuă ea pe un ton vesel.  

- De unde ideea că nu sunt un bărbat cuminte?  

- Glumeam şi eu, încă mă mai alint câte odată ca un copil mai mare.  

Ştefan ezită un timp că-i dea un răspuns direct. Cuprinse cu o privire critică întreaga încăpere, verificând dacă este ceva în neregulă. Dacă aduna câteva lucruri şi le punea la locul lor, arăta destul de bine.  

- Bine, atunci, te aştept la mine. Până atunci să pun apa la fiert pentru cafea.  

- Nu-i nicio grabă. Nu durează prea mult până mă pregătesc să ies din cameră. Unde trebuie să vin?  

- De la recepţie intri pe holul din stânga şi mă găseşti la camera 115, chiar sub camera voastră.  

- Mă descurc eu. Într-un sfert de oră cel târziu sunt la tine.  

Ştefan era intrigat de această vizită neprevăzută. Minela se precipita. Cum a prins momentul că Dalia nu este cu ea, cum a şi profitat de situaţie şi a trecut la atac direct. Era el oare dispus să-i accepte oferta? Va vedea cum se vor desfăşura discuţiile. Poate că se referea chiar strict la servitul unei cafele, fără niciun gând ascuns.  

Ridică din nou receptorul şi luă legătura cu barul. Comandă o sticlă de scotch whisky Johnnie Walker şi o alta cu şampanie, de asemeni gheaţă şi ceva fructe.  

Adună câteva hârtii de pe biroul existent în garsonieră, mai aranjă câteva lucruri prin cameră, aruncă din nou o privire critică şi constatând că totul este în regulă, reintră în baie să se bărbierească încă o dată în acea zi. Ştia cât de neplăcut este pentru o femeie să fie agresată în timpul unei partide de amor de ţepii unei bărbii nerase. Poate că se grăbeşte cu ideea că vor exista momente de amor. S-a dat cu after shave să îndepărteze posibilitatea de iritare şi îşi luă o bluză albă subţire, cu mâneci până la cot şi un pantalon sport scurt.  

Auzi o bătaie uşoară la uşă. Credea că a şi apărut Minela dar era ospătarul care aducea cele comandate barmanului. Aranjă totul pe măsuţa din cameră şi ieşi la fel de discret cum intrase. Ştefan închise uşa ce ducea spre dormitor şi se aşeză într-un fotoliu aruncând o privire spre imaginile difuzate pe televizor. Era un program de ştiri meteo. Se anunţa şi în continuare zile fierbinţi pe litoral, deci era sigur că şi la el va fi afluenţă de turişti.  

Minela gata de plecare mai aruncă încă o privire critică în oglinda de pe hol, îşi revizui întreaga ţinută, constată că arată destul de bine pentru cei patruzeci şi cinci de ani. Chiar avea o ţinută tinerească şi un corp de invidiat de multe femei de vârsta sa. Toate acestea le obţinea cu multe sacrificii şi cheltuieli financiare, dar acum vedea că merita să o facă.  

Închise uşa la cameră şi se îndreptă spre casa scării. Era emoţionată că va fi singură cu Ştefan pentru câtva timp. Nu ştia ce vor discuta şi cum vor evolua lucrurile pe parcurs. Se lăsa ghidată de instinct. Nu avea pregătit un plan anume asupra desfăşurării întâlnirii. Îi venise pur şi simplu să-l sune pe Ştefan dintr-un capriciu de cochetărie feminină. Faptul că a acceptat să se întâlnească la el în cameră în loc să propună un spaţiu public, îi dădea o stare de nelinişte. De fapt ea a propus aceasta. Ajunsă în faţa uşii garsonierei, simţi cum mici broboane de transpiraţie îi apăru la rădăcina părului, iar palmele i se umeziră. Scoase o batistă şi se şterse repede înainte de a ciocăni. Era emoţionată cu adevărat ca o codană care acceptă să-şi ofere unui bărbat pentru prima dată ofranda purităţii trupeşti.  

Uşa se deschise şi îl descoperi pe acest bărbat de care simţea că s-a îndrăgostit în ciuda faptului că avea un soţ pe care totuşi îl iubea. Nu ştia ce se întâmplă cu ea şi va lăsa totul în voia sorţii. Fie ce-o fi, dacă este să se creeze o idilă adevărată între ei, pe parcurs va vedea cum va gestiona această situaţie. Avea nevoie să scape de această frustrare a ultimei perioade din căsnicia ei cu Laurenţiu. Nu mai trăiau la fel de intens dragostea ce i-a unit în urmă cu şapte ani.  

- Bună seara Ştefan! Scuză-mi vizita la o oră atât de nepotrivită.  

- Vizitele în locuinţa unui bărbat se fac de obicei la asemenea ore sau mai târziu, nu la cele ale prânzului, răspunse Ştefan vesel. Poftim, intră, hai, cu mai mult curaj. Nu muşc.  

- Aa..., garsoniera ta este ca şi a noastră, spuse ea ca să treacă peste aluziile lui directe referitoare la vizitele nocturne ale unei femei în camera unui bărbat singur.  

- Da, sunt la fel până la ultimul etaj. Diferă doar mobilierul şi dotările funcţie de destinaţia dată. Dacă este pentru protocol sau în circuitul turistic normal.  

- Am înţeles. Te-am deranjat? Ce făceai? Erai culcat?  

- Nu, nu, dar nici nu aveam de gând să mai stau mult timp. Am avut o zi proastă din cauza unor funcţionari ai statului rău intenţionaţi. Dar nici eu nu m-am grăbit să le umplu buzunarele ştiind că totul este în regulă din punct de vedere contabil, chiar dacă ei tot au reuşit să mi le golească într-un fel pe ale mele.  

- Ce, ai avut vreun control?  

- Da, pe cei de la Garda Financiară.  

- Oho, ai avut treabă îmi dau seama. Ştiu cum se comportă din proprie experienţă. Când vin în control te privesc ca pe un infractor, nu ca pe un posibil patron corect. La ei totul se limitează doar la furt, evaziuni fiscale, înşelăciune, fals în acte şi aşa mai departe, plus şpaga fără de care nu se poate. Este adevărat, nu toţi procedează aşa, dar…  

- Lasă-i dracu, nu vreau să-mi amintesc de ei. Nu-i prima dată când vin. Or fi pe undeva la plajă cu familia şi au şi ei nevoie să-şi scoată masa şi băutura. Doar nu ai vrea să plătească din propriul lor buzunar. Sunt bugetari, ce dracu. Deci să pun cafeaua la fiert. I-a loc te rog pe care fotoliu doreşti.  

Minela îşi aranjă pe lângă ea poalele rochiţei şi se aşeză să nu şi-o şifoneze pe marginea fotoliului cel mai apropiat, urmărindu-i mişcările prin cameră. Când trecea pe lângă ea nu putea să nu-i constate mirosul fin de after shave. Nici nu îi auzea paşii scufundaţi în adâncimea materialului din care era ţesut covorul.  

- Ce doreşti mai întâi la cafea. Un scotch cu gheaţă? Sau un pahar cu şampanie?  

- Mi-e de ajuns o cafea. Era doar un pretext să nu rămân singură cu televizorul din cameră. Nu am să te reţin prea mult, să nu te deranjez, doar ţi-am promis.  

- Nu mă deranjezi. Chiar îmi face plăcere să beau un păhăruţ cu o doamnă aşa frumoasă şi distinsă.  

- Mulţumesc. Ştiu că iar glumeşti...  

- Nu, de ce să o fac? Spun doar ce constat şi simt.  

- Da, eşti un drăguţ...  

Scoase dintr-un dulap două pahare şi turnă în ele scotch, apoi puse câte trei cuburi de gheaţă în fiecare. Din acelaşi dulap scoase şi ceştile de cafea şi farfurioarele. Puse câte un şerveţel de hârtie împăturit sub formă de triunghi pe farfurioară, apoi ceaşca peste el. Luă cu grijă caimacul de deasupra cafelei şi-l împărţi în mod egal în cele două ceşti, apoi turnă restul cafelei. Alături de ceaşcă aşeză pliculeţul de zahăr, cutiuţa cu lapte condensat şi linguriţa. Îi înmână Minelei paharul cu whisky, invitând-o să-l guste.  

- Bine ai venit la mine în vizită, spuse el ciocnind paharul de cel al femeii.  

- Mă bucur că-ţi face plăcere această vizită neaşteptată şi neplanificată.  

- Dar care cinstit să fiu, m-a cam surprins.  

- Pur şi simplu mă plictiseam. Era pentru prima dată când rămâneam singură şi nu am fost capabilă să-mi gestionez nici timpul, dar nici starea sufletească.  

- De ce? Ce s-a întâmplat cu starea ta sufletească?  

- Sincer? Nu ştiu. Am o nelinişte, ceva care atunci când rămân cu mine însămi, nu-mi dă pace. Mă cuprinde o stare de nervozitate care se împrăştie prin tot corpul. Îmi invadează fiecare nerv. Nu pot sta nici două minute într-un loc. Îmi trec prin cap tot felul de gânduri, unele mai năstruşnice decât altele.  

- De exemplu?  

- Nu ştiu dacă aş fi capabilă să recunosc şi să povestesc.  

- Curaj! Dacă ai nevoie de un duhovnic căruia să i te destăinui, mă pot substitui eu acestuia. Ştiu să-i ascult pe cei ce mi se spovedesc.  

- Nu cred că se cade...  

- Voi vedea eu ce se cade şi ce nu.  

Minela duse din nou paharul la gură şi îşi umezi buzele sale senzuale în lichidul rece şi plăcut aromat. Nu ştia dacă să-l abordeze direct şi să recunoască că s-a îndrăgostit de el ca o şcolăriţă de profesorul său. Simţea cum lichidul îşi făcea efectul şi-i transmitea o senzaţie de căldură prin corp, aşa că-l duse din nou la gură să mai ia o înghiţitură să prindă mai mult curaj. Ştefan îi urmărea cu atenţie gesturile. Îi simţea nervozitatea şi lipsa avântului necesar de a începe discuţia. Vedea cum mâna ce ţinea paharul cu whisky avea un tremur uşor. Poate ar fi bine să o ajute el un pic cu ceva.  

- Ai veşti neplăcute de acasă? S-a întâmplat ceva cu soţul tău?  

- Aa, nu, nici vorbă, totul este în regulă cu el.  

- Atunci? Poate că relaţiile dintre voi nu mai sunt aceleaşi.  

- Nu, afacerile merg bine, conturile bancare cresc, ne putem permite orice cheltuială. Dar mă întreb, se merită ca în detrimentul satisfacţiei de a fi iubită, dorită, să simţi că cineva te priveşte ca pe un dar dat de Dumnezeu, să te mulţumeşti doar cu satisfacţia că trăieşti mai bine material? răbufni ea fără să vrea dintr-o dată.  

Ştefan a sesizat imediat nemulţumirea interlocutoarei sale în privinţa relaţiilor conjugale. I se simţea în glas regretul că este neglijată în ultimul timp de soţ. Să fie oare geloasă şi pe fiica vitregă că tatăl său o iubeşte atât de mult? Sau nemulţumită de faptul că soţul ştiindu-se la adăpost, căsătorit cu femeia pe care şi-o dorise, a uitat repede să-i mai acorde aceeaşi importanţă şi atenţie, dedicându-se exclusiv afacerilor?  

- S-a schimbat ceva în relaţia dintre voi?  

- Nu aş putea spune acest lucru. Laurenţiu este un bărbat atent şi un tată excepţional.  

- Poate că acum în plină vară, când toţi trag de el, atenţia îi este îndreptată mai mult asupra afacerilor, ţinându-şi familia la adăpost de efectele crizei economice ce bântuie întreaga Europă şi nu numai.  

- Da, dar afacerile nu trebuie să te facă să uiţi de cei din jurul tău care aşteaptă de la tine un strop de afecţiune.  

- Spuneai mai înainte că va iubeşte şi este atent faţă de voi.  

- Parcă tu nu ştii mai bine decât oricine că o femeie mai are nevoie şi de un gest de afecţiune, de o floare, de o vorbă frumoasă spusă într-un moment de intimitate...  

- Da, ai dreptate. Relaţia într-un cuplu este ca nisipul de pe plajă. Cât este linişte şi nu este nicio adiere de vânt, rămâne acolo unde l-a aşezat natura. Cum se stârneşte din senin o boare de vânt, cum începe să se mişte, să se spulbere şi să se împrăştie. Aşa este şi într-o relaţie, chiar şi în căsnicie. Dacă îi porţi de grijă, o respecţi şi îi oferi afecţiune celeilalte persoane, este foarte probabil să rămână aşa cum este. Dar dacă o vei ţine în bătaia vântului, vei fi prea indiferent şi preocupat de alte probleme ce ţie ţi se par majore, atunci relaţia îţi va scăpa printre degete şi va fi pierdută.  

- Da, poate că asta se întâmplă şi cu noi. Trecem printr-o perioadă de automulţumire. Uităm să mai iubim sau să gândim că cel de lângă noi are nevoie tot timpul să te simtă aproape. Dacă nu te mai simte lângă el, s-ar putea ca gândurile şi sentimentele să i se disipeze şi să caute un alt teren fertil, un alt adăpost, unde să se revitalizeze şi să se reinventeze.  

- Nu trebuie să fii tristă. Să sperăm că totul va reveni la normal, că este doar ceva trecător. Nimic nu poate fi pierdut definitiv.  

- Şi dacă în această perioadă de nesiguranţă sentimentală şi de frustrare, descoperi că apare lângă tine o altă persoană care poate să-ţi tulbure liniştea sufletească?  

- Atunci încerci să-ţi definitivezi priorităţile. Ce vrei să obţii de la celălalt, fără a risca să pierzi ce ai deja.  

- Acest lucru nu-l poţi afla decât în timp. Trebuie să-i dai timpului timp cum ar spune un filozof, ca să le rezolve el singur pe toate aşa cum crede de cuviinţă. Tu poţi doar să hotărăşti ce alegi şi care dintre acestea te avantajează cel mai mult.  

- Mda, poate că ai dreptate. Să-i dai timpului timp, continuă el gânditor.  

- Poate că fără să vreau acum am descoperit pe cineva care îmi face sufletul să-mi tresară. Pe cineva ai căror ochi când te privesc, citeşti în ei că-ţi spun cât eşti de frumoasă şi cât de mult te doreşte. Că eşti ca o floare ce se vrea sărutată de vizita albinei, că buzele tale sunt însetate de dorinţa sărutului fierbinte. Acei ochi mă fac să-mi doresc să retrăiesc iubirea adevărată. Chiar dacă nu mai sunt atât de tânără, să mă simt iar tânără sufleteşte. Să simt că iubesc şi că sunt din nou iubită.  

- Dar eşti încă o femeie tânără, frumoasă şi care oricând va găsi bărbatul care să te iubească cu pasiune.  

- Poate că nu am reuşit să-i trezesc acel sentiment care să dezvolte iubirea în sufletul lui. Nu am ştiut să mă fac înţeleasă.  

- Poate că te-a înţeles dar nu a avut curajul să facă următorul pas, marjă Ştefan înţelegând aluzia directă a Minelei.  

- Bărbaţii ar trebui să fie mai războinici ca să poată cuceri o redută, chiar şi atunci când consideră că ar fi o cauză pierdută.  

- Da, ai dreptate.  

Minela duse din nou paharul la buze. Simţea nevoia unui nou flux de curaj dat de această licoare miraculoasă din pahar, în care încă se mai scăldau două cristale mici de gheaţă.  

- Ştii Ştefan, dacă tot suntem la momentul destăinuirilor ca între doi oameni maturi care au trecut în viaţă atât prin necazuri cât şi prin bucurii, mi-aduc aminte de prima noastră întâlnire din Poiană, atunci când ţi-am surprins privirea... doamne şi câte mi-am mai zis atunci! Ce vor să spună aceste priviri scrutătoare? Parcă mă simţeam despuiată în faţa ta şi-mi era ruşine. Simţeam cum mă sfredeleai cu privirile la masă şi-mi scoteai de pe mine fiecare obiect de îmbrăcăminte, cu atâta calm, încât mă simţeam nu numai vulnerabilă, cât mai ales transfigurată de plăcere şi de dorinţă. Şi totul se întâmpla cu o viteză a luminii. Nici nu reuşeam să mă adun, mai ales că se întâmplase şi accidentul Daliei care se afla într-un pat de spital şi despre care nu ştiam nimic. Cât de grav era şi cât suferea în timp ce eu eram cu gândurile rătăcite pe un teren cu nisipuri mişcătoare în care riscam să mă afund.  

- Nu te priveam decât admirativ şi cu invidie faţă de bărbatul care putea să te strângă în braţe şi să se bucure de frumuseţea corpului tău, oricând îşi dorea.  

- Chiar? Revenită seara la hotel împreună cu soţul meu, m-am trezit speriată de rătăcirile mele... şi de cele două lumi ce sfâşiau nebune noaptea... alungând liniştea minţii mele. Ce vrajă ai aruncat deasupra mea? Ce pot face să ascund cea de-a doua lume în care am rătăcit nebună pentru câteva clipe ce mi s-au părut o eternitate? Poate n-ai să mă crezi! L-am rugat să facă dragoste cu mine în acea noapte, să uit de clipele de rătăcire avute cu câteva ore în urmă.  

- Te cred. Felicitări! Eu doar te-am admirat şi-n gândurile mele ascunse te-am dorit mai mult decât mi-aş fi dorit pe oricare altă femeie.  

- Ce pot să-ţi răspund decât că simt nevoia de a te lăsa acum să-ţi cobori blândeţea dorinţei tale peste tumultul ce-mi mistuie adâncurile sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineţii ce-mi veghează lunecarea şi gândul si simţirea şi aşează asupra mea liniştea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în braţele celui care m-a răscolit precum răscoleşte aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându-le apoi deasupra pe vârfurile talazurilor purtate în larguri, ca apoi să se aştearnă liniştea şi pacea peste întreaga întindere de apă. Aşează asupra sufletului meu liniştea măcar pentru o clipă. Ce va urma nu va mai conta.  

Ştefan lăsă paharul pe măsuţă, o prinse de mână şi o privi cu insistenţă. Descoperise o Minelă incredibilă, necunoscută lui până acum. Credea că ştie multe despre ea, dar că este o romantică incurabilă şi la această vârstă nu s-ar fi gândit niciodată. O femeie care-i vorbea despre luceferi, mare, talazuri, nu putea decât să trăiască într-o relaţie de dragoste furată, tot ce spunea. Nu putea fi decât o iubită şi o amantă ideală, care ştie să se dăruiască şi să primească darurile oferite de iubirea unui bărbat priceput în a oferi plăceri carnale.  

- Doamne Minela, mi-ai dezvăluit în această noapte pe femeia imprevizibilă. Femeia dorită de oricare bărbat. Căutam o orhideie într-o florărie virtuală şi iată că ea se afla fără să ştiu la fereastra mea, întruchipată într-o femeie deosebită. Doar să întind mâna şi să o cuprind pentru a o aduce lângă sufletul meu, să-i savurez delicateţea, să-i admir frumuseţea şi pentru a-i gusta aroma fructului copt şi plin de savoare.  

Ocoli măsuţă, se apropie în genunchi de fotoliul ei şi-i cuprinse picioarele cu braţele. Îi sărută genunchii, apoi urcă cu sărutările pe pulpele dezgolite de poalele rochiei ce se ridicau tot mai sus cu ajutorul mâinilor sale dibace.  

Femeia trăia din plin senzaţiile momentului. Îl mângâie pe păr cu ochii închişi, răsfirându-şi degetele prin cârlionţii săi aspri. Nu avea curajul să şi-i deschidă de teamă să nu se spulbere iluzia că nu trăieşte un vis. Gemea uşor de plăcere şoptind cuvinte fără de înţeles. Ştefan se ridică şi-i cuprinse buzele între ale sale şi cu vârful limbii i le despică, pătrunzându-le mângâindu-i cerul gurii.  

Minela se lăsă purtată de plăcerea senzaţiilor oferite de mângâierile pricepute ale bărbatului de lângă ea. Visa sau trăia aievea tot ce i se întâmplă? Îl luă tandru de gât, îl strânse în braţe şi începu să-i sărute ochii, apoi îşi împreună buzele într-un sărut fără de sfârşit, plin de pasiune, de dăruire şi trăiri interioare. Săruta acest bărbat de parcă era pentru prima şi ultima dată când putea să o facă. După aceea nu mai conta ce se va întâmpla cu viaţa ei. Şi-l dorise de când l-a întâlnit şi iată că i se oferise ocazia de aş împlini acest vis nebunesc.  

Ştefan se aplecă, o ridică uşor în braţe şi porni cu ea spre dormitor. Deschise uşa, în timp ce Minela îl strângea tandru de gât privindu-l cu drag.  

- “Cât de frumos este Doamne acest bărbat”, îşi spunea singură. “Şi cât de puternic! Mă poartă ca pe un fulg în braţele lui”!  

Ajunşi în faţa patului matrimonial, Ştefan o aşeză uşor peste cearceaful de un alb imaculat, cu parfum de flori naturale de pădure. Descoperise şi el detergentul folosit de hotelul din Poiană şi de atunci numai acest tip îl folosea în spălătoria sa. Femeia se ridică în şezut şi postă mâinile în sus, semn că dorea ca Ştefan să o ajute să-şi scoată rochiţa.  

Bărbatul îi deschise fermoarul din spate şi trase uşor de poalele rochiei, până o eliberă de pe corpul plăcut bronzat al zeiţei din patul său. Da, era frumoasă Minela şi la patruzeci şi cinci de ani! Nu se observa diferenţa de cinci ani dintre ei. Era la fel de tânără la corp ca şi el. Avea nişte picioare de cadră. Când le răsfiră pentru a se aşeza cât mai comod pe pat, nu putea să nu-l scoată din minţi petecuţul de mătase al bikinului, nu mai mare ca o frunză de arţar, căzută toamna pe aleile parcului de lângă complexul său. Îşi scoase la rândul său bluza, apoi pantalonul scurt, rămânând în boxeri.  

Îşi reluă mângâierea acestui trup de femeie ce se răsfăţa în aşternuturile sale, trup ce merita cercetat cu mare atenţie. Îţi putea oferi toate plăcerile atât la atingerea lui, cât mai ales la admirarea darului natural ce s-a abătut asupra celei ce-l avea. Uneori Creatorul nu este corect cu invenţiile sale – oamenii -, dăruind totul unei singure persoane, pricopsindu-le pe altele cu multe imperfecţiuni.  

Buzele bărbatului începură să atingă cu delicateţe corpul Minelei, transmiţându-i furnicături ce o îmbăta de plăcere. Chiar, nu mai trăise niciodată aceste senzaţii în întâlnirile cu puţinii bărbaţi care s-au bucurat de corpul şi sentimentele dăruite de ea, sau poate că deja uitase cum este să le percepi.  

Trăia un vis şi se simţea ca într-o beţie cuprinsă de euforie. Fiecare atingere, era un fior, fiecare fior, era un nou vis, totul se schimba, nimic nu era la fel, dar rămânea conştientă că aceste clipe trebuiesc trăite cu intensitate, meritând orice risc. Ştia că riscă în această nebunie, dar nu mai avea timp să se gândească la asta. Nici nu-şi dorea să fie raţională. Îşi dorea să fie iubită şi simţea că este iubită. Fiecare atingere a bărbatului de lângă ea o răvăşea, era o ca nebunie. Se cambra de plăcere, îşi ridica bustul de pe pat şi se lăsa purtată în alte dimensiuni ale simţurilor. Îşi desfăcea picioarele să-l lase pe acest maestru al simţurilor să-i descopere toate necunoscutele. Dispăruseră şi celelalte două textile ce mai acopereau câte ceva din materialul de studiu al bărbatului de lângă ea, dezvelindu-i corpul ca pe un trunchi mlădios de salcie, aflat în adierea vântului de vară. Mângâierile şi sărutările lui erau ca o alizee ce-i alinta cu gingăşie corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri uşoare şi pline de senzaţii de nedescris în cuvinte.  

Buzele lui Ştefan se abătură cu insistenţă asupra sânilor şi mesteca cu grijă între dinţi mameloanele, ca apoi să le liniştească zvâcnetul cu vârful limbii. Le simţea cum se întăresc şi cum tresaltă la fiecare atingere. Minela îşi lăsă mâinile libere pe lângă corp şi se zvârcolea în pat de plăcere pătrunsă de senzaţii care o transfigurau. Se afla sub greutatea corpului lui Ştefan, care pusese stăpânire peste reduta abandonată fără prea mare luptă. Se considera deja învinsă de posesia din ce în ce mai insistentă a celui care îi controla voinţa.În timp ce buzele gurii îi alerga pe corpul femeii, pe gât, loburile urechii, pe sâni sau în zona ombilicală, cu mâna stângă cobora uşor pe abdomen cu mişcări tandre, masând pielea de pe părţile laterale ale scorburei, imitând o foarfece. Apoi uşor cu degetele pătrunse spre interior, masându-i zona peţiolului şi frunzuliţele interioare printr-o mişcare de sus în jos.  

Degetele celeilalte mâini se mai jucau cu mugureii sânilor în timp ce gura coborî şi luă locul degetelor, luând cu asalt despicătura dintre pulpele partenerei sale de nebunii, locaş deschis precum o floare îşi desface corola să prindă între petale toate razele de lumină. Minela savura cu nesaţ senzaţiile date de îndemânarea lui Ştefan care-i mângâia cu vârful limbii frunzuliţele florii sale însetate de iubire, ca apoi să-i absoarbă peţiolul făcând-o pe femeie să tresalte, să geamă şi să-şi înfigă mâna în părul bărbatului dintre pulpe, apăsând cu tărie asupra capului, ca acesta să se afunde tot mai adânc, mai pătrunzător, în necercetata sa scorbură atât de minuţios cum o făcea el - iubitul din nebunia vieţii sale, frumos ca un maur din poveştile cu prinţi arabi. Iubit care-i trezise cele mai sublime fantezii generatoare de plăceri, vise cu întâlniri nebuneşti, ireale, dorite precum pământul îşi doreşte apa pe timp de secetă, când crăpătura uscăciunii se adânceşte tot mai profund, sau noaptea aşteptând apariţia zorilor cu razele soarelui strălucitor, să-i dea lumină şi măreţie. Iată că acum visul său se împlinea şi se bucura de tot ce şi-a putut doar imagina. Cu niciun partener nu a mai trăit aceste senzaţii de fericire, de împlinire ca femeie dornică de iubire, de tandreţe, de fantezie şi de frenezie, de beţie senzuală şi sexuală, într-un joc erotic.  

Minela simţea că face explozie. Îl răsturnă pe Ştefan, se aruncă asupra lui încolăcindu-şi picioarele deasupra şoldurilor sale şi se abătu cu o avalanşă de sărutări pe tot corpul. Îi muşcă buzele, îi muşcă sfârcurile sânilor destul de dureros, fără să ţină cont de acest lucru. Se declanşase în ea o stare animalică încât dorea să devoreze totul. Ştefan se sperie de această parte vulcanică a partenerei sale şi încerca s-o mai tempereze. Se gândea ca a doua zi să nu apară cu cine ştie ce semne pe faţă sau pe corp, în zonele vizibile.  

O răsturnă la rândul său şi-i cuprinse cu putere mâinile în ale sale, imobilizând-o. O privea cu insistenţă cum se zbate. Era frumoasă Minela aşa dezlănţuită, cu părul răvăşit peste pernă. Era roşie în obraji şi furioasă că nu poate scăpa din strânsoarea bărbatului. Începea să se calmeze, să se liniştească şi împotrivirea sa cedă. Ştefan se aplecă şi începu să o sărute pe gât, apoi îi prinse lobul urechii între buze şi-l muşca cu delicateţe. Îi sărută ochii apoi coborî cu buzele la întâlnirea cu gura Minelei. Acum era calmă, liniştită şi întâmpina cu plăcere fiecare mişcare a partenerului, aşa că el a putut pune stăpânire deplină peste reacţiile sale şi-i gusta savoarea buzelor sale senzuale. Ea schiţă un gest de relaxare, de abandonare. Se desfăcu cu toată disponibilitatea pentru a-l primi pe acest bărbat în cea mai fierbinte şi mai mistuitoare zonă a corpului său. Era ca o invitaţie, ca o rugă pe altarul iubirii. Aştepta cu nerăbdare întâlnirea cea mult visată cu acest bărbat. Pătrunderea în tainica sa intimitate, pentru a-i satisface nevoile de iubire, pentru a-i aduce calmul de care avea nevoie, pentru a-i izbăvi dorinţa de sublim.  

Ştefan nu mai aşteptă o nouă invitaţie şi lăsă ca cele două corpuri pline de dorinţe ancestrale să se unească. Unirea aduse un strigăt de descătuşare al Minelei, urmat de alte şi alte din ce în ce mai încete dar pline de semnificaţii. Fiecare mişcarea a bărbatului care cerceta cu atâta asiduitate tainica peşteră fierbinte a femeii, crea stări incomensurabile ambilor parteneri. Era o uniune de corpuri şi senzaţii.  

Curgeau râuri de fluid fierbinte prin corpul lor care întâlnindu-se au aprins fitilul ce a produs explozia de nedescris în cele două fiinţe transfigurate de plăceri. Muşchii li s-au blocat, corpurile le-au devenit rigide, transpiraţia curgea şiroaie de pe ei, în pofida aerului rece produs de către aparatul de condiţionare, mâinile femeii strângeau cu tărie cearceaful mototolit de cele două trupuri cuprinse de pasiune şi dăruire. Minela a mai apucat să scoată un ţipăt de descătuşare când a simţit că a fost inundată de un lichid fierbinte întâmpinat cu aceeaşi intensitate a orgasmului său. Doar zvâcnirile celor două corpuri aflate în agonie mai aminteau de faptul că între ele s-au dat lupte pline de pasiune şi de trăiri interioare. Amândoi au rămas inerţi unul lângă celălalt.  

- Mulţumesc Minela. Ai fost fenomenală. Esti o femeie fantastică pe care mi-o doresc mereu s-o am în patul meu.  

- Şi tu dragule mi-ai dăruit cele mai frumoase momente din viaţă. Eşti eroul meu de care am să-mi amintesc cu mare drag de fiecare dată şi am să mi-l visez mereu lângă mine, când simt nevoia de sublim.  

- Nu ne poate opri nimeni să repetăm această experienţă. Îmi cer scuze dacă nu am fost poate la înălţimea aşteptărilor tale.  

- Nu fi modest. Mi-ai dăruit cele mai intense şi mai netrăite momente din viaţă. Ai fost o experienţă unică şi pentru acest lucru îţi voi fi mereu îndatorată.  

- Mulţumesc. Eşti femeia ideală pentru un bărbat care ştie să aprecieze dragostea şi dăruirea unei partenere de amor. Când te priveam şi mi te imaginam în braţele şi patul meu, aşa mi te-am imaginat.  

- Da? Poate. Păcat că acest lucru nu-l simte şi acel care ar trebui în mod normal să-mi ofere aceste clipe şi căruia eu să-i satisfac toate dorinţele.  

- Să nu stricăm senzaţionalele momente trăite împreună, punând între noi obstacole morale. Amândoi am ştiut de la început în ce ne implicăm.  

- Şi cu Dalia ce ai de gând? lovi Minela pe neaşteptate cu această întrebare, care căzu ca un trăsnet asupra lui.  

- Cu Dalia? Ce-i cu Dalia? Încercă el să pareze lovitura subtilă dată de Minela.  

- Sunt convinsă că te place şi nici ţie nu-ţi este indiferentă.  

- Nici nu mi-a trecut prin minte aşa ceva, încercă din nou să pareze lovitura femeii. Se citea în glasul ei răutatea celei căruia i se ia un lucru preţios, la care ţine atât de mult. Care vedea un pericol la orizont în calea fericirii sale şi încerca prin toate mijloacele să se apere.  

- Am avut o oarecare discuţie cu ea înainte de a sosi la tine şi pe tot parcursul am urmărit evoluţia relaţiilor dintre voi.  

- Şi la ce concluzie ai ajuns?  

- Deocamdată este confuză, poate de aceea a şi acceptat prezenţa lui Sorin în peisajul ei extern, nu ştiu dacă şi în cel lăuntric.  

- Şi eu cu ce sunt vinovat?  

- Tu? Deocamdată cu nimic, asta nu înseamnă că nu există pericolul de a te implica.  

- Te-ar deranja?  

- Vorbeşti serios? Dacă ar fi fost înainte de această noapte, nu ştiu cum aş fi reacţionat, poate mă împăcam cu gândul, mai ales că şi Laurenţiu nu este neapărat împotriva acestei uniuni.  

- Da? Nu ştiam că în familia voastră discuţiile despre mine şi posibila mea implicare în viaţa Daliei a fost moment de dezbatere. Mi se părea corect dacă rămânea-ţi doar la implicarea de pe Valea Prahovei şi atât.  

- Nu neapărat, doar că eu am sesizat o oarecare atracţie a Daliei faţă de tine şi de aceea am fost cu ochii pe ea tot timpul. Bineînţeles că şi pe tine, mai spuse ea cu un zâmbet fals.  

- Şi la ce concluzie ai ajuns? Am vreo şansă?  

- Nu fi cinic şi nu-mi răscoli orgoliul. Tocmai că mi te-am dorit pentru mine şi nu pentru ea, mă aflu în patul tău, lângă tine, după nişte clipe trăite cum numai în vis le poţi avea. Dacă ai fantezia necesară, bineînţeles. Se ridică într-o parte, îi luă capul sub braţ şi-l sărută cu pasiune. Din nou se dezlănţui fiara din ea şi-l atacă pe Ştefan cu o mai mare înverşunare. Dorea să ia cât mai mult de la acest bărbat de care nu ştia dacă va mai avea posibilitatea să se apropie.  

Era conştientă că nu-i aparţine decât atunci când îl are în braţe şi atunci doar fizic, nu şi mental. El era un om liber. Era pescăruşul care străbate marea din zori şi până-n noapte. Era bondarul care îşi lua zborul după fiecare popas pe corola florală a unei plante de unde-şi culegea dulceaţa nectarului, ca apoi să pornească în căutarea altor plăceri la fel de dulci.  

Ştefan se lansă din nou în mrejele jocului erotic, pentru a-i da satisfacţie acestei mamă geloasă pe fiica sa vitregă. Desigur că în calculele lui nu intra şi abandonarea gândului de a nu se bucura de plăcerea unui fruct în pârgă plin de arome fine după cum bănuia. Putea să fie o elevă docilă şi dornică de a pătrunde în tainele necunoscute şi pline de suspans ale amorului carnal. Va vedea. Deocamdată are de rezolvat dorinţele unui vulcan în plină erupţie. Şi el se dărui cu toată fiinţa şi priceperea acestui joc carnal care-i dădea mari satisfacţii de bărbat cu experienţă şi în plină plenitudine.  

Odată consumată şi partea a doua a întâlnirii, Minela se îmbrăcă, îl îmbrăţişă, îl sărută încă odată cu pasiune şi părăsi încăperea. Dorea să ajungă în camera lor înaintea Daliei, pentru ca aceasta să nu bănuiască că în timp ce ea se distra în discotecă, soţia tatălui său i-a făcut o vizită nocturnă celui de care era la rândul ei atrasă.  

- Să ştii că încă nu mi-am spus ultimul cuvânt. Poate va mai apare la orizont încă o şansă de a mă bucura de prezenţa ta în asemenea ipostaze.  

- Te aştept cu plăcere. M-ar face fericit, mai spuse el şi închise uşa când Minela dispăru după colţul holului  

Referinţă Bibliografică:
ZBOR SPRE STELE - roman (cap. Noaptea de taina) / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 612, Anul II, 03 septembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!