Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Eugen Dorcescu         Publicat în: Ediţia nr. 870 din 19 mai 2013        Toate Articolele Autorului

Yves Bonnefoy, Andrés Sánchez Robayna*
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

Yves Bonnefoy  

 

Andrés Sánchez Robayna*  

 

Ce aşteptăm azi de la cei care scriu, pictează sau compun muzică, sau de la cei care fac să retrăiască, într-un scenariu, tragedii din alte vremuri? În starea actuală a lumii, navă ce se dizlocă şi care va sfârşi, poate, prin a se scufunda, avem oare nevoie să recepţionăm necontenit, din texte şi imagini, doar dezasamblările şi scrâşnetele naufragiului, sau ar fi mai bine să înfruntăm furtuna?  

O asemenea hotărâre, însă, o pot lua numai aceia care păstrează în memorie cerinţele fundamentale ale existenţei, aspiraţiile ei cele mai simple, conştienţi fiind că viaţa este mereu asociată cu moartea, dar şi cu naşterea, că ea este întotdeauna disperare, dar deopotrivă resurecţie.  

Aceştia, puţini la număr, sunt cei care trebuie să vorbească, tot aşa cum ei sunt cei pe care este esenţial să-i ascultăm. Este, fără îndoială, necesar să se vestească pericolul, să se prevadă iminentul dezastru, însă nu doar prin cuvinte de spaimă, şi atât, inutil repetate, ci din integralitatea profundă, încă vie, a bărbatului şi a femeii timpului nostru, înfricoşaţi, ofuscaţi, dar continuând a iubi existenţa cotidiană, pe un pământ care, chiar şi astăzi, îşi prezervă cea mai mare parte a misterioasei sale frumuseţi.  

Această voce, atât afirmativă, cât şi negatoare, şi probând chiar mai multă afirmaţie decât negaţie atunci când se străduieşte a păzi beneficiile speranţei, constituie, cel puţin în poezie, prima, precum şi cea mai dificilă, dintre îndatoririle cărora trebuie să li se consacre cei ce scriu. În consecinţă, poeţii cei mai autentici ai unei atare epoci de criză sunt cei ce se desprind de fascinaţia pe care o exercită tot mai puternic limba – limba în sine, ca urmare a jocurilor infructuoase pe care le permit semnificanţii ei –, întrucât ei ştiu că vorbele au raţiune de a fi şi valoare atunci când evocă o realitate ce transcende, cu toată profunzimea ei, în egală măsură infinită şi imediat perceptibilă, semnificaţii exclusiv superficiali, ce sunt efectul obligatoriu al gândului conceptual.  

Poeţii, cei care merită acest nume, pot, desigur, să recurgă la imagini, inclusiv la cele mai îndrăzneţe, mai gratuite, mai detaşate, la prima vedere, de evidenţele spaţiului terestru, dar întotdeauna numai pentru a sfâşia vălul conceptualizărilor mereu abstracte şi, în acest fel, pentru a se simţi, încă şi mai mult, în prezenţa a ceea ce este dincolo, fie în impenetrabilul acestui loc, fie în năzuinţele şi în afectele existenţei particulare, care este unica realitate şi, simultan, un criteriu al adevărului.  

Marea poezie nu doar transgresează mirajele ce nu încetează să tulbure – să întunece – reprezentările parţiale, puse în dificultate de limbile noastre analitice, ci merg, cât mai direct posibil, la floarea ce înfloreşte, la zorii ce se ivesc, la copilul care se joacă, la nenorocirea ce loveşte, la bucuriile care dau curaj.  

Şi din acest motiv, mă bucur să văd tradus în franţuzeşte poemul lui Andrés Sánchez Robayna. Nu ştiu multă spaniolă, ştiu însă îndeajuns pentru a fi putut să-mi dau seama, din prima zi, cu ceva timp în urmă, că Andrés Sánchez Robayna se simte în largul său în poezie, că ştie ce aşteaptă de la noi “l'heure nouvelle” (noua oră) pe care Rimbaud o prevedea “très sévère” (foarte severă); şi aceasta face ca el să fie una din acele minţi pe care atât reflecţia cât şi creaţia se pot bizui în dezbaterea care, acum mai mult ca oricând, opune poezia simplei literaturi. Mă bucur că pot citi mai limpede, având textul original la îndemână, El libro, tras la duna, şi de asemenea îmi propun ca, într-o zi nu foarte îndepărtată, să mă sprijin pe acest frumos poem pentru a reflecta asupra poeziei situate sub acel patronaj, pe care însuşi Sánchez Robayna a dorit să şi-l confere.  

Într-adevăr, încă de la începutul cărţii sale autorul citează câteva versuri ale lui Wordswoth, din Preludiu, una din creaţiile majore în lirismul Occidentului, una din acelea care îi ajută pe iubitorii de poezie să se recunoască între ei. De fapt, maniera cea mai eficientă de a înţelege ceea ce este adevărat, din punct de vedere poetic, şi ceea ce are valoare, în viaţă, nu este, oare, să ascultăm, împreună cu el, aceste cuvinte ce ne amintesc că avem un loc şi un destin pe pământ numai în “infinitudine”, în acea “hope that can never die” şi în acel “something evermore about to be”, care este, cu siguranţă, ceea ce au încercat să atingă, angajându-şi dorinţa, efortul, credinţele mereu frustrate şi mereu redobândite, poeţii din toate secolele? Sánchez Robayna ne oferă un poem şi, concomitent, ne incită la a repune în discuţie conceptul poeticităţii în veacul nostru, şi acest aport dublu, în una şi aceeaşi lucrare, este, prin el însuşi, o probă a calităţii operei în cauză, a actualităţii ei, a importanţei sale pentru noi.  

 

 

 

______________  

*Prefaţă la traducerea franceză a poemului El libro, tras la duna de Andrés Sánchez Robayna (Le livre derière la dune, préfacé par Yves Bonnefoy, traduit et présenté par Caude Le Bigot, Dijon, Éditions du Murmure, 2012). Traducerea în limba spaniolă a Prefeţei: Clara Curell (Cuadernos Hispanoamericanos, 750, diciembre 2012). Traducerea în limba română, după versiunea spaniolă: Eugen Dorcescu.  

 

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Yves Bonnefoy, Andrés Sánchez Robayna* / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 870, Anul III, 19 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!