Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

ZBOR SPRE STELE - fragmentul 4
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Bună ziua. Cum te simţi Dalia? o întrebă Minela. 
  
- Nu poate vorbi şi nici indicat nu este să vorbească. Are o fisură la mandibulă. De dimineaţă i s-au făcut investigaţii amănunţite, radiografii, ecografii, inclusiv tomografie şi control cu rezonanţă magnetică, să vadă dacă are leziuni la cap sau interne. Le-am cerut să facă toate cercetările posibile, indiferent de costuri.  
  
- Şi ce au descoperit? 
  
- Mulţumesc lui Dumnezeu că nu are nimic grav. Doar fisurile de la coaste, luxaţia la piciorul stâng, mandibula fisurată şi câteva contuzii pe corp şi excoriaţii pe obraz şi mâini, poate de la cioburile de la geam. Într-o lună piciorul nu mai are nimic. Rămâne fisura coastelor care va fi mai dureros de suportat. Restul trece cu timpul, iar vânătăile vor dispărea de la sine ca şi excoriaţiile. Nu vor rămâne semne vizibile. Doar amintirea accidentului care putea avea urmări neprevăzute. Se întoarse apoi spre Ştefan: 
  
- Domnule Dunca vă mulţumesc că mi-aţi salvat fiica de la moarte. Cum ne pune viaţa în faţa unor situaţii la care nici nu ne putem gândi! Cine putea prevedea că tocmai dumneavoastră veţi fi acela care să o salvaţi? 
  
- Oricare om de bun simţ proceda la fel, domnule Trifan. 
  
- Dar v-aţi riscat propria viaţă! 
  
- Atunci nu ai timp să te gândeşti la aşa ceva. Primul impuls este să-l salvezi pe cel aflat în pericol, fără să-ţi calculezi riscurile. Bine că nu s-a terminat mai rău. Maşina s-a rostogolit în prăpastie după ce am scos fata afară, dar putea să se întâmple oricând, chiar şi când era în maşină. 
  
- Tocmai despre acest lucru vă spuneam. Dacă nu interveneaţi, acum fiica noastră nu mai era. Nu ştiu dacă a mai rămas ceva din maşină... 
  
- Nimic. A ars complet. Era deja un morman de fiare contorsionate când am scos fata din ea. Oricum nici nu aveţi cum să o mai scoateţi din fundul râpei. 
  
- Nu am pentru ce să o scot. Bine că mi-a scăpat copila. Era asigurată casco fiind luată în leasing. 
  
Dalia asculta discuţia celor doi bărbaţi. Încă era conectată la punga cu perfuzie. Lovitura puternică la mandibulă nu-i putea permite să mănânce, aşa că lichidele le bea cu paiul, iar hrănirea o făceau momentan prin perfuzii. Ascultând dialogul dintre cei doi, afla ce se întâmplase de fapt după ce a zburat peste parapetul din beton, în zborul ei spre stele.  
  
Privea cu interes bărbatul din faţa sa, ce stătea cu buchetul de trandafirii albi în mână. Deci el a fost îngerul său păzitor? Nu şi-l amintea. Când l-a depăşit pe serpentine, nu erau într-o zonă prea bine iluminată să-l poată observa.  
  
I se părea un străin, însă se simţea strâns legată de el. Parcă i-ar fi aparţinut cu viaţa ei. Avea în faţă un bărbat înalt elegant, cu trăsături interesante: brunet, cu ochii negri, lat în spate, cu o expresie de om hotărât. Avea un ten măsliniu, poate din cauza bronzului marin. În barbă avea o gropită care îi dădea o alură simpatică, chiar nostimă  
  
Dalia avea avantajul că nu trebuia să vorbească, ci doar să privească. Să observe şi să tragă concluzii. Dar ce concluzii să tragă? O durea întregul corp. Se simţea pe malul prăpastiei. Îi era teamă ca cineva să nu o împingă spre abisul din care abia a fost scoasă de acest bărbat interesant. Revedea mereu mental zborul peste parapet şi apoi s-a aşternut liniştea. Luminile farurilor reflectate în picăturile de ploaie ce cădeau peste crengile brazilor, îi apăreau ca nişte steluţe viu strălucitoare. Era zborul său spre stele. Dorea să prindă o stea care să fie numai a ei. Apoi nu mai ştia nimic. Acum nu-i venea să creadă că a revenit din acel zbor şi că este vie. Că a scăpat doar cu aceste leziuni care o ţintuiau în patul nesuferit de spital iar cel care a readus-o din visul său stelar se află în faţa ei cu un superb buchet de trandafiri albi în mână.  
  
Ştef îi întinse buchetul de trandafiri, iar Dalia îl luă cu oarecare greutate în mână. Orice mişcare a corpului îi provocau dureri vizibile. I se părea jenant să se vaite în faţa părinţilor şi mai ales a acestui bărbat străin. 
  
Îi mulţumi din priviri şi printr-o uşoară mişcare a capului, apoi apropie încet buchetul de faţă şi inspiră cu nesaţ mirosul plăcut al florilor. Faţa i se ilumină de plăcere. Ochii îi străluceau. Luminiţe vii i se aprindeau în pupile. Din nou îl privi pe Ştefan mai mult cu o grimasă decât cu un zâmbet. Se vedea cât erau de dureroase urmele accidentului din care o salvase bărbatul care tocmai i-a adus cel mai frumos buchet de trandafiri albi primiţi până acum. Doar strălucirea ochilor puteau să-ţi spună cât se bucura de acel buchet de trandafiri albi. 
  
Minela luă buchetul din mâna fetei şi căută un vas în care să-l pună. Cum nu găsi nimic în cameră care să poată fi folosit, ieşi să roage o asistentă să-i dea ceva adecvat. Reveni în rezervă cu o vază din sticlă groasă, cu modele rombice. O umplu cu apă şi aşeză buchetul pe măsuţa din cameră. Nu se putu abţine să nu mai miroasă pentru ultima dată acei trandafiri. Deja se simţea mirosul lor în cameră. 
  
Ştefan privea cu interes accidentata. Era o copilă în fapt, care nu avea decât douăzeci şi trei de ani după cum aflase. Doar ce îşi luase licenţa în "Relaţii internaţionale". Se înscrisese la masterat. Tocmai venea de la Universitate să se întâlnească cu părinţii. Ca şi Ştef, plecase târziu din capitală şi se grăbea să ajungă cât mai devreme în Poiană. Numai că nu a mai ajuns decât pe un pat de spital, conectată la punga cu glucoză şi cu piciorul în ghips. 
  
Nu i se părea o frumuseţe. O fată şatenă, subţirică, cu ochii căprui, părul până la nivelul umerilor, vopsit blond cu şuviţe roşcate, cu o faţă rotundă ce făcea gropiţe în obraji când zâmbea. Era vânătă la un obraz, cu julituri la frunte şi pe mâini. Pe braţe avea vânătăi şi din cauza branulei de la perfuzie.  
  
Cei trei vizitatori s-au mai întreţinut vreo jumătate de oră şi cum doamna Minela a specificat că rămâne cu soţul, Ştefan şi-a luat la revedere de la familia Trifan, i-a urat Daliei însănătoşire grabnică şi a invitat-o să vină la mare să se refacă în covalescenţă. Părăsi spitalul şi oraşul, revenind la hotel, în Poiană. 
  
Ştefan se plimba prin staţiune pentru aşi consuma timpul şi a se detaşa de gândurile ce-l marcau. Mereu îi revenea în minte corpul acela de copilă schimonosit de durere la orice mişcare sub cearceaful de spital. Totuşi era simpatică. Efectul sărutului indirect din momentul acordării primului ajutor, nu mai avea aceeaşi vrajă asupra sa. Văzând-o pe cea care i-a stârnit curiozitatea, a dispărut misterul în care o învăluia în închipuirea sa. Uitase de când nu a mai strâns în braţe o fetişcană. Mai luase câte o fufă pe barca lui să se distreze, dar parcă erau mai coapte, nu aşa copilăroase ca Dalia.  
  
Nu putuse să nu-i observe sclipirile de interes din ochi când i-a înmânat trandafirii. S-a gândit că se datora nevoii de a-i mulţumi într-un fel. Cum nu putea vorbi, o făcea din privirile pline de lumină. Parcă se aprindeau zeci de steluţe în ochii săi căprui. Fără să vrea porni cu gândul la Gina.  
  
- Chiar, ce-o face acum? Cum se descurcă singură cu tot complexul hotelier? Ia s-o sun.  
  
Se linişti când află că nu este nimic deosebit.  
  
- Hotelul este ocupat la capacitate de aproape nouăzeci şi cinci la sută. Au venit mulţi turişti la mare în weekend. Mai sunt câteva camere pe la etajul superior, nu neapărat dintre cele mai bune.  
  
- Mâine până în prânz sper să ajung la hotel, spuse Ştef nostalgic. Deja mi s-a făcut dor de tine, mai spuse el glumeţ.  
  
- Mulţumesc, te aştept. Vino mai repede că avem o grămadă de treabă, îi mai zise Gina bine dispusă, auzindu-l că-i este dor de ea. 
  
- Chiar, ce-mi veni să-i spun că-mi este dor de ea? se întrebă în sinea sa Ştefan. Este adevărat că-mi este utilă, este pricepută şi devotată muncii, de aceea o şi plătesc pe măsură. Administrează complexul cu fermitate şi pricepere.  
  
Gina lucra în domeniu turismului de la terminarea liceului şi trecuse ceva ani de atunci. Avea şi ea vreo treizeci şi patru de ani. Cu el se cunoscuse pe timpul când încă nu era căsătorit. Atunci au avut prima lor aventură. El era director de complex, ea recepţioneră. Acum situaţia era alta, el fiind patronul, ea directorul. Când s-au cunoscut erau tineri şi nu-i prea interesa ce va fi a doua zi. Intre timp s-a căsătorit el, apoi ea. A divorţat ea, apoi el şi uite aşa, au reluat relaţiile intime, fără a lăsa urme. 
  
Aşa credeau ei, însă nu era şi ce credeau anumiţi salariaţi. Oricât se fereau, tot existau momente care puteau fi puse sub semnul întrebării asupra relaţiilor dintre cei doi. Pentru salariaţi nu avea nicio importanţă ce fac şefii lor şi cu cine se culcă, dacă au un loc de muncă şi un salariu bun. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ZBOR SPRE STELE - fragmentul 4 / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 459, Anul II, 03 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!