Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

ZBOR SPRE STELE - roman 1.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MOTO: 
  
“Un cuvânt plin de iubire 
  
preţuieşte atât de mult şi  
  
totuşi el costă atât de puţin”  
  
Nicolae Iorga 
  
Ştefan conducea în noapte ascultând muzica transmisă la radioul de la bordul bolidului său, un Jeep Patriot, verde închis metalizat. Din când în când sorbea din cafeaua fierbinte, pregătită de Gina, directorul complexului, trăgând cu plăcere din ţigara sa preferată, din foi de tutun virgin. 
  
Ploua mărunt iar şoseaua devenise alunecoasă, aşa că trebuia să conducă cu atenţie dacă dorea să ajungă la destinaţie. Lumina becurilor cu halogen dansa, jucăuşă pe luciul şoselei. Lua cu atenţie fără să se grăbească fiecare curbă, enervând conducătorii autovehiculelor din spatele său. 
  
Tocmai depăşise Predealul şi cobora spre Timişul de Sus. Nu se mai grăbea. De fapt trebuia să ajungă la o întâlnire de afaceri foarte importantă pentru el, cu opt ore în urmă, dar o ratase. 
  
Plecase din Neptun foarte târziu din cauza problemelor generate de colaboratorul său extern “TUI Travel”. Era prima dată când se întâmpla aşa ceva. Faxul spunea explicit că sosesc douăzeci şi patru de turişti a doua zi şi ei au apărut în holul hotelului cu o zi mai devreme. L-a surprins atenţionarea operatorului german că o cursă charter aterizează pe aeroportul Mihail Kogălniceanu şi că este necesar să trimită autocarul să preia turiştii. A crezut că este o greşeală privind data sosirii şi că este vorba despre a doua zi, conform rezervărilor. Luă documentele la verificat şi constată că totul era pentru a doua zi, nicidecum pentru ziua respectivă. 
  
Telefonul între hotel şi operator zbârnâia continuu. Scuzele nu-şi mai aveau rostul. Faxul cu data începeri sejurului a fost transmis greşit de salariata germană şi acum era nevoit să găsească unsprezece camere duble şi două single pentru a-şi caza turiştii nevinovaţi de situaţie. Nu-şi putea permite să le creeze neplăceri încă de la sosire. A căutat o rezolvare cât mai bună pentru colaboratorul său extern, la standardul de confort stipulat în contract, chiar dacă aceştia au fost nevoiţi să aştepte până li s-au pregătit camerele. 
  
Spre Braşov a plecat foarte târziu. Trebuia să supravegheze personal totul. Nu-şi risca contractele externe pentru o neglijenţă cât de mică, care putea fi amplificată şi să capete urmări negative în derularea contractului cu TUI.  
  
Era obosit şi resimţea starea de tensiune ce i se instalase în tot corpul din cauza ratări negocierilor din Poiană. Pierduse întâlnirea, dar desigur că între oameni serioşi în afaceri şi cu interese comune, s-a putut amâna întâlnirea pentru a doua zi la aceeaşi oră. 
  
Până la Comarnic drumul a fost cum a fost, însă de aici a început calvarul obişnuit de început de weekend pe Valea Prahovei. Mai cădea şi ploaia asta nesuferită, alăturându-se întunericului şi aglomeraţiei de pe şosea. 
  
Ştefan deschise fereastra şi inspira aerul umed cu miros proaspăt de răşină şi cetină, adus de ploaia rece căzută molcom peste brazii ce străjuiau partea muntoasă a şoselei. 
  
Privirea i-a fost atrasă în oglinda retrovizoare de luminile unei maşini sport care nu respecta nici cele mai elementare reguli de circulaţiei. Se strecura în mare viteză în zig-zag printre maşinile din spatele lui, prin depăşiri riscante.  
  
- Tocmai acum şi-a găsit să-şi testeze abilităţile de şofer, pe timp de noapte şi mai ales pe aşa ploaie? se întrebă Ştefan. Ce descreierat o mai fi şi acesta? Alt fiu de bani gata? 
  
A ajuns şi în spatele său în scurt timp. Îi auzea motorul turat. Aştepta să-l depăşească şi să se aventureze în noi cascade riscante. Îi semnaliză că-i face loc la prima porţiune de şosea mai lungă. Când a trecut în mare viteză prin dreptul ferestrei sale, a observat la volan ca pe o nălucă, o tânără îmbrăcată în alb ce conducea un Maserati Gran Coupe de culoarea vişinei putrede.  
  
- Oare la ce-i trebuia unei fete o maşină aşa de nervoasă şi de puternică? se întrebă el conducându-şi atent Jeep - ul în noapte. 
  
Era nedumerit de ce alerga nebuneşte şi cu o asemenea viteză în condiţii de trafic neprielnice, o tânără care nu se putea îndrepta decât spre vreo râpă nemiloasă?  
  
- Ce o mână atât de presant spre moarte pe nesăbuita asta? Este prea devreme să se grăbească spre ea, mai ales că-i tânără şi nu poate avea o experienţă prea mare în şofat, chiar dacă este la volanul unui autoturism ce prinde suta de kilometri în cinci – şase secunde? Nu merită niciun motiv din lume să justifice graba şoferiţei. Poate doar dorinţa de a-şi încredinţa sufletul neantului, continuă el discuţia cu sine. Într-un minut tânăra dispăru în noapte, aşa cum apăruse. 
  
Nu-şi termină bine gândurile când văzu la prima buclă în apropiere de Timiş cum zidul de protecţie este rupt şi lume adunată pe marginea şoselei. A presupus că tânăra a ajuns înainte de vreme la capătul cursei. Deci până aici a reuşit să ajungă. A tras imediat maşina în afara carosabilului şi a alergat spre zona de unde a văzut că Maserati-ul a părăsit şoseaua lovindu-se de parapet plonjând în necunoscut. Se vedea printre copacii rupţi corpul contorsionat al autoturismului. Farurile încă îi erau aprinse.  
  
Nimeni nu se încumetase să coboare pentru a afla dacă şoferul mai era în viaţă. Se repezi să ajungă cât mai repede lângă maşină. Nu se gândea că aceasta putea să facă explozie. Se simţea miros puternic de benzină în aer. Doar o scânteie mai trebuia ca să producă deflagraţia. Coborî în grabă într-un echilibru precar, julindu-se în crengile şi spinii arbuştilor. Ajunse într-un minut lângă autoturism. Văzu că şoferiţa era într-o poziţie nefirească peste volan. Se declanşase airbagul.  
  
Trase de portieră s-o deschidă dar constată că este blocată. Nu-şi putea permite să verifice şi uşa din dreapta deoarece ar fi însemnat să se expună accidentării în cazul în care maşina şi aşa într-un echilibru îndoielnic l-ar fi prins sub ea într-o rostogolire peste colţul de stâncă de care se agăţase. Luă o piatră şi sparse geamul căutând să nu accidenteze şi mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu ştia dacă mai era sau nu în viaţă. 
  
Îşi dezbrăcă repede bluza, o înfăşură pe mână şi curăţă cioburile din rama portierei, apoi prinse fata de umeri şi încercă să o scoată pe fereastră. Spera să nu aibă nimic la coloană, să-i facă mai mult rău decât bine. Era o tânără suplă, nu prea înaltă, aşa că reuşi să o scoată prinzându-i mijlocul fragil cu mâna dreaptă şi trăgând-o cu ceva dificultate pe fereastră. Maşina se legăna punând viaţa amândurora în pericol. Putea să-i angreneze pe amândoi în rostogolire spre fundul râpei. Când scoase definitiv victima din maşină, o aşeză pe un strat ud de frunze, şi verifică dacă mai are puls. Nu-şi putea da seama dacă îl mai are. Avea o vânătaie urâtă la frunte. Posibil se lovise înainte de a se declanşa airbag-ul. Accidentata părea o copilă după cum putea să-i distingă trăsăturile. Apărură încă doi bărbaţi tineri lângă el . 
  
În câteva secunde îşi revizui mental cunoştinţele despre primul ajutor în cazul unui accident auto. Îşi apropie gura de buzele fetei pentru o respiraţie gură la gură. Chiar şi în acele tragice momente nu a putut să nu simtă mirosul deosebit al rujului de pe buzele tinerei, ca şi parfumul plăcut ce-l împrăştia în jurul său. Apăsă pieptul victimei cum văzu-se la televizor, şi începu să-i facă masaj cardiac extern să-l pună dacă era oprit în mişcare, repetând respiraţia directă. Simţi pulsul slab deci mai erau speranţe ca fata să scape cu viaţă din teribilul accident. 
  
Maşina se desprinsese din ciotul de stâncă şi se rostogolea cu zgomot în râpă. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură, porni vâlvătaia ce se prelingea spre baza muntelui. Flacăra ajunse din urmă grămada de fiare rămase din Maserati şi se auzi explozia, iar o flacără puternică ilumină fundul râpei. 
  
Din şosea se auzeau sirenele celor de la SMURD şi ale pompierilor care au ajuns într-un timp record la faţa locului. Cineva sunase la numărul unic de urgenţă. 
  
Ştef aşteptă sosirea celor de la SMURD care ştiau mai bine decât el ce trebuiau să facă în asemenea situaţii. După ce îi verificară din nou pulsul şi constatară că este în viaţă, i-au pus victimei masca de oxigen apoi au ridicat-o şi transportat-o pe o targă purtată de toţi cei coborâţi în râpă. Salvarea cu sirenele pornite plecă în trombă spre Braşov. Pompierii au rămas să stingă focul din prăpastie. I-a ajutat şi ploaia care nu contenea să cadă. 
  
Revenit lângă maşina sa, Ştefan constată că are răni pe braţe şi că este plin de nămol şi frunze uscate pe pantofi, iar întreaga sa îmbrăcăminte era compromisă. Se va schimba la primul popas ori într-o parcare dacă se opreşte ploaia până la Braşov. Deschise trusa de prim ajutor, luă o faşă, spălă rana cu apa oxigenată din trusă şi îşi legă cum putu tăietura destul de urâtă la braţul drept. Credea că s-a tăiat în vreun ciob când a tras fata pe fereastră. Nu era atât de periculoasă să-i pună mâna în pericol. Reveni cu gândurile la tânăra care-i lăsase pe buze mirosul plăcut al rujului. Oare ce marcă de ruj folosea? 
  
Nu-i venea să creadă că în loc să se gândească la viaţa fetei, se întreba de marca rujului. Încă îi mai simţea gustul, iar contactul cu buzele ei parcă îl frigeau. Nu apucase să-şi dea seama dacă era frumoasă sau nu, însă era convins că nu putea fi urâtă. Şi era o copilă atât de suplă şi uşoară în braţele sale! Îşi propuse ca după terminarea afacerilor din Poiană să caute fata la Spitalul de Urgenţă din Braşov. Va găsi el unde a fost dusă. Măcar să ştie dacă este în afara oricărui pericol. Chiar dacă nu a văzut-o bine din cauza întunericului din râpă, se gândea la ea ca la cineva de care se simţea legat. Doar el i-a salvat viaţa punându-şi propria viaţă în pericol. I se părea firesc să procedeze aşa. Dacă ar fi fost în locul fetei, nu săreau alţi să-l salveze? 
  
Atmosfera devenise apăsătoare. Trebuia să mai întârzie acum şi cu declaraţiile pentru echipajul de poliţie. Mai pierdu o jumătate de oră şi cu ei. În sfârşit putu să-şi continue drumul.  
  
Muzica nu-l mai relaxa. Oboseala şi tensiunea din timpul zilei pusese stăpânire definitiv pe starea sa psihică. Mai apăruse şi acest accident stupid. Îşi aprinse o altă ţigară din foi, iar gândurile îi porniră din nou la tânăra din bijuteria tehnică care ajunsese un morman de fiare fără valoare. Dacă nu avea asigurare s-au dus câteva zeci de mii de euro pe fundul râpei. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ZBOR SPRE STELE - roman 1. / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 457, Anul II, 01 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!