Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: Mara Circiu         Publicat în: Ediţia nr. 220 din 08 august 2011        Toate Articolele Autorului

Vreau sa traiesc atat timp cat pot sa cant...Interviu cu solista de muzica populara din Banat, Nicoleta Voica
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Interviul de mai jos va propune o incursiune in viata si cariera Doamnei Cantecului Popular Banatean, Nicoleta Voica, care prin vocea si talentul sau s-a impus in atentia tuturor iubitorilor de folclor autentic romanesc. Sincera, talentata, frumoasa, foarte modesta, Nicoleta Voica este una dintre artistele noastre de mare valoare, un om deosebit care si-a castigat prin talentul si daruirea sa un loc de frunte printre stelele muzicii populare romanesti. A fost o placere si un adevarat privilegiu sa stam de vorba la o cafea, si dupa primele minute petrecute impreuna, aveam senzatia ca ne stim de-o viata. As dori sa-i multumesc inca o data ptr acest interviu si sa-i doresc in numele meu si al tuturor celor ce o cunosc si o iubesc, mult, mult succes! 
  
Mara Circiu: As dori sa ne povestiti putin despre dumneavoastra, nu neaparat o biografie de la A la Z ci cateva repere mai importante, atat profesionale cat si "de suflet"din viata dvs... 
  
Nicoleta Voica: Sa vorbesc despre mine, ar trebui sa ma intorc cu foarte multi ani in urma, si nu as vrea sa ma repet cu foarte multe lucruri deja cunoscute, dar am sa spun asa: sunt nascuta din dragoste si cu totdinadinsul intr-o familie de sufletisti, nu stiu daca bogati financiar, cat bogati sufleteste in sensul ca mama mea m-a nascut in Banat, mi-a dat viata cand ea era un copil, cand ea avea 16 ani. Tatal meu, moldovean fiind si stiind aproape nimic despre Moldova pt ca parintii l-au adus aici cand el a avut 4 ani; tot timpul spunea “eu mi-am castigat cetatenia banateana”. M-am nascut la Resita, la poale de Semenic, si poate de acolo dragostea de munte si pt doina, pt ca doina este strans legata de acea zona muntoasa, cel putin in Banat, toti banatenii, gugulanii, doinesc foarte frumos. 
  
Bunicul meu era cantor, iar eu ca si copil cantam Apostolul, imi aduc aminte cu mult drag de anii aceia ...  
  
Am iubit cantecul primul, si apoi am iubit celelalte lucruri: soarele, apa, mancarea, pe cei de langa mine. A contat familia, ptr ca a stiut sa ma creasca frumos, m-a invatat sa fiu om de omenie si eu in cantecele mele am imprumutat elemente din viata taranului, viata de-acasa, din drag ptr flori, ptr aer, ptr tot ce ma inconjoara. Strabunicul meu, Mos Tie de mica imi canta si m-a invatat sa dansez ... imi vine in minte refrenul cu care ma alinta: 
  
“Hopa-cica, lobogica 
  
Joaca fata mica” 
  
Mai tarziu refrenul lui si-a gasit locul si a fost inspiratia unuia dintre cantecele mele: 
  
“Floricica, lobogica; 
  
M-o jucat mosu' d-a mica”. 
  
Mara Circiu: Cat de mult a contat mediul, familia, zona din care proveniti in dezvoltarea apetitului dvs. pentru muzica populara?  
  
Nicoleta Voica: Am cantat de cand ma stiu, de atunci de cand am amintiri, cel putin asa imi aduc eu aminte, de la 3-4 anisori. Amintirile mele sunt legate de cei de langa mine, de pamantul unde am deschis ochii, unde am iubit si cantat prima data: Banatul, Resita, Caras-Severin. Am cantat la scoala, imi placea mereu sa fiu in centrul atentiei, sa fiu pe scena. Am inceput ca dansatoare la 15 ani si jumatate. Am fost la Casa de Cultura din Resita si am vrut sa fiu solista. Asistand la o repetie si vazand un dirijor foarte exigent care pur si simplu arunca cu scaune dupa muzicantii care greseau, vorbesc de Nicolae Terescu, o somitate in domeniu, m-am speriat si am renuntat. Am intrat intr-o alta sala si am asistat la o repetitie de dansuri unde domnea o cu totul alta atmosfera, am vazut un om bland care efectiv vorbea dansatorilor ca unor frati si am hotarat sa urmez dansul. Am ramas acolo ca dansatoare ptr 6 luni ... eu care habar nu aveam de dans, nu stiam nici macar valsul, darmite dansul popular! Mergeam in turnee cu totii, dansatori, cantareti, dirijori. In autocare ne amuzam, cantam, fireste am cantat si eu ... m-au auzit muzicantii, dirijorul si m-au invitat si incurajat sa dau muzicii inca o sansa. Bineinteles, mi-am luat inima in dinti si am cantat! Au fost multi ani la rand in care eu cantam, dansam, prezentam spectacolul, mai ziceam cateodata ca am tras si cortina, dar nu mi-a prins rau, si acum mi-e dor de viata aceea de “amator” care are o dulceata aparte. Nu castigam bani multi, dar aveam o multumire fantastica ... era atata iubire, voie-buna si armonie intre noi, ne incarcam bateriile ptr toata saptamana! In timpul saptamanii eram fie elevi, studenti, profesori, ingineri, dar cand ne intalneam, pe scena eram cu totii “artisti”.  
  
Mara Circiu: Ce insemna scena ptr dvs, d-na Nicoleta? 
  
Nicoleta Voica: Pe scena m-am simtit mai bine decat in viata de zi cu zi! Eu ma simt pe scena mai bine decat in bucataria mea, dormitorul meu, acolo simt ca traiesc. Multi dintre cei ce ma cunosc, inclusiv familia mea, chiar si fiica mea Andreea imi spune adesea “mama, acolo esti TU, esti mai frumoasa decat in viata de zi cu zi, costumul popular te innobileaza”. Mi s-a spus de multe ori ca imi port costumul popular cu multa eleganta ... poate si pentru ca il iubesc nespus de mult! 
  
Mara Circiu: Cum reusiti sa dialogati cu publicul spectator?  
  
Nicoleta Voica: Cantand, transmiti de fapt o poveste, un mesaj pe care daca stii sa il transmiti vei reusi sa-i castigi pe cei din sala. Tu trebuie sa ajungi la sufletul celui care te asculta, publicul trebuie sa-l castigi, ca el sa sa faca din tine ceea ce esti! Pentru acest lucru eu voi fi mereu recunoscatoare publicului care a facut din mine ceea ce sunt si nu de putine ori cand am intrat pe scena am ingenunchiat in semn de recunostinta, caci efectiv nu stiam cum altfel sa-i multumesc. 
  
Mara Circiu: Dati-mi o definitie foarte personala a folclorului. 
  
Nicoleta Voica: Este locul unde deschizi ochii, unde vezi prima raza de lumina, este zambetul mamei, este gustul mancarii traditionale, este cantecul de Craciun, este curatenia sufleteasca si trupeasca; bucuria de a trai langa cei dragi, bucuria locului, bucuria vietii, dragostea de a trai si a asculta vorbele, cantecele, obiceiurile, costumul national de unde ai trait. 
  
Mara Circiu: Aveţi vreun artist preferat? Va plac si alte zone folclorice? 
  
Nicoleta Voica: Artistii preferati sunt cei adevarati, cei care intr-adevar CANTA. Nu am iubit niciodata playback-ul, i-am iubit pe cei ce au cantat. Solistii daruiti au rezistat peste vreme. O iubesc pe Maria Ciobanu, o adevarata privighetoare a cantecului romanesc care a stiut sa ne lase adevarate comori. Sofia Vicoveanca, pe care o iubesc si am respectat-o mereu pt atata curatenie in cantec si autentiticitate, pt faptul ca nu a uitat de unde a plecat. Ce e bun ramane, cate perle nu ne-au ramas de la marii nostri cantareti: Achim Nica, Maria Ciobanu, Vicoveanca, perle ce ne-au ramas in lada de zestre pe care nimeni nu are dreptul sa o stirbeasca! Noi trebuie sa adaugam valori la valori, nimeni nu ne da dreptul sa mutilam ce ne-au lasat stramosii nostri ... imi plac toate zonele folclorice, in special regasite in cantece cantate din suflet! Artistii nu mor niciodata, ei traiesc in operele lor! 
  
Mara Circiu: Ce fel de muzica ascultati atunci cand nu ascultati muzica populara?  
  
Nicoleta Voica: De obicei ascult muzica populara cand apare un album nou ... noi, solistii consacrati avem datoria de a-i ajuta pe colegii nostri aflati la inceput de drum. Si noi am fost ajutati la randul nostru! Ascult Boccelli, muzica clasica, Holograf, Cargo, Marcel Pavel; le iubesc pe Monica Anghel, Andra-pe care o cunosc de cand era mica, am cantat cu tatal ei, Elena Gheorghe care are o voce superba ... pentru mine muzica trebuie sa spuna ceva, nu-mi plac textele care nu spun nimic sau muzica ce pare zgomot!  
  
Mara Circiu: Aveti o colectie superba de costume populare, adevarate comori ...  
  
Nicoleta Voica: Am peste 40 de costume populare ... le am de la taranii din partea locului, pe multe le-am cumparat fie mergand la nunti, sarbatorile satului, rugi, etc. ... multe dintre ele mi-au fost daruite. Unele sunt vechi de 80-100 de ani si pe acestea le iubesc cel mai tare! Cand port un astfel de costum, simt o povoara frumoasa, dulce dar si o mai mare responsabilitate. Nu ai voie sa pangaresti acest costum cu un cantec agramat, cu un text care nu spune nimic! Trebuie sa respecti costumul si sa te respecti pe tine insuti! Imi pare rau ca multe dintre minunatele noastre costume populare au fost instrainate, vandute, intr-o perioada se vindeau in strainatate, in special in fosta Yugoslavie. Multi straini au inramat iile si catrintele noastre asemeni unui tablou, intr-adevar, sunt adevarate opere de arta. 
  
Mara Circiu: Octavian Goga, spunea ca “doina este nu numai un cantec al vremii noastre, ci mai ales glasul trecutului romanesc”, dvs. cantati doinele cu mult suflet si va sunt dragi: de ce? 
  
Nicoleta Voica: Doina este cantecul reprezentativ al romanilor. Cine nu doineste, canta degeaba, chiar asa am zis intr-un cantec de-al meu “cine nu doineste, canta d'a fecea” (fecea inseamna degeaba). De cate ori am fost intr-un juriu, ptr mine cea mai importanta proba si ca proba eliminatorie, a fost doina! Nu conta ca participantii erau copilasi de 7-8 ani, trebuiau sa stie sa doineasca. Strabunicul meu, Mos Tie, spunea “Puiule, tra-la-la canta toata lumea, cine doineste ala'i banatan da fala!” Asa cum se zice ca “cine nu stie sa joace braul in Banat, ala nu-i banatan curat!” 
  
Vreau sa le spun ceva celor ce nu iubesc doina: cantecul doinit mi-a adus cele mai mari satisfactii! Doina m-a facut de fapt sa fiu artista!  
  
Mara Circiu: In ultima vreme ati participat in mai multe emisiuni de televiziune, cum se impaca noua dvs. ipostaza cu cea a solistei de muzica populara? 
  
Nicoleta Voica: Am fost angajata si acum sunt inca in contract cu postul Romantica, unde am prezentat doua emisiuni, un matinal de luni pana vineri, in fiecare zi cu o alta tema si un album duminical intitulat “Duminica prietenilor”, vorbind de prietenii cantecului, solisti de muzica populara si usoara, recitatori, oameni de litere. Am avut ocazia sa cunosc oameni de marca, oameni care merita aplaudati si apreciati ptr ceea ce stiu sa spuna. Am dezbatut teme interesante, inclusiv medicale. In viata, daca ar fi sa o iau de la inceput, as face acelasi lucru, inclusiv greselile, ele sunt inerente, fac parte din viata si chiar si din greseli invatam! 
  
Mara Circiu: Mai sunt interesati tinerii sa invete interpretarea cantecului popular romanesc? 
  
Nicoleta Voica: In domeniul muzical, copiii sunt atrasi de ceea ce s-au obisnuit sa asculte in familie. Daca copiii asculta un anumit gen de muzica, e si vina parintilor. Baiatul meu a trait o perioada in Israel cu bunicii sai unde asculta muzica clasica, pe care o asculta si acum. Stand si cu mine, a ascultat si altfel de muzica. Este un foarte bun percutionist, are ureche muzicala, si daca ar fi cantat, ar fi cantat mai bine decat mine si Andreea! Fiul meu are inclinatii artistice, a studiat desenul si design-ul interior, iubeste muzica, atat cea usoara cat si cea populara. M-am suparat foarte tare pe el, cand intr-o zi am auzit in casa mea manele, dar el mi-a spus ca trebuie macar sa le dau o sansa, sa-i ascult si apoi sa dau verdictul. Intr-adevar sunt solisti si solisti, de exemplu Florin Salam, care canta foarte frumos, doineste minunat si am ramas impresionata de vocea lui, canta si muzica lautareasca nemaipomenit de frumos. 
  
Minodora canta jazz, e o a doua Aura Urziceanu, la inceputul carierei a incercat sa strabata lumea muzicala cu jazz-ul, nu a reusit, si a incercat cu manele si s-a bucurat de succes. Acum nu canta doar manele, canta si muzica populara, jazz. 
  
Mara Circiu: Care sunt sfaturile pe care le-ati da unui tanar interpret de muzica populara aflat la inceput de cariera?  
  
Nicoleta Voica: Sa-si stabileasca prioritatile; sa stie exact ce vrea de la aceasta meserie: vrei banii sau iubesti intr-adevar cantecul si vrei sa spui ceva in lumea muzicala? Daca iubesti cantecul, daca vrei sa-ti faci un nume din si prin cantecul popular si daca ai o personalitate muzicala, atunci va fi bine! Avem multi solisti tineri foarte valorosi, iar sfatul meu ptr parinti este sa fie atenti, sa isi indrume copiii inspre credinta si Dumnezeu, sa nu uitam sa ne inchinam si sa multumim lui Dumenzeu ptr ce ne-a dat, sa nu uitam ca suntem romani, sa ne pastram identitatea romaneasca si sa nu ne fie rusine ca suntem romani. Noi ne-am castigat un loc in tot ce inseamna planeta, un loc pe care-l meritam pe deplin.  
  
Tinerii ar trebui sa nu uite niciodata ca daca ei nu vor sti sa pastreze ceea ce ei au auzit de la bunici, strabunici, parinti, undeva, candva, in drumul vietii lor, traditia si obiceiurile noastre romanesti vor muri. 
  
Mara Circiu: Andreea, fiica dvs. va mosteneste talentul si impreuna ati realizat niste duete superbe...ce asemanari, deosebiri sunt intre modurile dvs. de a canta?  
  
Nicoleta Voica: Andreea, fata mea ma mosteneste ptr ca asa a vrut Dumenzeu, si ptr ca asa a vrut ea, niciodata nu am impins-o spre cantec. Cand am auzit-o cantand prima data avea 6-7 ani. Eu eram plecata 2-3 luni in turnee, si am ascultat-o ptr prima data la un spectacol in Resita, insista sa cante ... nu vroiam sa o las, nu o auzisem cantand, nu stiam daca stie sau nu sa cante, dar si-a atras de partea ei orchestra si a cantat 2-3 cantece. I-am dat un costum de-al meu, care arata pe ea ca pe-un betisor! Stia 3 melodii, le-a repetat de vreo 3 ori, a primit flori, ciocolata si nu vroia sa mai iasa de pe scena. Eu ii faceam semne din culise “vino la mama” si ea refuza! Acesta a fost inceputul ei! Ce apreciez eu cel mai mult la Andreea este ambitia si puterea ei de munca ... ne asemanam foarte tare ca voce pana la 22-23 de ani, nu puteam nici eu macar deosebi care sunt eu si care e ea (la doine ne deosebim, avem stiluri diferite de a doini). S-a casatorit cu sotul ei, Deian Galetin care este si el om de muzica, si-a luat doctoratul, si a reusit sa-si schimbe tonalitatea muzicala. A fost o munca foarte grea. Andreea spunea mereu “toti ma comparati cu mama, dar uitati ca eu sunt doar un copil”. Si a inceput sa isi faca o alta personalitate, si-a schimbat registrul vocal, eu sunt altista, ea e aproape soprana ... asa se zice, “ce naste din pisica, soareci mananca!” Andreea a fost un copil cuminte, foarte studios, a terminat Business Management la Universitatea din New York Suma cum Laude, nu ma laud, dar mi-a adus foarte multe bucurii. 
  
Mara Circiu: Este usor, greu sa fii si mama si totodata "colega de breasla"? 
  
Nicoleta Voica: Nu stiu daca e usor sa fii coleg cu copilul tau pe scena, dar este fantastic de emotionant, e cutremurator! Cand Andreea era foarte mica, am simtit si mai puternic acest lucru. Acum o privesc ca pe o femeie implinita, are 33 de ani, imaginati-va ca eu am cantat cu Andreea cand ea avea 6 ani si mi-era sufletul in gat, o vedeam si-mi tineam respiratia la fiecare nota a ei, nu aveam emotii ptr mine, cat ptr ea! Tot timpul incercam sa o ocrotesc, sa o feresc de partile rele, ma gandesc la turnee, la latura mai putin placuta a lucrurilor, dar ea a fost cu mine de cand era mica! 
  
Nu e usor sa fii mama de vedeta, eu pe Andreea o consider vedeta si chiar la multe interviuri, cand ea e intrebata cum e sa fii fata unei vedete, raspunsul ei e “eu pe mama o vad mama acasa, si cand e pe scena, e ceva de neatins si nu e nimeni ca mama mea!” Cineva in Romania a scris o carte despre drumul cantecului meu si eu am ramas foarte impresionata cand Andreea a spus ca mama mea e o artista. Asta m-a emotionat cel mai mult, nu am sa uit niciodata cuvintele ei. 
  
Mara Circiu: Ce proiecte curente aveti? Care sunt planurile de viitor? Pe cand un nou album? 
  
Nicoleta Voica: Recent am scos pe piata un DVD si a trecut mai putin de un an de cand am scos 3 CD-uri intr-o coperta. A fost o dorinta mai veche de-a mea, o ambitie-foarte multa muzica dintr-o data! Nu e bine sa scoti pe piata dintr-o data prea multe melodii, eu am inregistrat in aceste CD-uri 46 de melodii noi si m-am gandit ca ptr urmatorii doi ani voi lua o pauza, dar ma incearca dorul sa cant si stiu ca o sa treaca vremea, inevitabil si peste glasul meu si ma gandesc ca daca nu o sa mai pot canta. De aceea vreau sa mai profit inca de faptul ca pot canta bine, zic eu.  
  
Nu mi-e frica de batranete. Vreau sa traiesc atat timp cat pot sa cant, si vreau sa cant cat traiesc ... sufletul meu canta tot timpul! Cant in casa, in masina, port cu mine reportofonul tot timpul. Eu cat am trait aici in America am compus cele mai frumoase piese, poate din dorul acesta de casa, de pamantul romanesc, totdeauna am spus ca “dorul doare cel mai tare”. 
  
Mara Circiu: As dori ca in incheierea interviului nostru sa le adresati cateva ganduri cititorilor nostri. 
  
Nicoleta Voica: Ma bucur ca am avut oportunitatea sa dau acest interviu. In primul rand vreau sa multumesc membrilor bisericii Sfanta Maria din Dacula ptr invitatie, fara ei nimic nu ar fi fost posibil, nici macar acest interviu. Le multumesc ca m-au invitat si am toata stima ptr Preotul Nicolae Clempus si comunitatea romaneasca din Atlanta, pentru preotii de-aici, preotul a fost din cele mai vechi timpuri personalitatea cea mai puternica a satului romanesc, ei au fost si invatatori, judecatori, fac parte din peisajul romanesc pe care eu nu pot sa-l vad altfel decat cu un preot. Preotul este mentorul societatii de aici. Vreau sa-i multumesc ptr ca aducandu-ne aici atat pe mine cat si alti colegi de-ai mei, pastreaza viu spiritul romanesc. Ce s-ar intampla daca nu s-ar mai organiza actiuni de acest gen? Si faptul ca cheama solisti care au ceva de spus, este mare lucru! Stiu ca de multe ori se lupta cu alte opinii, unii mai vor manelisti, etc ... dar pe cat posibil sa tina curat acest spirit romanesc, ptr ca numai asa vom reusi sa pastram nestematele culturii romanesti.  
  
Iti multumesc si tie ptr. acest interviu, ptr prilejul de a sta de vorba cu romanii de aici. Nu ma vad traind altfel decat intre aceste doua lumi, lumea romaneasca din America si lumea cantecului popular din Romania ... nu m-as putea obisnui altfel, nu ma vad traind fara nici una din ele. Eu si aici ma simt acasa, si acolo mai simt tot acasa. Aici a trebuit sa o iau de la zero, e ca si cum m-am lansat din nou, nu imi pare rau de nimic din ce-am facut, imi pare rau ca nu am facut mai mult. Imi doresc sa scriu o carte, sa las mai mult in urma mea, parca sufar sa stiu ca iau ceva cu mine ce as putea lasa in urma mea. Stiu multe cantece care nu se mai canta de mult, le cant Andreei, surorii mele din Australia. De aici am adunat nestematele acestea si nu am dreptul sa nu le las aici, ma consider doar o “pastratoare” a traditiei si a cantecului popular romanesc. Multumesc colectivului de organizare a spectacolului, orchestrei care este extrem de talentata, sunteti bogati ca aveti un impresar ca Ionica Olteanu caruia ii multumesc si pe aceasta cale, stiu ca el invita nume reprezentative ale muzicii romanesti. Sunt convinsa ca efortul vostru al fiecaruia va fi rasplatit, nimic nu se face fara efort sau sacrificiu. 
  
Mesajul meu care as dori sa-l adresez tuturor romanilor din diaspora este sa incercam sa fim mai buni si mai ingaduitori unii cu altii si sa pastram mereu vie flacara cantecului, obieceiurilor, portului si limbii romanesti. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Vreau sa traiesc atat timp cat pot sa cant...Interviu cu solista de muzica populara din Banat, Nicoleta Voica / Mara Circiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 220, Anul I, 08 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mara Circiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mara Circiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!