Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Atitudini > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Vremuri grele
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În antichitate oamenii se foloseau de lumina focului pentru a transmite rapid şi la distanţe mari ştirile urgente şi foarte importante ca de exemplu: victoriile în războaie, atacarea unei cetăţi, căderea Troiei, a Ierusalimului şi altele asemenea.  
  
Invenţiile fizicienilor Guilermo Marconi şi Nikola Tesla de la sfârşitul sec. XIX au ajutat la punerea în practică a transmisiunilor electromagnetice, care ulterior s-au numit, pe scurt, unde radio.  
  
Prioritatea transmiterii la distanţă a unui mesaj vocal prin undele radio, a revenit lui Reginald Aubrey Fessenden, un canadian din Quebec, provincia Ontario, Canada, naturalizat în America şi punerea în ulterioară în practică a descoperirilor în domeniu, a făcut posibilă trecerea la telegrafia fără fir şi la folosirea codului Morse.  
  
Pasul următor l-a constituit descifrarea misterelor legate de câmpurile variabile electrice şi magnetice, ceea ce a făcut posibilă transmiterea la distanţe din ce în ce mai mari a unor fluxuri continui de date, chiar a celor în mişcare, ceea ce a deschis practic un nou orizont: acela al utilizării radioului şi televiziunii la scară continentală şi chiar cosmică. 
  
Şi cu toate astea, Cosma Etolianu, un sfânt de etnie greacă, a declarat prin revelaţie divină, reţineţi, la anul 1756 (!) că va veni vremea când pe acoperişurile caselor se va vedea o pereche de coarne şi oamenii vor avea în casele lor câte o cutie de unde le va vorbi cel rău iar ei se vor bucura!  
  
Veţi vedea că nu este vorba de o faţă religioasă care face fobie la progresul tehnic, ci de un lucru mult mai grav care, din păcate, ne afectează pe toţi. 
  
Să nu ne pripim deci, ca să nu tragem concluzii greşite.  
  
Radioul, televizorul, internetul nu sunt rele în sine.  
  
Până la un punct, ele pot fi asemănate cu descoperirea focului, a roţii, sau cu oricare altă invenţie din cele înscrise cu litere de aur în istoria civilizaţiei umane. 
  
Pentru că pot să fie puse cu adevărat în slujba oamenilor sau invers, prin reaua lor folosinţă, pot să producă dereglări în fizionomia social, politică a unei epoci, să ducă la distorsionarea imaginei acesteia, la sminteli sau chiar la regres. 
  
Trăim vremurile în care aceste invenţii tehnice transmit astăzi mai mult lucruri rele decât bune în comparaţie cu cele general utile. Scopul lor a fost să informeze publicul mai amplu, mai eficace, mai rapid, aproape în timp real, să îi pună pe oameni în legătură unii cu alţii, indiferent în care parte a pământului s-ar afla, tot în timp real, ceea ce înainte nici cei mai îndrăzneţi futurologi nici nu cutezau să viseze.  
  
Poate doar un vizionar de talia lui Jules Verne care şi-a entuziasmat cititorii săi cu nemaiauzitele sale descoperiri care păreau de neimaginat la timpul respectiv.  
  
Mijloacele media de astăzi s-au specializat în ştirile de mare impact emotiv, fie chiar şi negativ sau poate în special negativ, pentru că acestea prind mai uşor, în timp o faptă din cele bune trece neobservată şi face mai puţină audienţă. 
  
Un câine a muşcat un om nu mai este de multă vreme o informaţie relevantă. Dar dacă un om a muşcat un câine, asta da, este ieşită din comun, surprinde, frapează, este un hit. 
  
Surprinedţi-i pe cititori, daţi-i cu capul de pereţi, să alerge să cumpere ziarul nostru şi numai pe al nostru! 
  
A născut undeva o fată de doisprezece ani? Ăsta da, este un subiect inedit. Şi veţi vedea că nimeni nu va deplânge morala, unde am ajuns cu educaţia tinerelor fete, a tinerei generaţii în special, încotro mergem şi ce este de făcut pentru îndreptare. 
  
Creşte numărul tinerilor care se droghează sau a celor bolnavi de sida? Tratamentele de dezalcoolizare ajung să nu mai dea randament şi-i transformă pe pacienţi în adevărate epave care şi-au scurtat cu o inconştienţă demnă de o cauză mai bună viaţa? Asta da, punctează la rating. 
  
Câte articole care mai condamnă aceste vicii aţi citit Dvs în ultimul timp? 
  
A comis un descreierat o crimă abominabilă? Corespunde! Este un subiect bun de exploatat şi de lungit în mai multe episoade, fiecare terminat în coadă de peşte ca să-l facă pe cititor nerăbdător să afle urmarea. Nu are importanţă că cei mai puţin copţi la minte, nepregătiţi îndeajuns pentru viaţă cad în acest vertij halucinant care riscă să facă din ce în ce mai multe victime.  
  
Şi autorul intră în descrierea amănuntelor care nu ar trebui să ajungă niciodată la urechilor acestor potenţiale victime. 
  
Dacă citeşti printre rânduri astfel de relatări, îţi dai seama că autorul mai mult stârneşte curiozitatea şi incită decât să condamne fărădelegea. 
  
Unii cred că tentaţia răului în sine este mai puternică decât dorinţa de a face un serviciu aproapelui sau o bucurie celui aflat la nevoie. 
  
Trăim vremurile în care oamenii învăţaţi fac mai mult rău decât bine semenilor lor.  
  
Pregătesc cei de sus redeschiderea caselor de toleranţă? Ei da, pe subiectul acesta se poate conta în majorarea tirajului.  
  
Dar să încerci să deschizi ochii oamenilor că nu facem altceva decât să săpăm la rădăcina matriţei neamului, cu asta nu câştigi cititori şi tema este considerată depăşită, superfluă iar gazetarul e descurajat în abordarea ei. 
  
Vedetele adulate de public, şi-a schimbat vreuna din ele amantul, amanta? Şi mai ales fotografiile lor mai mult decât indecente? Asta merge. Crime, spargeri, violuri, deviaţii sexuale, amănunte picante din viaţa cluburilor de noapte, (altă pepinieră de pierzanie pentru cei mai tineri dintre tineri,) destrăbălarea, introducerea educaţiei sexuale la clasele mici, scandaluri din high life, rubrica neagră, pornografia, divorţuri, bârfe, reale sau închipuite, scoaterea icoanelor din şcoli sunt subiecte predilecte aflate în vogă, fac tiraj. 
  
Asemenea şi ,,căsătoriile” între personae de acelaşi sex precum şi ,,dreptul” acestora de a se organiza în partide, sindicate, de a înfia copii, de a beneficia de magazine proprii, de a fi considerate minorităţi cu drepturi egale în faţa legii, ş.a.m.d., ş.a.m.d.  
  
Care lege, fraţilor? Aceea care ni se impune din exterior?  
  
Aceea nu e lege! 
  
Vedetele care dau tonul umblă cu rochii din ce în ce mai scurte sau transparente încât îţi este ruşine să le priveşti dacă se aşează pe vreun scaun sau trebuie să se aplece.  
  
Societatea care cultivă cu obstinaţie fundul femeii pe care-l afişează aproape peste tot, se condamnă singură. Intră într-o binemeritată involuţie din care nu se ştie când şi cum va ieşi. 
  
De ce?  
  
Aceasta este maniera de a face rating dar şi noi ne complacem, noi consumatorii de ştiri!  
  
Ceea ce înseamnă pe undeva că ne bucurăm de mijloacele media pe care le merităm. Chiar dacă nu ne convin. 
  
Adică folosirea acestor mijloace media a început să curgă într-o direcţie contrară celei pentru care au fost puse la dispoziţia noastră. Şi efectul lor nociv devine palpabil, pervertesc şi mutilează conştiinţele celor mai puţin pregătiţi pentru viaţă.  
  
Faceţi reclamă din orice ies bani! 
  
Fiecare produs mai nou sau mai vechi este prezentat ca o ocazie unică: Scoateţi-vă oameni buni banii de pe unde îi aveţi şi cumpăraţi repede până nu se epuizează stocul! 
  
Sunt emisiuni la care, privind, mi-aş pierde respectul pe care îl mai am faţă de mine însumi.  
  
Talk-show-uri în care se în care fiecare participant este încurajat să dea o replică tăioasă preopinentului, ceea ce echivalează cu incitarea unei părţi împotriva celeilalte, parteneri de dialog din partide politice diferite care ajung să se considere duşmani personali, ajung să se certe ca la uşa cortului, îşi pierd total respectul unul faţă de celălalt, confirmând odată în plus că respectul de sine l-au pierdut de mai multă vreme şi care, în final se insultă copios sau părăsesc pe viu dezbaterea anunţată cu surle şi trâmbiţie pentru orele de maximă audienţă.  
  
Îndemnul pe care l-am învăţat la şcoală: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi, a fost aruncat în cutia cu artefacte considerate desuete. 
  
Inutil să mai adăugăm că cine insultă pe altul, pe sine se insultă. Cine nu respectă lumea în care trăieşte, nici el nu merită respectul lumii. 
  
Grija producătorilor pentru generaţia tânără? 
  
Este inexistentă. 
  
Ei consideră că un anunţ searbăd de genul: ,,Copiii sub 18 ani nu au voie să privească acest film decât în prezenţa părinţilor!”este suficient pentru paza ochilor inocenţi ai copiilor. 
  
Atât este de învechit procedeul, că nu mai stârneşte hazul nimănui. 
  
Dar adevărata măsură de înlăturarea a răului, una civic responsabilă, este de a nu expune pe sticlă, dar şi de a nu afişa în ziare, pe internet aceste mizerii stricătoare de suflet. 
  
Părinţii sunt la serviciu, bunicii nu mai au nici o trecere în faţa nepoţilor iar ei consideră că şi-au făcut datoria şi pot să doarmă cu conştiinţa împăcată. 
  
De ce le convine să-şi fure căciula astfel? 
  
Numai pentru profituri! 
  
Pentru că avem public căruia îi place să vadă astfel de lucruri iar trustul publicitar face venituri. 
  
Dacă romanii ajunseseră în timpul lui Vespasian să încaseze bani pe ieşitorile publice (pe atunci nu exista denumirea de WC!), de ce nu ar învăţa şi ei ceva din asta?! 
  
Participanţii la acest turnir mediatic duc o luptă înverşunată între ei şi concurenţa pentru încă o treaptă în top, are legile ei nescrise. 
  
Liderii noştri nu vor recunoaşte în ruptul capului că cedează la presiunile din afară şi trec sub tăcere orice consimţire la legiferarea stricăciunii morale, pentru că ei sunt în stare să strecoare ţânţarul şi să înghită cămila. 
  
Să nu creadă cineva că demonstraţiile deşănţate ale poponarilor şi ale lesbienelor în Bucureşti s-a făcut fără aprobarea celor pe care i-am ales să ne conducă destinele. 
  
Dar ei n-au primit mandat din partea alegătorilor pentru astfel de spurcăciuni, necunoscute în întreaga istorie a neamului nostru românesc.  
  
Regnul animal nu cunoaşte astfel de ,,rafinamente” degradante. 
  
Dar le place să se bată cu pumnul în piept că sunt aleşii poporului şi acţionează numai în numele său.  
  
Acesta este modelul nostru de democraţie! 
  
Dar aceasta nu înseamnă democraţie! 
  
Şi nu am spus nimic despre încurajarea întreruperilor de sarcină prin mijloace considerate ,,ştiinţifice”, care nu înseamnă nimic altceva decât o sângeroasă pruncucidere care umple pământul altădată curat al României, cu sângele cel mai nevinovat din lume, şi care din '89 şi până astăzi pare să se apropie de 20 milioane victime!!!  
  
Adică aproape încă odată populaţia ţării, copii nevinovaţi şi care nu se pot apăra, omorâţi şi care se ard în cuptoare.!!! 
  
L-am pus pe Hitler la stâlpul infamiei dar noi l-am întrecut în cruzime.  
  
Ce viitor pregătim pentru ţara în care ne-am născut şi pe care trebuie să o lăsăm copiilor noştri? Copiilor, copiilor noştri?! 
  
Şi când suntem la ananghie ne rugăm la Dumnezeu să aibă milă de noi că o ducem greu. Alunecările de teren, inundaţiile, cutremurele, bolile şi alte catastrofe devastatoare să ocolească România.  
  
Dacă nu încetăm cu aceste practicile de acest gen, noi ca popor o vom duce din ce în ce mai rău.  
  
În 1967am avut 527 mii de naşteri, în 2011 am avut sub 200 de mii şi mortalitatea întrece natalitatea! Prima dată după 1932 de când există date. 
  
Se estimează că populaţia noastră care la 1 iulie a.c. era estimată la 21,3 milioane de locuitori, va scădea cu aproape 1 milion locuitori la fiecare 10 ani, fără a se lua în calcul emigraţia. 
  
Ce populaţie va mai avea România peste numai 50 de ani?  
  
Bunele obiceiuri pe care le-am moştenit de la strămoşii noştri sunt considerate astăzi ca demodate: iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele, învăţătura morală, educaţia sănătoasă, curăţenia sufletească.  
  
În Testamentul Vechi Domnul le cerea iudeilor, poporul Său iubit, să omoare cu pietre fetele care la măritiş nu erau virgine. Iar noi promovăm astăzi ,,libertatea” sexului iar UE-ul face presiuni asupra noastră pentru introducerea educaţiei sexuale la clasele mici. 
  
Nici un popor nu a supravieţuit timp îndelungat în istorie fără credinţă. Şi aici doreşte cineva din afară să zvârle seminţele sale otrăvite ca să putem fi îngenuncheaţi mai uşor.  
  
Dispreţul sistematic al normelor religioase, nu face cinste nici unui mijloc media, nici unui jurnalist sau redactor.  
  
Şi nici negarea adevărurilor de credinţă sau tratarea lor cu superficialitate, în bătaie de joc sau ignortarea voită a acestora. 
  
Câtă vreme ne vom manifesta ca naţiune cu frică de Dumnezeu, iubitoare de lumină şi progres, vom rezista. Dacă vor reuşi să ne transforme din naţiune într-o mulţime amorfă şi fără personalitate, dintr-un popor care a jucat un rol important pe scena istoriei europene, într-o gloată fără conducători naţionali, riscăm să dispărem de pe scena istoriei! 
  
Într-un termen relativ scurt, cele mai importante pârghii ale suveranităţii noastre de stat vor fi mânuite din afară şi cu siguranţă, nu după voia şi interesul nostru naţional! 
  
Taina celor de mai sus, s-ar putea să scape acum multora dintre noi. Dar efectele lor nu vor întârzia să se abată asupra noastră.  
  
Cât de curând. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Vremuri grele / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 691, Anul II, 21 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!