Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

ZBOR SPRE STELE - fragent 3
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
“Dar doamna Trifan oare ce ruj foloseşte? Este la fel de plăcut la gust ca al fiicei”? se întreba el în gând. Doamna Trifan avea buzele senzuale iar conturul dat de strălucirea rujului de culoare ceclame parcă le făcea şi mai atrăgătoare. Şi bustul este diferit de cel al fiicei. Mai voluptuos, mai plin de chemarea de a te juca cu el, de a-l pipăi şi acoperi cu sărutări pătimaşe, într-o joacă erotică plină de pasiune.  
 
  
 
 
  
Ştefan se ruşină că se gândea la asemenea prostii privindu-şi partenera de masă. Era într-o stare de mulţumire. Nici nu credea că toate lucrurile se vor aşeza atât de bine. A semnat un contract destul de avantajos pentru el, care îi va aduce şi ceva profit pe linia de restaurant şi că a putut salva viaţa fiicei unui prieten. De acum desigur că putea să-l considere prieten pe colaboratorul său. Şi ce soţie are moldoveanul naibii! Este plină de nuri care îţi trezesc fantezii erotice.  
 
  
 
 
  
Ca să-şi alunge gândurile indecente i se adresă:  
 
  
 
 
  
- Doamna Trifan, sper că în vara aceasta vă faceţi timp să mă vizitaţi pentru câteva zile de odihnă şi plajă la malul mării, unde în afara complexului am şi o micuţă ambarcaţiune cu tot ce-i trebuie pentru o plimbare pe mare.  
 
  
 
 
  
- Domnule Dunca, ne-ar face mare plăcere să vă fim oaspeţi, numai să avem timp pentru aceasta. Ştiţi la fel de bine cum este acum vara. Toată lumea vrea să fie servită imediat şi dacă se poate mereu prima. Să iasă fata din spital şi poate vom veni cu ea în convalescenţă să se refacă după accident. Măcar noi două, dacă soţul nu va putea să ne însoţească.  
 
  
 
 
  
- Vă aştept cu mare plăcere doamna Trifan. Mi-aţi face mare bucurie! Desigur că ar trebui să facă recuperări şi unde este mai indicat decât la mare? Dacă are nevoie de tratament balnear, totul se rezolvă. Avem cea mai renumită bază de tratament de pe litoral unde ne vizitează turişti din întreaga Europă.  
 
  
 
 
  
- Vom vedea domnule Dunca...  
 
  
 
 
  
- Ştefan ar fi suficient.  
 
  
 
 
  
- Ooo, mi-ar fi destul de greu. Sunteţi mai tânăr este adevărat, dar nu ştiu dacă îmi pot permite o asemenea familiaritate din prima zi de cunoaştere.  
 
  
 
 
  
- Nu sunteţi mai vârstnică doamna Trifan. Eu mă simt mai vârstnic decât dumneavoastră. Arătaţi superb.  
 
  
 
 
  
- Lăsaţi domnule Dunca, ştiu că glumiţi.  
 
  
 
 
  
Vreţi desigur să mă flataţi ca un bărbat galant ce sunteţi.  
 
  
 
 
  
- A, nu, departe de mine gândul. Spun doar adevărul. Sunteţi o femeie superbă. Parcă aţi fi sora mai mare a fiicei, sau o bună prietenă a ei.  
 
  
 
 
  
- Da, ne înţelegem foarte bine, continuă doamna Trifan, îmbujorată de plăcere. Doar împărţim acelaşi bărbat de vreo şase ani.  
 
  
 
 
  
- Adică? Cum să înţeleg asta?  
 
  
 
 
  
- Înainte de a ne căsători oficial, i-am fost iubită aproape un an. Dalia era mai mică pe atunci, era elevă la liceu la Focşani. Între noi s-a închegat o bună prietenie. Cred că simţea nevoia unei mame, nevoia de a fi iubită, ocrotită şi alintată de un suflet de mamă. Poate nu ştiţi, mama Daliei a avut cancer şi orice tratament folosit nu a mai putut să o salveze, nici măcar operaţia. Poate aşa s-a cimentat o bună înţelegere între noi şi cred că acest fenomen a condus la grăbirea oficializării relaţiei mele cu tatăl său. Soţul o divinizează.  
 
  
 
 
  
- Bănuiesc că şi pe dumneavoastră.  
 
  
 
 
  
- Desigur, nu mă îndoiesc de aceasta, doar ne-am căsătorit din dragoste. Când ne-am întâlnit pentru prima dată la un seminar al procesatorilor, ne-am dat seama că suntem făcuţi unul pentru celălalt. Amândoi eram văduvi şi întâlnirea noastră ne-a adus un imbold şi un suflu nou. Viaţa nu s-a sfârşit prin pierderea celor dragi. A mai apărut o oportunitate dată de viaţă de a gusta şi în continuare din plăcerile unui cuplu ai căror parteneri se iubesc cu adevărat.  
 
  
 
 
  
- Ce frumos! Mă bucur pentru dumneavoastră.  
 
  
 
 
  
- Poate de aceea ne-a trimis soarta să participăm amândoi la acel seminar. De atunci nu ne-am mai despărţit şi uite că au trecut deja şase ani.  
 
  
 
 
  
- Mulţi înainte şi cu multă dragoste şi fericire!  
 
  
 
 
  
- Mulţumesc.  
 
  
 
 
  
- Aveţi iată şi o fiică care poate peste câţiva ani vă va aduce şi nepoţei.  
 
  
 
 
  
- Deocamdată să se facă bine şi vom vedea după aceea ce va mai fi.  
 
  
 
 
  
Terminară de servit prânzul şi Ştef îi propuse doamnei Trifan să servească cafeaua la barul din salonul de la recepţie. Primind acceptul partenerei, plăţi ospătarului şi plecară spre bar. Aici putea să-şi fumeze şi ţigara preferată din foi de tutun aromatizate cu whisky, după o reţetă numai de producător ştiută.  
 
  
 
 
  
Îşi admira interlocutoarea care tot îi povestea cum şi-a cunoscut soţul de care spunea că este îndrăgostită. Ştef nu prea era interesat de confidenţele doamnei Minela Trifan. Dorea să o surprindă cu ceva şi îi apăru în minte ideea să-i propună o vizită la spitalul din Braşov, unde era internată fiica. Aşa îşi întâlnea şi partenerul de afaceri. Îl putea cunoştea ca soţ şi ca tată, dar şi pe cea căruia i-a mai dat poate o nouă şansă la viaţă prin gestul său de samaritean, mereu pregătit să întindă o mână de ajutor. Tot nu mai aveau altceva de făcut în Poiană, actele fiind semnate, în afară de a se odihni pur şi simplu, admirând crestele munţilor.  
 
  
 
 
  
- Ce spuneţi dacă v-aş propune să-i facem atât soţului cât mai ales fiicei o vizită neanunţată la spital?  
 
  
 
 
  
- Da? Se poate aşa ceva? Mai întâi să-mi sun soţul să văd dacă mai este la spital. Ce frumos din partea dumitale! Îţi mulţumesc.  
 
  
 
 
  
- Tot nu avem altceva de făcut decât să admiram frumuseţea staţiunii, aşa că mergem într-o scurtă excursie până la Braşov. Puteţi să vă întâlniţi atât soţul cât şi fiica.  
 
  
 
 
  
- Vai, ce bine. Stai să mă îmbrac pentru drum. Oprim undeva în Braşov să-i iau ceva, măcar un buchet de flori.  
 
  
 
 
  
- Florile le duc eu, îi duceţi altceva. Atunci ne întâlnim aici într-un sfert de oră?  
 
  
 
 
  
- Desigur, am suficient timp. Doar să-mi iau un pantalon în loc de rochiţă.  
 
  
 
 
  
- Eraţi destul de sexy şi în rochiţă o tachină el zâmbind.  
 
  
 
 
  
- Tot galant! Mulţumesc. Sunt totuşi o femeie care începe să îmbătrânească.  
 
  
 
 
  
- Exageraţi pentru că simţiţi nevoia de a vă alinta un pic.  
 
  
 
 
  
- Hai, hai, că începi să mă faci să te cred. Fug la mine în cameră să mă schimb.  
 
  
 
 
  
- Vorbesc serios. Bine, vă aştept aici.  
 
  
 
 
  
Ştia cât însemna pentru cochetăria unei femei sfertul de oră, aşa că merse în cameră, îşi lăsă mapa cu actele deja semnate, mai luă o cutie cu ţigările sale din foi şi reveni la recepţie, înarmându-se cu răbdare. Tot nu avea nimic mai bun de făcut. Ieşi în faţa hotelului privind forfota de turişti ce se plimbau prin staţiune.  
 
  
 
 
  
Minela apăru chiar mai devreme decât stabiliră. Era îmbrăcată într-un pantalon alb subţire mulat pe corp şi o bluziţă crem transparentă, prin care se observa sutienul acoperind un sân generos şi bine reliefat sub materialul subţire. Da, era frumoasă şi apetisantă doamna Trifan. Devenea gelos pe vrâncean pentru soţia sa.  
 
  
 
 
  
“Să vedem şi ce fiică are, că pe întuneric nu am avut cum să-mi dau seama, mai ales că ploua şi eram tensionat şi temător”. “Contactul cu buzele plăcut mirositoare îl simt şi acum”.  
 
  
 
 
  
Porniră cu Jeep -ul spre Braşov şi într-un sfert de oră erau în centrul oraşului să cumpere ceva pentru fată.  
 
  
 
 
  
Cât timp Minela a intrat într-un magazin alimentar, Ştefan s-a îndreptat spre florăria din Piaţa Sfatului de unde a ales cincisprezece trandafiri albi, iar florăreasa, o ţigăncuşă drăguţă îi pregăti un aranjament floral deosebit de frumos. Era pricepută în ciuda tinereţii sale.  
 
  
 
 
  
- Ăsta merge conaşule pentru o domnişoară ca să o ceri dă nevastă. Uite ce buchet ţi-am făcut! Frumos ca şi matale. Nu rezistă nicio domnişoară când i-l dai.  
 
  
 
 
  
- Măi fato, merg la spital nu la peţit!  
 
  
 
 
  
- Lasă, lasă, că ştiu eu că mergi la o domnişoară, că am văzut eu cum îţi străluceau ochii când ai cerut trandafirii. Dacă vrei îţi şi ghicesc dacă te place şi dacă te însori cu ea.  
 
  
 
 
  
- Eşti nebună copilă! Nu mă duc la peţit, nu auzi? Cât face buchetul? întrebă el iritat de insistenţa ţigăncuşei.  
 
  
 
 
  
- Pentru matale 150 lei, că eşti boier, să vede de la distanţă.  
 
  
 
 
  
Ştefan plăti fără să mai comenteze preţul cerut, cu toate că văzuse un preţ mult mai mic pe firul de trandafir. Îl dublase ţigăncuşa. Nu se mai tocmi că era tânără şi frumuşică foc. Nu avea mai mult de cincisprezece - şaisprezece ani.  
 
  
 
 
  
Când reveni la maşină, Minela îl aştepta.  
 
  
 
 
  
- Vai ce frumos aranjament floral! se miră femeia luându-i buchetul din mână. Parcă ar fi un buchet de mireasă.  
 
  
 
 
  
Ştef se uită mirat la ea. Ce au femeile astăzi? Vorbesc despre mirese în loc să se gândească la cea căruia îi sunt destinate de fapt florile?  
 
  
 
 
  
- Mi-a mai spus cineva acelaşi lucru.  
 
  
 
 
  
- Da? Cine?  
 
  
 
 
  
- Ţigăncuşa care l-a aranjat.  
 
  
 
 
  
- Sigur, este deosebit de frumos, mai spuse ea privind buchetul cu interes şi admiraţie de parcă i-ar fi fost dăruit ei.  
 
  
 
 
  
- Şi ce parfum suav împrăştie în jur, completă ea. Nici o femeie nu poate rămâne insensibilă la un asemenea buchet.  
 
  
 
 
  
Urcară în maşină şi porniră spre Spitalul Judeţean. Bărbatul o privea cu interes, cum îşi afunda nasul subţire, printre trandafiri. I se citea pe faţă invidia sau regretul că nu ea este destinatara acestora. Minela întoarse capul şi-l privi cu mai mult interes pe bărbatul de lângă ea. Ce poate ascunde acest om dincolo de trăsăturile de bărbat matur, a căror cuvinte sunt parcă la fel de parfumate ca şi aceşti trandafiri? Îţi merg direct la suflet. Cuvântul rostit de o persoană deosebită ca el se transformă în magie şi fiecare vorbă îţi ajunge la inimă. Te umple de fericire, iar când eşti fericit, nu mai ai nevoie de cuvinte, ele nu se mai rostesc, se împletesc cu fiecare gând al tău. Poate de aceea când preţuim pe cineva, îl simţim în sufletul nostru. Niciodată nu-l poţi urî orice s-ar întâmpla. Poate mă înşel, dar aşa simt, continua ea dialogul cu sine. Îl plac din ce în ce mai mult pe acest bărbat, fără să mă consider vinovată faţă de soţul meu.  
 
  
 
 
  
Ajunşi la spital, se interesară la Serviciul de Primiri Urgenţe, de accidentata adusă cu o seară în urmă.  
 
  
 
 
  
- Nu mai este la Terapie intensivă - le explică o funcţionară durdulie, cu părul roşu aprins şi un ruj la fel de strident la culoare, dat pe buzele subţiri, - ci la etajul doi, secţia Chirurgie, rezerva nr. 24.  
 
  
 
 
  
Urcară la etaj şi în câteva clipe erau în faţa rezervei. Ciocăniră şi Minela intră prima, urmată de Ştefan. Cristian Trifan era cu spatele la uşă. Umezea cu un pansament steril excoriaţiile de pe obrazul bolnavei. Când se întoarse şi îi văzu, faţa i se lumină. Greutatea durerii de aşi vedea fiica în această stare, o împărţea acum şi cu soţia lui. Se bucura că nu mai era singur. Îşi iubea copila ca pe lumina ochilor. Rămăsese cea care prin trăsăturile sale fizice să-i amintească mereu de mama ei. Semăna cu aceasta de parcă ar fi fost ea în tinereţe, atunci când a cunoscut-o şi s-a îndrăgostit nebuneşte. Şi acum o iubea cu aceeaşi intensitate, cu toate că trecuse în nefiinţă cu opt ani în urmă.  
 
  
 
 
  
 
 
  
 
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ZBOR SPRE STELE - fragent 3 / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 459, Anul II, 03 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!