Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

ZBOR SPRE STELE - roman 2
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Scăpase de aglomeraţia de pe Valea Prahovei. Era pe podul de intrare în Braşov. Nici numărul de autovehicule nu mai era aşa de mare. Spera să traverseze oraşul într-un sfert de oră şi să se aventureze apoi pe cei treisprezece kilometri de curbe până în Poiană. Îi plăcea să conducă pe serpentine. Maşina se înscria bine oricât de strânse ar fi fost. Jeep - ul avea un echilibru bun în mers la greutatea lui. 
  
Nu era miezul nopţii când deja cazat, prima grijă a fost să facă un duş fierbinte, să scape de senzaţia de oboseală, apoi să doarmă cât mai mult. Întâlnirea era stabilită la ora prânzului. Vor discuta dacă sunt modificări asupra condiţiilor din contract apoi după semnarea documentelor, vor servi masa împreună, timp în care puteau să se cunoască mai bine.  
  
După amiază ar fi trebuit să pornească spre casă, însă acum dorea să mai rămână la munte măcar patruzeci şi opt de ore. Se va descurca Gina cu funcţionarea complexului. Avea deplină încredere în ea. Lucrau împreună mulţi ani iar atunci când a cumpărat complexul a adus-o şi pe ea ca director, bazându-se pe experienţa sa.  
  
Dorea să se deconecteze, să uite de tot ce era legat de serviciu. Cu acest gând stinse veioza şi intră sub cearceafurile foşnitoare plăcut mirositoare.  
  
- Oare ce detergent folosesc să-l cumpăr şi eu pentru hotel? Acesta a fost ultimul său gând. Adormi instantaneu. 
  
A doua zi, Ştefan se sculă pe la ora zece. Cum se dădu jos din pat, intră în camera de baie să se bărbierească şi să facă duş pentru a-şi alunga toropeala. Ce plăcut era în aşternuturi. Dacă nu era întâlnirea, ar mai fi lenevit ceva timp sub cearceafuri. Acasă nu era aşa de leneş ştiind câte treburi are de rezolvat la complex. Avea impresia că este în weekend nu într-o delegaţie de afaceri.  
  
Fixase întâlnirea pentru joi la prânz, ca să se întoarcă acasă a doua zi dimineaţa, să evite aglomeraţia de pe şosea. Acum va pleca duminică devreme, să mai prindă ceva din şoseaua liberă. Ştia că după amiază se va circula bară la bară ca de obicei. 
  
Privi în oglindă. Nu-i plăcu bărbatul din imagine. Îi crescuse barba, mustaţa era nearanjată, ridat, obosit, cu cearcăne la ochi. Parcă nu dormise de nu ştiu câte zile. Spera ca după ce va scăpa de părul aspru de pe faţă şi va ieşi de sub duş, să fie altul.  
  
Peste puţin timp împlinea patruzeci de ani. Când au trecut patru decenii din viaţa lui? Parcă ieri era student la A.S.E. în capitală cu ochii după studente, mai ales după bobocele naive şi uşor de prins în plasă. Acum tinereţea a rămas în urmă. După plecarea soţiei sale acum trei ani, viaţa nu mai avea acel farmec. Nu mai trăia emoţional cu aceeaşi intensitate. Se dedicase muncii şi dorinţei de a face un turism de calitate. Investise tot ce agonisise în cei cincisprezece ani de activitate turistică, plus împrumuturile bancare, pentru a ridica standardul de calitate al complexului său. Era singurul care avea hotel, restaurant şi bază de tratament din Neptun, frecventat încă de înainte de revoluţie de turiştii străini, mai ales pentru tratamentele cu gerovital şi nămol sapropelic. 
  
Insistă asupra duşului cât mai mult. La început folosi apa fierbinte cât o suporta corpul, apoi schimbă registrul ca într-un duş scoţian, se biciuia cu jeturi de apă rece. Pielea înroşită i se făcuse ca de găină sub efectul apei reci de munte. Era înviorat şi dornic de muncă.  
  
Simţi un gol în stomac de foame. Nu mâncase mai nimic de mai bine de douăsprezece ore, în afara cafelei din termos. Îşi aminti de ea şi îşi turnă într-un pahar de pe măsuţa din cameră. Încă mai era caldă. Îi savură aroma. Gina se pricepea să facă o cafea deosebită. Era o fată bună la toate. Poate în gândul ei nerostit, încă spera ca el să o ia de soţie. Mai aveau din când în când “hârjoneli” pe la hotel. Totul acoperit într-o discreţie absolută. 
  
Proaspăt bărbierit şi reconfortat cu after shave, se simţea mai optimist. Şi-a ales pentru întâlnire o ţinută sport, că doar se întâlnea cu un bărbat. Nu avea o întâlnire amoroasă, ci una de afaceri negociată de mai mult timp. Aşa că se îmbrăcă în alb din cap până-n picioare cum se spune. Mai zăbovi câteva minute să-şi termine obişnuita sa ţigară. Luă mapa cu documentele necesare şi ieşi din cameră, pornind spre recepţie unde avea loc întâlnirea. 
  
Coborî treptele de la etajul unu, căutând din priviri un bărbat de vreo cincizeci de ani după cum ştia din documente că are viitorul său partener. Fu surprins când în faţa lui se prezentă o doamnă înaltă, nici subţire dar nici plinuţă, la vreo patruzeci şi cinci de ani, bruneţică, bine proporţionată fizic în ciuda vârstei, îmbrăcată într-o rochiţă turcoaz, vaporoasă, care îi scotea în relief picioarele zvelte ca ale unei codane şi un bust ce atrăgea imediat privirile oricărui bărbat. Se observa că doamna nu-i străină de sălile de fitness ca şi de cele de cosmetică. 
  
- Bună ziua! Scuzaţi-mă vă rog! Mi-a spus recepţionerul că sunteţi domnul Ştefan Dunca. 
  
- Da doamna, aşa mă numesc. 
  
- Ce bine! Sunt doamna Biatrice Trifan. Trebuia să aveţi întâlnire cu soţul meu Cristian Trifan. 
  
- Adevărat, trebuia să am o întâlnire cu domnia sa încă de ieri la aceeaşi ora, însă probleme de serviciu care nu se puteau amâna, m-au determinat să-l rog să accepte întâlnirea pentru astăzi. 
  
- Aşa este. Se mai întâmplă când eşti angrenat în afaceri. Cunoaştem bine fenomenul. 
  
- Domnul mai întârzie cumva, de va delegat pe dumneavoastră să mă întâmpinaţi? 
  
- Nu, nu, soţul meu nu mai poate participa la această întâlnire. 
  
- Cum aşa? Iar amânăm semnarea documentelor? se sperie Ştef că a făcut drumul degeaba până în Poiana Braşov. Şi câtă treabă avea! 
  
- Nu, nu este nevoie, le vom semna împreună, am aceleaşi drepturi ca şi soţul meu, fiind administratori cu drepturi egale în afacere, putem oricare dintre noi semna actele. 
  
- Asta este bine. Dar ce s-a întâmplat? Ce l-a reţinut pe domnul Trifan de la această întâlnire? 
  
- Am fost anunţaţi de la firmă că fiica noastră a avut un accident auto pe Valea Prahovei când venea aici de la Bucureşti, să ne întâlnească. Cum trebuia să rămână cineva să vă întâlnească, chiar dacă şi eu ar fi fost normal să fiu lângă ea, soţul a preferat să mă scutească de emoţiile acestei întâmplări dramatice. 
  
- Şi cum aţi rezistat doamnă să nu fiţi ca mamă lângă fiica dumneavoastră? 
  
- De fapt este fiica soţului dintr-o căsnicie anterioară. 
  
- Aa ... am înţeles. Ia spuneţi. Unde a avut loc accidentul? 
  
- Între Predeal şi Timişul de Sus. 
  
- Cumva tânăra conducea un Maserati Gran Coupe de culoarea vişinei putrede? 
  
- Da. De unde ştiţi? 
  
- Pentru că eu am scos-o azi noapte din autoturismul căzut în râpă. 
  
- Cum aşa? 
  
- Haideţi să ne aşezăm la masa aceea, propuse Ştefan, apoi începu să-i relateze toată povestea cu accidentul, de când a văzut cum alerga printre maşinile din coloana interminabilă şi cum după ce l-a depăşit, a găsit-o căzută în râpă la puţin timp. 
  
- Cum aşa, dumneavoastră sunteţi cel care i-a salvat viaţa? Mereu i-am spus să nu mai alerge aşa tare dar ce, ascultă pe cineva? 
  
- Doamna Trifan, eu doar am scos-o din maşina care apoi s-a rostogolit în râpă luând foc în final. Salariaţii de la SMURD fiind cei care au salvat fata. 
  
- Da, dar dacă nu o scoteaţi dumneavoastră, acum era moartă. Nu aţi fost cel care i-a dat primul ajutor? 
  
- Ba da, eu am fost. Posibil să se fi întâmplat cum spuneţi. Nu am făcut nimic în plus decât ar fi făcut oricare om de bună credinţă în situaţia mea. 
  
- Vă mulţumesc domnule Dunca, atât în numele meu, cât şi al soţului şi mai ales al fiicei noastre. Acolo v-aţi rănit la mână? Vă văd bandajat. 
  
- Da, acolo. Nu-i cazul cu mulţumirile doamnă. Haideţi să trecem la scopul întâlnirii. Aveţi obiecţiuni la condiţiile de desfăşurarea contractului, al preţului, sau al modului de plată? 
  
- Staţi că nu-mi revin din surpriză! Nu domnule. Totul este în regulă. 
  
- Atunci nu ne rămâne decât să semnăm şi să parafăm contractul. 
  
- Desigur, cu plăcere. 
  
După ce s-au semnat şi ştampilat documentele, noii parteneri strângându-şi mâna, au hotărât să meargă în restaurant să servească prânzul. Le era foame la amândoi. 
  
Îndreptându-se spre salonul restaurantului, doamna Trifan nu se putu abţine să nu-şi sune soţul pentru a-i da vestea cea mare: Dunca este salvatorul Daliei. Convorbirea telefonică nu fu atât de lungă. Soţul era afectat de cele întâmplate unicei sale fiice. Acum era fericit că viaţa nu îi era pusă în pericol. Câteva contuzii, coaste fisurate, o luxaţie la piciorul stâng, lucruri care nu o puteau ţine mult timp în Spitalul Judeţean Braşov.  
  
Îşi revenise din şocul produs de eveniment. Nu-şi amintea nimic din ce se întâmplase. Doar că în curba strânsă unde a avut loc accidentul, a derapat pe şoseaua udă şi nu a mai reuşit să ia curba. Tocmai atunci urca un alt autoturism din sens opus, care pentru câteva secunde a orbit-o cu farurile, când la rândul său lua curba. Atunci, cum avea ceva viteză, şoseaua fiind umedă, nu a mai reuşit să se înscrie şi lovindu-se de parapet a zburat peste el rostogolindu-se în râpă. Doar impactul cu parapetul l-a resimţit când s-a declanşat air bag-ul. De restul nu-şi aminteşte nimic. 
  
Trifan auzind că Dunca i-a salvat fiica de la moarte, i-a împărtăşit şi fetei vestea. Era o minune Dumnezeiască că cineva acolo Sus, în ceruri, avea grija fiicei sale, dacă ea nu îşi avea. L-a trimis pe omul care trebuia sa sosească cu o zi mai devreme la întâlnire, să-i salveze copila. Poate că aşa a vrut Dumnezeu, ca acesta să nu poată veni joi pe zi la întâlnire, ca noaptea să fie la locul potrivit să-i salveze fiica. Se închină şi se rugă la Dumnezeu mulţumindu-i pentru fapta Sa. 
  
Doamna Trifan, îi transmise lui Ştefan mulţumirile soţului şi în numele fiicei sale, pentru faptul că s-a încumetat s-o salveze riscându-şi viaţa. Îi era recunoscător şi bucuros că în această vară sunt colaboratori, poate şi în verile viitoare dacă afacerile vor merge bine în continuare.  
  
Familia Trifan deţinea un mare abator şi o fabrică de mezeluri în zona Focşani. Putea să aprovizioneze restaurantul din incinta complexului hotelier cu tot ce-i trebuia acestuia pentru o buna funcţionare pe toată durata sejurului. Preţurile convenite erau mulţumitoare pentru ambele părţi. Acum tatăl fetei se gândea cum să-şi arate mulţumirea faţă de colaboratorul şi salvatorul fiicei sale. Se gândea să-i trimită ca recunoştinţă câteva duzini de sticle din cele mai renumite vinuri de colecţie din zona Vrancei.  
  
Ştefan era fericit că a salvat tocmai pe fiica unui nou partener de afaceri. O privea peste masă pe doamna Trifan cu admiraţie, cât de bine arăta, cât era de provocatoare şi de atrăgătoare la vârsta ei! Încă simţea dulceaţa gurii fetei, lăsată ca o pecete pe buzele sale în timpul cât i-a acordat primul ajutor. Şi acum era vie în căuşul palmei mari, bărbăteşti, umflătura tare a sânului, când încerca să-i pună cordul în mişcare.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ZBOR SPRE STELE - roman 2 / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 458, Anul II, 02 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!