Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Vreau să fiu Luceafăr!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Nu doar Luceafărul străluceşte.  

Nu doar profesorii de Limba şi Literatura Română citesc cărţi şi nu numai scriitorii scriu cărţi. Acesta pare a fi mesajul indus de realitatea zilelor noastre, care arată, simplu, o atitudine caracteristică generaţiei postmoderne, în care totul este text, totul se poate scrie, bine şi repede, mai repede chiar decât s-ar putea citi, aşa cum se crede, în mod emblematic, Philippe Sollers: „Când am poftă să citesc o carte, o scriu”. Cu alte cuvinte, lectura devine scriitură, cititorul îşi poate, liniştit, lua în serios alt rol, cel de creator de lumi verosimile, sărind, firesc, de câte ori doreşte, din realitate în ficţiune. Ilustru teolog, Părintele Dumitru Stăniloae ne-a lăsat o vorbă: „decât să stai degeaba, mai bine să munceşti degeaba”.  

Oricum ar fi, putem constata că în ultimii douăzeci de ani s-a scris enorm. O fi bine, o fi rău. Un mare duhovnic, Părintele Ilie Cleopa îndemna credincioşii: „Citiţi, citiţi cărţi cât mai multe, spuneţi rugăciuni, psalmi, acatiste, să fie acolo, pentru ca Dumnezeu să aibă de unde alege”. Aşadar, Părintele Cleopa îndemna la citit cu gândul că acolo unde este cantitate e posibil să fie şi ceva calitate, dar unde nu e nimic, nimic e. Un alt mare duhovnic, Părintele Arsenie Papacioc spune: „Tipic, tipic şi la inimă nimic”, punând accent pe calitate şi nu pe cantitate. Mai bine mai puţin şi de calitate, decât mult şi prost.  

Astfel, se conturează, disimulat, într-o negaţie aparentă, un demers afirmativ, căci titlul Vreau să fiu Luceafăr este sugestiv pentru transformarea în autor a cititorului, care a descoperit că poate avea cu o carte un raport ce-l plasează pe un nou nivel: tinerii de astăzi nu (mai) citesc. Faptul ar trebui să nu fie deloc îngrijorător, pentru că lor le place să scrie, ei ajung mai repede autori decât se ajungea înainte, iar preţuirea cărţii nu este în pericol, ci a luat o nouă formă, una dintre multiplele forme pe care le imaginează chiar Umberto Eco în Numele trandafirului. Personajul său, părintele William, maestru spiritual, odată ajuns într-o străveche abaţie, vrea să vadă faimosul ei scriptorium, sala pentru scris. Iată ce descoperă: "Anticari, copişti, caligrafi şi cărturari erau aşezaţi fiecare la masa lui, o masă sub fiecare din ferestre (...) Şi cum ferestrele erau patruzeci (...), patruzeci de călugări ar fi putut lucra în acelaşi timp, chiar dacă în acel moment nu erau decât vreo treizeci. (...) Fiecare masă avea tot ce trebuia pentru pictarea miniaturilor şi pentru copiat: sticluţe cu cerneluri, pene fine (...), piatră ponce pentru a netezi pergamentul, rigle pentru trasatul liniilor pe care avea să se înşiruie scrierea. Alături de fiecare scrib sau în capul planului înclinat al fiecărei mese se afla un pupitru pe care sta codicele de copiat (...) Şi unii aveau cerneluri de aur sau de alte culori. Alţii, în schimb, stăteau doar şi citeau cărţi şi treceau însemnări pe caietele sau tăbliţele lor personale.” Aşadar, descoperă pretutindeni un elogiu al scrisului şi al lecturii, o aventură personală, liberă, în care fiecare îşi alege să fie scrib, anticar, caligraf, cărturar, simplu cititor, miniaturist sau toate acestea deodată, dar să rămână în preajma cărţii.  

De altfel, cartea constituie cea mai importantă imagine ce leagă cele mai multe dintre textele scrise de noua generaţie. Ei bine, aşa se face trecerea de la lume la text, deschizând întrebări ce păreau pentru totdeauna închise, punându-le într-o lumină nouă. De altfel, nu este bine ca tânărul să găsească toate răspunsurile la întrebările pe care şi le pune. Dar nu cumva cel mai bun prieten al omului postmodern este cartea? Planând în viitor, cineva află, căutând cărţi de citit, că scrie ceva despre ea într-o carte, şi anume că a descoperit o planetă; alt copil ţine o carte în mână, apoi o deschide ca să afle un răspuns, poate din viitor; altul îşi ţine cărţile în tabletă, iar o zână contemporană are ca dublură o carte: când va muri, cartea se va închide sau se va pierde odată cu ea.  

Ipostaziat în aceste imagini-avatar, ca un alter-ego, fiecare tânăr transformat din cititor în autor transmite cu multă forţă de convingere faptul că rămâne un spirit viu, că rămâne un om al cărţii, că până şi „batista pentru lacrimi” este „o carte cu poveşti despre viaţă”. Altfel spus, fiecare autor intră în propria carte, descoperindu-şi astfel o posibilitate, reală, de a învinge timpul, pe care ajunge … să-l iubească.  

Întrebaţi care este fiinţa care merge dimineaţa în patru picioare, la amiază în două şi seara în trei, autorii ar putea răspunde cu propriile nume, sprijinindu-se, în târziul serii lor, pe o carte, nu pe altceva, pe o carte în care au intrat fără sfială, ca într-un scriptorium al aventurii vieţii lor. Cu această carte au învăţat să decidă singuri când este important să traseze linii pentru scriere, unde este locul înfloriturilor, cum citesc codicele şi ce notează pe tăbliţa personală. Mai mult, poate cu această carte a lor, se hotărăşte cine, în aventura scrisului, va rămâne un simplu copist, un caligraf, un miniaturist, un cărturar sau de ce nu, un Luceafăr.  

Fiecare a avut în faţă şi culori, şi cerneala de aur...  

Să aveţi curaj şi inspiraţie!  

Ştefan Popa  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Vreau să fiu Luceafăr! / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1111, Anul IV, 15 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!