Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

ZBOR SPRE STELE - FRAG. 6
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Când Dalia a revenit pe nisip, în timp ce-şi ştergea cu prosopul stropii săraţi, Minela s-a repezit până la automatul de vis- -vis să cumpere răcoritoare. Recepţiona efectul neplăcut al arşiţei de afară la fel ca şi Dalia. Nu a vrut să intre în mare pentru că intenţiona mai întâi să-şi protejeze corpul cu o cremă antisolară. Dalia nu rezistase tentaţiei de a încerca apa. 
  
Erau obosite de pe drum. Făcuseră mai bine de şase ore de la Focşani. Mult peste normal. Nu intenţionau să stea prea mult din prima zi pe plajă, de aceea preferau protecţia umbrei oferită de ciupercuţă. La recepţie au aflat că patronul este plecat din staţiune, dar că se va întoarce după amiază şi că doreşte să le întâlnească la cină. 
  
Bine unse cu crema protectoare, fetele lui Cristian Trifan, soţie şi fiică, dormitau pe şezlonguri mângâiate de umbra ciupercuţei cu acoperiş din stuf. Pământul îşi urma traseul său în Univers, aşa că şi umbra îşi schimba locul, lăsând zone neprotejate pe corpul noilor turiste iar pielea expusă nemilosului soare începea să frigă, să strângă şi să usture, aşa că s-au hotărât să scurteze prima vizită pe plajă şi să revină după-amiază când căldura era mai suportabilă. 
  
Garsoniera avea în hol aer condiţionat, de unde se împrăştia o atmosferă răcoroasă şi reconfortantă. Tot pe holul care era ca o anticameră destul de mărişoară, erau amplasate: dulapul pentru haine, o măsuţă cu două scaune capitonate, oglinda încadrată într-o ramă sculptată în lemn de mahon, de mărimea unui om, minifrigiderul plin cu răcoritoare, bere si dulciuri ambalate în cutii, raftul pentru încălţăminte. 
  
Televizorul era montat pe un suport prins pe perete în camera propriu zisă, unde mai erau două paturi, o comodă cu telefonul pe ea şi două tamburele tapiţate complet. Pereţii camerei aveau tapet lavabil într-o nuanţă de crem, cu desene geometrice imprimate pe el. Baia era încăpătoare, cu toată faianţa şi gresia de culoare azurie. Doar interiorul căzii albe contrasta cu nuanţa de albastru deschis al încăperii. Când intrai în baie, parcă intrai în valurile mării. Îţi crea o atmosferă relaxantă, odihnitoare. Până şi lămpile fluorescente de neon erau azurii. Pe suporţi metalici, nichelaţi, prinşi în pereţii băii, se lăfăiau prosoape pluşate de culoare albăstruie, groase şi pufoase. 
  
Sosite în cameră, cât timp Minela desfăcea geamantanele şi aranja lucrurile în comodă şi în dulap, Dalia a intrat să facă duş pentru a scăpa de nisipul lipit pe corp, eliberându-se totodată de căldura sufocantă acumulată în scurtul timp stat plajă. Cu lucrurile puse la locul lor şi relaxate după duş, fetele erau hotărâte să cerceteze calitatea bucatelor din restaurantul unităţii hoteliere, să vadă cât de pricepuţi sunt bucătarii de pe litoral în a da savoare bucatelor şi apetit celor ce le consumă, ştiind că produsele sunt furnizate de firma familiei Trifan. Le era foame după atâtea ore de la părăsirea casei, timp în care se limitase doar la nişte sendvişuri servite pe traseu, la margine de drum, într-un refugiu.  
  
Ştefan îşi rezervase seara special pentru invitatele sale. Trecuseră câteva săptămâni de când le-a cunoscut în împrejurări nu dintre cele mai fericite. Nu a mai primit nicio ştire despre tânăra domnişoară Trifan, decât la început, imediat după semnarea contractului, când a întrebat despre ea delegatul care a adus produsele de la abator. Aflase că Dalia s-a externat şi este acasă în refacere. După aceea s-a aşternut liniştea. S-a gândit că dacă au nevoie de vacanţă la mare, îl vor căuta ei. 
  
Bănuia că nu se vor caza la alt hotel, dacă se vor hotărî să vină pe litoral. Aşa s-a şi întâmplat. Iată că le are ca oaspete pe cele două femei în garsoniera de protocol. Nu ştia pentru câte zile şi nici ce au de gând să facă în afară de plajă. Poate Dalia dorea şi tratament, aşa că va afla mai multe la cina la care le-a invitat.  
  
Amândouă erau curioase să-l revadă pe Ştefan dar nu se confesau una celeilalte asupra acestui subiect. Dalia pentru a-şi satisface curiozitatea asupra personalităţii celui care i-a salvat viaţa, Minela să-şi împlinească plăcerea de a conversa cu un om de lume, schimbând atmosfera strict legată de afacerile familiei şi de relaţiile cu furnizorii, distribuitorii, materii prime, contracte în derulare, sau conturi bancare scadente. Dorea să uite pentru câteva zile de toate acestea. Să se deconecteze şi să se încarce cu energie pozitivă.  
  
În Ştefan a văzut un bărbat galant, inteligent, simpatic, interesant, care ştia să poarte o discuţie cu o femeie, să o facă să se simtă degajată în prezenţa lui, să se simtă curtată, dorită, adulată şi să creadă că ea este centrul universului său. Dorea ca orice femeie să asculte din gura unui bărbat şi altceva în afara cuvintelor seci şi reci cu teme de afacere. Aştepta din partea lui un pic de poezie. Aşa ceva nu strică unei femei venită la mare cu dorinţa de a se odihni atât fizic cât şi psihic. 
  
Amândouă încercau să se îmbrace cât mai elegant, pentru reîntâlnirea cu Ştefan, să facă o cât mai bună impresie.  
  
Dalia era emoţionată fără să vrea. Nu avea curajul să-i mărturisească mamei sale acest lucru şi asta nu pentru că era timidă, ci mai ales că i-ar fi putut interpreta greşit interesul pentru un bărbat cu şaptesprezece ani mai mare, o diferenţă de vârstă considerabilă.  
  
Nu-şi făcea nicio speranţă şi nici nu avea vreun plan pentru a-l cuceri. Va lăsa totul să se desfăşoare de la sine. Nu că ar fi îndrăgostită de el. În cele câteva minute cât l-a studiat în rezerva de spital, mai mult o intriga decât o atrăgea persoana lui. Totuşi era acel bărbat care i-a mai dat o şansă la viaţă. A făcut riscându-şi propria viaţă, ca firul scurt al existenţei sale pământene să se prelungească, dându-i o nouă şansă de care ar trebui să ştie să profite. Dar aşa cum este de obicei în viaţă, nimeni nu poate descifra secretele inimii sau misterele dragostei. Când o dragoste nouă este posibil să înflorească, soarele ţi se pare mai frumos, iar dogoarea lui suportabilă.  
  
La ora stabilită au coborât la restaurant de unde se auzea muzică de caffe concert. Ştefan le aştepta la masa special rezervată de şeful de sală, amplasată undeva departe de zgomotul salonului şi al orchestrei, totuşi cu vizibilitate bună asupra a ceea ce se întâmplă în restaurant. Când le-a zărit întrând pe uşa salonului, s-a ridicat de la masă şi le-a ieşit în întâmpinare sărutându-i mâna Minelei, întârziind voit să i-o elibereze imediat. 
  
- Bine aţi venit în umila mea unitate, doamnă Minela şi domnişoară Dalia. 
  
- Bună seara şi bine v-am găsit domnule Dunca. Vă mulţumim pentru primirea făcută şi mai ales pentru încântătorii trandafiri din cameră. 
  
- Doamnă Trifan, aşa suntem obişnuiţi să ne întâmpinăm oaspeţii deosebiţi, să le dăm motiv să revină şi altădată cu plăcere. 
  
- Iat-o pe fiica noastră Dalia, căruia i-aţi mai dat o şansă la viaţă prin gestul dumneavoastră. 
  
- Doamna Trifan, şansa nu i-am dat-o eu ci Bunul Dumnezeu, care are o ocroteşte. 
  
Ştefan eliberă mâna mamei şi o prinse pe a Daliei ducând-o încet la buze pentru un sărut scurt, în timp ce o privea direct în ochi. Şimţi un tremur nervos în mâna fetei. Se vedea că este emoţionată. O privi curios şi cu interes. Dalia roşie în obraji de emoţie, îşi îndreptă privirea cerând parcă ajutor Minelei, de la care aştepta salvarea. Nu avea puterea să-i susţină privirea care îi domina voinţa. Nici emoţiile de la examenul de licenţă nu au avut o asemenea intensitate, ca această strângere de mână. O mână păroasă, puternică, de bărbat adevărat, nu ca foştii săi colegi sau prieteni din facultate.  
  
Ştef constată cu plăcere că tânăra nu mai era plină de vânătăi şi escoriaţii, ci o tinerică subţirică de înălţime medie, într-o rochiţă albă din bumbac, cu broderie florală de-a lungul decolteului şi în partea de jos a rochiţei. De la decolteu sub cusătura decorativă cobora până la deschizătura sânilor micuţi, o bandă cu nasturi şi încreţituri. Avea sandale albe moderne, cu talpă plateau, potriviţi pentru orice outfit şi cu toc de nouă să pară mai înaltă. O poşetuţă minusculă atârna neglijent pe umăr. 
  
Minela, în contrast cu ţinuta albă şi tinerească a Daliei, era îmbrăcată într-o rochie neagră lungă de seară, cu un model desăvârşit, frumos decorată cu strasuri, având cupe întărite pentru decolteul ce scotea în evidenţă doi sâni minunaţi. Bretelele reglabile erau deasemeni decorate cu strasuri ce continuau desenul semirotund de pe piept, împreunându-se sub sâni. O poşetă neagră cu o cataramă patinată şi închizători metalice de aceeaşi nuanţă şi material, se asorta cu rochia şi pantofii decupaţi, din piele neagră întoarsă. Pe mâna stângă avea o brăţară lată ce se completa ca set cu bijuteria de pe inelarul mâinii drepte. La gât purta un şirag de perle albe. 
  
- Poftiţi, să mergem la masă, şeful de sală ne aşteaptă. 
  
Masa era aranjată cu deosebită eleganţă. Lumânări gata să fie aprinse, o vază plină cu trandafiri proaspeţi, şervete din pânză de damasc aranjate sub formă de spirală în dreptul fiecărui mesean. Şeful de sală într-o ţinută impecabilă, cu papion şi vestă grena, cămaşă albă şi pantaloni negri cu vipuşcă lată la culoarea vestei, aştepta lângă masă cu ancărul pe mână. Dacă Ştefan ajuns primul la masă, trase de scaunul unde o invită pe doamna Trifan să ia loc, şeful de sală făcu acelaşi lucru cu cel al fiicei. 
  
Instalându-şi invitatele emoţionate de atâta atenţie pe care au remarcat-o şi turiştii ce serveau masa în local, Ştefan s-a aşezat în faţa doamnei Trifan. A reţinut cu plăcere cum au fost urmărite de privirile curioase cele două femei când treceau pe culoarul dintre mese. În definitiv erau două doamne frumoase, elegante, atent fardate şi care lăsau în urma lor un miros plăcut de parfum fin.  
  
Meniul serii a fost atent ales, începându-se la aperitive cu un coniac franţuzesc Claude Chatelier, de calitatea şi fineţea căruia s-a bucurat doar gazda şi doamna Minela, Delia preferând un cocktail slab alcoolizat. A urmat meniul principal, asezonat cu salată din crudităţi, apoi desertul şi totul completat cu un vin alb demidulce din potgoria Murfatlar, bine răcit. În timpul cinei s-au făcut schimburi de informaţii despre familia Trifan, mai puţin despre afaceri, dar mai ales despre cum se simte Dalia şi ce recomandări i-au făcut medici. Aşa a aflat că va face un tratament de recuperare a piciorului luxat, care încă o mai deranja şi mai ales asupra bazinului. Cele trei coaste fisurate s-au sudat bine, însă un tratament balnear nu strica, chiar era indicat, de aceea cum spunea doamna Minela, vroia, nu vroia, trebuia să le suporte până la sfârşitul lui august cât timp i s-a recomandat Daliei tratamentul balnear. 
  
- Cât mă bucur doamna Trifan că domnişoara Dalia va beneficia de serviciile noastre balneare. Mâine când veţi merge la medicul balneolog pentru programare, va şti cine sunteţi şi cum să vă recomande tratamentele necesare unei recuperări cât mai grabnice. Puteţi să profitaţi şi dumneavoastră de câteva proceduri. Nu strică niciodată un tratament de prevenţie. Măcar cel de gimnastică sau de SPA.  
  
- Vai, domnul Dunca, vă mulţumim din suflet. Apropo, mâine vă rog să trimiteţi un salariat să ia din portbagajul maşinii mele două duzini din cel mai bun vin din zona Vrancei. Este un cadou din partea soţului. 
  
- Nu era nevoie doamna Minela. Îi mulţumesc domnului Trifan pentru atenţie. Dumneavoastră sunteţi invitatele mele şi este firesc să mă preocupe ca şederea la mine în complex să vă fie cât mai relaxantă. Chiar dacă baza de tratament aparţine de Ministerul Sănătăţii, nimic nu mă împiedică să dau un telefon, eu fiind proprietarul locaţiei. Ei îmi sunt doar chiriaşi. 
  
- Sunteţi un gentleman. 
  
- Nu doamnă. Doar un partener de afaceri care îşi respectă colaboratorii. Oricum nu pot să o las pe domnişoara Dalia să mai sufere după stupizenia accidentului. Este prea tânără şi prea drăguţă să nu o redăm perfect sănătoasă familiei şi prietenilor săi după plecarea de la mare. 
  
- Vă rog să-mi spuneţi Dalia, domnule Dunca, interveni pentru prima dată în discuţie fata. Acum am ocazia să vă mulţumesc personal pentru că riscându-vă viaţa, mi-aţi salvat-o pe a mea. 
  
- Domnişoară... 
  
- Dalia, vă rog ...  
  
- ... Dalia, am mai spus acest lucru şi ar fi penibil să mă tot repet. Nu am făcut nimic deosebit decât ar fi făcut orice om în locul meu.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ZBOR SPRE STELE - FRAG. 6 / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 462, Anul II, 06 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!