Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   


Autor: Ioan Lilă         Publicat în: Ediţia nr. 214 din 02 august 2011        Toate Articolele Autorului

VOLUM POEZII 5

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ioan LILA 
  
VOLUM POEZII 5 
  
TA FLEUR DE PISSENLIT 
  
On entend un chant lointain, 
  
Et seul un rêve entre nous ...  
  
Le ciel aux etoiles m res 
  
Me seduit avec ses chuchotements. 
  
Je les regarde toutes les nuits 
  
Et me demande si elles sont m res 
  
Comme tes seins doux, 
  
Où mon baiser veut être berce ...  
  
Et entre tes cuisses veloutees, 
  
Je desire boire mon cafe au lait. 
  
Ta douce fleur de pissenlit 
  
Donne-la moi, mon amour, moi seul ...  
  
Seul un rêve entre nous ...  
  
Le ciel aux etoiles m res 
  
FLOAREA TA DEAPAPADIE 
  
Se-aude un cînt de departe. 
  
Numai un vis ne mai desparte ...  
  
Cerul cu stelele coapte 
  
Mă amăgeşte cu şoapte. 
  
Le privesc noapte de noapte 
  
Şi mă întreb dacă sînt coapte, 
  
Ca sînii tăi dulci, 
  
În care vreau sărutul să mi-l culci ...  
  
Şi, dintre coapsele tale catifelate, 
  
Vreau să-mi beau cafeaua cu lapte. 
  
Floarea ta dulce de păpădie 
  
Să mi-o dai, iubito, numai mie ...  
  
Numai un vis ne mai desparte ...  
  
Cerul cu stelele coapte ...  
  
& 
  
Te luam de mînă şi ne plimbam 
  
Te luam de mînă şi ne plimbam 
  
Pe străzile inundate de ploile toamnei 
  
Desculţi ne plimbam cu sandalele în mînă 
  
Şi ce tineri eram pe atunci ne iubeam 
  
Apoi am pleacat amîndoi într-o lungă călătorie 
  
Printre valurile de trandafiri risipite de mare 
  
Sînii tăi speriaţi porumbei 
  
Coapsele tale catifelate 
  
Părul tău în care stelele străluceau 
  
Toate astea vor fi fost cîndva adevărate ? 
  
& 
  
TE-AM IUBIT DE TÎNAR 
  
2006-05-26  
  
Te-am iubit de tînăr, mai eram imberb, 
  
Luam luna în coarne ca un pui de cerb, 
  
Aiuram pe stradă şi visam frumos: 
  
Că te ţin de mînă şi mergem pe jos 
  
Că foşneşte frunza cînd îţi pun în păr 
  
Flori de iasomie, ramură de măr 
  
Chiar şi ploaia dulce presărată rece 
  
Cu o fericire grea vrea să mă-nece. 
  
Dulcea ta făptură îmi plăcea nespus 
  
Nici nu mai ţin minte dacă ţi-oi fi spus 
  
Şi cînd ţi-am prins sînul m-am înfiorat 
  
Era mic şi dulce şi m-a îmbatat 
  
Altadată, Tina, te-am văzut pe stradă 
  
Îngeri de zăpadă veneau să te vadă ...  
  
Te-am iubit de tînăr, mai eram imberb, 
  
Luam luna în coarne ca un pui de cerb. 
  
& 
  
TE-AM ZARIT ÎNTR-O GRADINA 
  
Te-am zărit într-o zi în grădină 
  
Păsări de aur străluceau în lumină 
  
Te-am luat de mînă şi am zburat 
  
Spre cerul acela îndepărtat 
  
Graţioasă păşeai prin iarba albastră 
  
În sufletul tău priveam ca printr-o fereastră 
  
Mă tulburau ochii tăi mari şi suavi 
  
În care cad bărbaţii şi-ţi devin sclavi 
  
Apoi ne-am întîlnit în livada cu pere 
  
Şi ţi-am gustat sînii, i-am lins de miere 
  
Mai încolo m-am pierdut pe o alee  
  
Printre chiparoşi şi azalee 
  
Mirosea frumos şi nu mă înduram să plec 
  
Voiam în lacul tău să mă înec 
  
Şi apoi te-am luat în braţe şi te-am iubit 
  
Pînă la nesfîrşit... 
  
& 
  
}IN|NDU-TE DE M|N~, PARC~ |N ZBOR TRECEAM 
  
Ţinîndu-te de mînă, parcă în zbor treceam 
  
Din noapte-n zi, iubito, dar cred că m-amăgeam. 
  
Iubire de o viaţă eu nu am întîlnit. 
  
Eu te iubeam ca zeii, tu nu m-oi fi iubit... 
  
Erai un vis din care nu mai voiam să ies, 
  
Din ochii tăi ca cerul acum povestea-mi ţes. 
  
Erai ca o liană, mă sufocam cu tine, 
  
O lacrimă amară acum pe gene-mi vine...  
  
Eram nebun de viaţă, de vînt, de libertate, 
  
Simţeam inima-ţi dulce în pieptul meu cum bate. 
  
Cînd te iubeam şi cerul părea a se opri, 
  
În visul meu nostalgic de-o noapte şi de-o zi! 
  
Azi toate astea-s umbre, poveşti care mă dor. 
  
Şi, să se stingă-n pace, nu pot sau chiar nu vor! 
  
Tu ai fost o minune în viaţa mea odată... 
  
Ca în orice poveste cu un băiat şi-o fată... 
  
Dar totul se termină, ca într-un film anost, 
  
Şi doar să-i vezi sfîrşitul nu cred că are rost! 
  
Mai bine să rămînă doar clipa aia pură, 
  
În care mă pierdusem în dulcea ta făptură... 
  
Tinîndu-te de mîna, parca în zbor treceam 
  
Din noapte-n zi, iubito, dar cred ca m-amageam. 
  
Iubire de o viata eu nu am întîlnit. 
  
Eu te iubeam ca zeii, tu nu m-oi fi iubit... 
  
Erai un vis din care nu mai voiam sa ies, 
  
Din ochii tai ca cerul acum povestea-mi tes. 
  
Erai ca o liana, ma sufocam cu tine, 
  
O lacrima amara acum pe gene-mi vine...  
  
Eram nebun de viata, de vînt, de libertate, 
  
Simteam inima-ti dulce în pieptul meu cum bate. 
  
Cînd te iubeam si cerul parea a se opri, 
  
In visul meu nostalgic de-o noapte si de-o zi! 
  
Azi toate astea-s umbre, povesti care ma dor. 
  
Şi, sa se stinga-n pace, nu pot sau chiar nu vor! 
  
Tu ai fost o minune în viata mea odata... 
  
Ca în orice poveste cu un baiat si-o fata... 
  
Dar totul se terrmina, ca într-un film anost, 
  
Şi doar sa-i vezi sfîrsitul nu cred ca are rost! 
  
Mai bine sa ramîna doar clipa aia pura, 
  
In care ma pierdusem în dulcea ta faptura... 
  
& 
  
Trupul tău iubito este un fulg de zapadă 
  
Trupul tău iubito este un fulg de zapadă 
  
Mi se topeşte pe limbă nufărul tău graţios 
  
Pîntecul tău catifelat este ca o gradină 
  
Dulce şi pur şi atît de duios 
  
Gleznele tale de gazelă mă ameţesc 
  
Coapsele tale se deschid ca cerurile nopţii 
  
Primeşte-mă în dulceaţa lor, iubire, 
  
Că vreau să îţi descui iar lacătele porţii  
  
Petalele tale ca nişte dantele tremurătoare 
  
Se înfioară de plăcere cînd le prind între buze 
  
Tu te cutremuri toată cînd simţi că eşti pătrunsă 
  
Cum dă năvală vîntul, adesea, printre frunze 
  
Şi-apoi cînd stai pe burtă nu ştiu ce să-ţi admir,  
  
Fundu-şi rotund ca marea m-a ameţit deja 
  
Pe buze-i simt dulceaţa şi parcă zbor în ceruri 
  
Cînd îl desfac în două şi-ţi ling frumoasa stea 
  
Apoi pătrund cu grijă ca printr-o poartă sacră 
  
Pe cerul minţii tale sînt mii de galaxii 
  
Care se sparg în cioburi de stele parfumate 
  
Născînd alte imperii de nuferi străvezii 
  
Ca un ocean cu valuri abia învolburate 
  
Tu te răsfeţi la urmă cîntînd o melodie 
  
La flautul din care scoţi sunete curate 
  
În timp ce eu îţi sorb dulceaţa, păpădie 
  
& 
  
SONETE DISPERATE 
  
28/11/2009 01:02 
  
Riom 
  
1 
  
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă 
  
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă 
  
Se prăbuşesc din ceruri ca fiarele-nsetate 
  
Să sfîşie pămîntul şi vîntul cum ne bate 
  
Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă ? 
  
Acum e clipa aia măreaţă, hai la luptă 
  
Dă-mi merele, frumoaso, arată-ţi coapsa dulce, 
  
Să nu lăsăm zăpada cea pură să ne spurce - 
  
Şi luna de durere pare acuma suptă 
  
Pe fruntea ta senină se sprijină pămîntul 
  
Auzi cum se-ndîrjesc şi stelele şi vîntul 
  
Vrînd parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc 
  
Hai, sfîşie-mi cămaşa şi caută-mi o armă 
  
Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi şi mă sfarmă 
  
De-aceea, minunato, candoarea ţi-o cerşesc. 
  
2 
  
Se pregătesc copacii să Înflorească iară 
  
Se pregătesc copacii să Înflorească iară 
  
Din florile de gheaţă or să se nască miei 
  
În visul tău cu fluturi cu tine să mă iei 
  
Acum cînd vine iarna ca altă primăvară 
  
Şi ţine-mă în braţe, tu eşti aşa fierbinte 
  
Zîmbeşte-mi, nu sînt sigur, dar cred că mă iubeşti 
  
Îţi dau tot Universul cu struguri de doreşti - 
  
Cuvinte mai frumoase nu mai îmi trec prin minte 
  
Tu eşti plină de taine şi mă îmbeţi cu şoapte 
  
Sîntem atît de singuri noi doi în recea noapte 
  
A început să ningă... şi părul mi-a albit  
  
Salcîmul de la stradă... cum scîrţie-amărîtul 
  
Ce soartă tristă are. Nu l-a cuprins urîtul ? 
  
Trozneşte de durere că nu este iubit. 
  
3 
  
Prin lumea asta mare te-am căutat, iubire 
  
Prin lumea asta mare te-am căutat într-una 
  
Pe pajiştea cu stele, prin umbrele zăpezii 
  
Tu erai o minune şi te cîntau aezii 
  
De dulcea ta făptură nu mai îmi vin în fire 
  
Şi te-am găsit deodată, cînd nici nu mai speram 
  
Tu eşti mai graţioasă decît o căprioară 
  
Privirea ta mă-mbată, trupul tău de vioară 
  
Vibrează cînd îl mîngîi, de-ai ştii cît te doream 
  
Te mîngîi cu privirea, cu buzele, cu şoapte 
  
Am mea eşti, minunat-o, de-atunci, noapte de noapte 
  
Mă voi trezi din visul acesta fericit ? 
  
Oricare ne-ar fi soarta, să ştii că alt bărbat 
  
Nu o să te dorească ca mine tulburat 
  
De dulcea fericire că doar eu te-am iubit 
  
& 
  
VERSURI ALBE 
  
marţi 2 august 2011 
  
Vîntul mătură frunzele de pe alei 
  
Eu te caut pe unde bate vîntul 
  
Petalele florilor se risipesc 
  
Rochia ta albă îţi foşneşte pe coapse 
  
Vin spre tine, mai am un vis, 
  
O eternitate pînă să te strîng în braţe. 
  
Unde este paradisul pe care ţi l-am promis ? 
  
Timpul se întoarce în oglindă trist - 
  
A uitat, săracul, să fie altruist ! 
  
& 
  
VIN NORII ŞI SOARELE ŞI TRANDAFIRII 
  
vin norii şi soarele şi trandafirii 
  
crescînd într-o grădină din pămînt 
  
şi-n cer crescînd asemeni anemonelor 
  
cu rădăcina-nfiptă-n vînt 
  
şi toate astea fiind un vis eu sper 
  
să se ridice visul meu la tine 
  
ca valul pe picioarele de dindărăt 
  
şi nechezînd el să alunge norii 
  
petalele de trandafir să strălucească 
  
vine corabia deja o simt în valul mătăsos 
  
& 
  
TE CAUTAM PRIN PARCUL... 
  
Te căutam prin parcul 
  
Umbrit de chiparoşi... 
  
Aveai doar o rochiţă, 
  
Ştiam şi cum miroşi... 
  
Aveai ochi mari, adînci, 
  
Te aşteptam cuminte, 
  
Tu îmi dădeai un brînci, 
  
Iar eu nu aveam minte... 
  
Şi te prindeam în braţe, 
  
Voiam să te sărut, 
  
Dar fetele sînt hoaţe: 
  
“M-ai strîns şi m-a durut !” 
  
Te mîngîiam, frumoaso, 
  
Şi tu te întristai, 
  
Şi cînd îmi ziceam: Las-o! 
  
Tu parcă mai voiai... 
  
Şi iar fugeam spre tine, 
  
Şi iar mă respingeai, 
  
Şi, cînd plecam, în fine, 
  
La tine mă chemai ...  
  
Cînd mă certai că mîna 
  
Şi-am pus-o nu ştiu unde, 
  
Pe cer ieşise luna, 
  
Ce sta să te asculte. 
  
“Şi unde ţi-am pus mîna? 
  
Arată-mi, am uitat...” 
  
Mi-ai arătat şi iară 
  
Pe loc te-ai bosumflat... 
  
Te caut iar în parcul 
  
Umbrit de chiparoşi... 
  
Azi nu mai eşti fetiţă, 
  
Şi nu ştiu cum miroşi... 
  
& 
  
TE MAI AŞTEPT ŞI AZI 
  
Te mai aştept şi azi, 
  
Te mai aştept şi-acum... 
  
Revin-o iar la mine,  
  
Întoarce-te din drum. 
  
Aveam un vis odată, 
  
Pe care l-ai uitat. 
  
Mireasă altădată, 
  
Azi strigăt disperat. 
  
Frumoasa mea mireasă, 
  
Mie dor de tine azi. 
  
Au înflorit cireşii, 
  
Ca flacăra tu arzi 
  
Pe drumuri chiparoşii 
  
Tînjesc cuprinşi de dor... 
  
Mireasa mea eterna 
  
Ca pasarea în zbor... 
  
Vreau să te ţin de mînă 
  
Şi să plecăm pe drum, 
  
De ce ramne praful 
  
Iubirii ca un scrum? 
  
Şi ce a fost iubirea, 
  
O boare, un parfum?! 
  
Mireasa mea... durerea 
  
Uitarea... doar un fum... 
  
& 
  
SONETE EROTICE 
  
marţi 2 august 2011 
  
France 
  
Te-am văzut ieşind din valuri - 
  
Sculpturală, goală, udă. 
  
Mi-am simţit dorinţa crudă 
  
Ca valu-nghiţit de maluri. 
  
Şi sfioasă ţi-ai pus iute 
  
Palmele strînse-ntre coapse, 
  
Nici o umbră să nu-mi lase 
  
Din misterele avute. 
  
Dar a început furtuna 
  
Şi te-ai repezit sfioasă, 
  
Luminoasă cum e luna... 
  
Şi te-am luat, erai frumoasă, 
  
Şi te-am cercetat într-una, 
  
Pînă te-am făcut mireasă. 
  
2. 
  
Ce ascundeai între picioare 
  
Şi-n sînii tăi cei dulci-amari 
  
Erai o zînă în şalvari 
  
Cu buzele de fată mare 
  
Ştiai să cînţi la instrumentul 
  
La care era meşter Pan 
  
Eu te-am rîvnit mai mult de-un an 
  
Purtîndu-mă ca indecentul 
  
Dar a venit şi clipa dulce 
  
În care am vibrat curpins 
  
De voluptăţi de nedescris 
  
Şi nu ştiu visul ce-mi aduce 
  
Dar clipa ştiu că-mi este vis 
  
În care tu deja m-ai prins 
  
3. 
  
O bautură cum doar zeii 
  
Cuprinşi de voluptăţi eterne 
  
Ştiu din arome cum se cerne 
  
I-a fost dată în veci femeii 
  
Şi ce dulceaţă voluptoasă 
  
Ne-a fost dată etern pre limbă 
  
În timp ce ea coapsele-şi plimbă 
  
Pură, eternă, voluptoasă 
  
Desfă picioarele, iubito, 
  
Să fim şi noi astăzi ca zeii 
  
Şi cred că eu am nimerit-o 
  
Era în clipele femeii 
  
În care ea, cu voluptate, 
  
A prins-o iute şi-a jertfit-o!! 
  
& 
  
Ţi-am cules de pe buze un fulg de zăpadă 
  
20/08/2009 
  
Ţi-am cules de pe buze un fulg de zăpadă 
  
Ce s-a topit de ardoarea iubirii mele 
  
Nins auriu era părul tău În inele 
  
Din care zăpada nu voia să mai cadă 
  
Te iubeam ca un vînt tăios, ca o cutremurare 
  
A munţilor cînd le cade cerul peste spinările lor de bouri 
  
Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de nouri 
  
Asfinţitul crapă într-n pîntec de mare 
  
Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră 
  
A durat numai un zîmbet, o eternitate 
  
Un fulg de zăpadă din amintirile uitate 
  
Risipit ca raza de soare-n fereastră. 
  
& 
  
Toride (de vară) 
  
1  
  
Am crezut că bate vîntul 
  
|n mesteacănul de-afară 
  
Că te-aud cîntînd duioasă 
  
Dulce ca o primăvară 
  
Dar eram singur sub cerul 
  
|ncremenit într-o frunză 
  
Ca o pasăre pierdută 
  
Care tremură confuză 
  
Tu erai tare departe 
  
Singură şi poate tristă 
  
Ţinînd pe genunchi o carte 
  
Răsfoind poate-o revistă 
  
Eşti atît de pură, dulce 
  
Mi-e şi teamă să respir 
  
Ca să nu te pierd, iubito, 
  
Risipită-ntr-un zefir 
  
2 
  
Se strecoară vîntul 
  
Vesel pe sub fuste 
  
Fetelor răcoarea 
  
Dîndu-le-o s-o guste 
  
Fetele bronzate 
  
Sînt mai mlădioase 
  
Mîngîiate tainic 
  
Vara peste coapse 
  
Şi plutesc frumoase 
  
Crude păpădii 
  
Cu priviri sfioase 
  
Şi trupuri mlădii 
  
& 
  
Tu erai ... te-am zărit de departe, 
  
Tu erai ... te-am zărit de departe, 
  
Silueta ta de liană se unduia 
  
Ca aburii zilei pe o şosea 
  
Care ne uneşte şi ne desparte 
  
Tu erai ... nu puteam să-ţi confund 
  
Mersul graţios, legănat, nostalgic 
  
Respirind o lumină de borangic 
  
Ce îţi luneca mîngioasă din străfund 
  
Şi de funduleţul tău îmi era dor 
  
Însetat de curburile lui excitante 
  
Tu te tot duceai aproape departe 
  
De unduirile lui gratioase şi-acum mă-nfior  
  
Si, apoi, stelele catifelate 
  
Mi se topeau argintii peste peoape 
  
Noi doi risipiţi între noapte şi ape 
  
Aprindeam orele ninse de şoapte 
  
Tu erai, nu puteam să te las ...  
  
Însetat ca iarba să nu-şi sorb făptura 
  
Mi-aş mai pune înc-o dată gura 
  
Ca în ultima clipă dintr-un ultim ceas ...  
  
& 
  
UN FULG DE PAPADIE DE AI FI 
  
Un fulg de păpădie de ai fi, 
  
Te-aş mîngîia, mireasa mea eternă, 
  
Şi, mult mai mult, de-aceea te-aş iubi, 
  
Deşi fiinţa mea e mult mai ternă! 
  
Imaculată, pură... delicată, 
  
Să te ating cu gîndul aş muri, 
  
Cînd tu eşti o lumină-adevarată, 
  
Eu mă întreb, atunci, de ce-aş mai fi?! 
  
Ce-i fericirea? Poate o scînteie... 
  
Un fir de iarbă ce a amuţit, 
  
Atunci cînd tu, iubire, ca o fee, 
  
Ca o lumină-n viaţa-mi te-ai ivit! 
  
Şi cerul... o scinteie înflorită 
  
În timpla mea, pe tine te iubeşte! 
  
Secunda are gust de aguridă, 
  
Şi ca un vis în suletul meu creşte... 
  
Şi sufletul, el ce-ar putea fi oare? 
  
O tresărire de acorduri fine 
  
A unor amintiri vagi, trecătoare, 
  
Scîncind în trestii reci şi vagi suspine! 
  
Sîntem eterni?! Şi floarea mai tresare, 
  
Sub un sărut mai delicat ca boarea... 
  
De ce ar fi iubirea trecătoare, 
  
Cînd amintirea florii mă mai doare? 
  
& 
  
VERSURI ISTERICE 
  
marţi, 2 august 2011 
  
1 
  
Eu te iubesc şi azi, Semiramida 
  
Ca focul care arde cărămida 
  
Din zidul ce susţine-un edificiu 
  
Fără de implicare, din oficiu 
  
Iubirea noastră e o epopee 
  
Cu poalele în cap ca o femeie 
  
Cu coapse de gazelă fin bronzate 
  
La fel ca ale tale, dar mai adevărate 
  
2 
  
Tot adăstînd în cerul albastru de niciunde 
  
În care se reflectă istorii ancestrale 
  
Mi-am regăsit menirea păşind spăşit pe unde 
  
Şi chiar am scris istorii din vremuri cavernale 
  
3 
  
Eram corăbierul ce dispărea în valuri 
  
Eram şi marinarul legat de un catarg 
  
Ce-şi risipea durerea ca valul între maluri 
  
De care cu-ndurare şi astăzi eu mai trag 
  
4 
  
Săriţi în disperare, corabia ia apă 
  
Şi nu mai este dulce, sărată e şi rece 
  
Rechinii cu cadavre de mateloţi se-adapă 
  
Cînd simt că timpul nostru în neguri se petrece 
  
5 
  
Dar nu-s toate trecute, mai respirăm o dată 
  
Cu ultima sforţare de-a fi în veci eroi 
  
De care se îmbată de-a pururi orice fată 
  
Ce şi-a pierdut condurii în cel mai pur noroi 
  
6 
  
Şi urma, bunăoară, strivită e ca stema 
  
În care se scufundă natura cea stîrnită 
  
În marşul spre niciunde ea este anatema 
  
Psalmodiată-n spaţiul cu iz de stalactită 
  
& 
  
Visages  
  
(Un article moins connu paru en 1939 sous le titre Visage ) 
  
Dans les societes d'hommes, les visages règnent. Le corps est serf, on  
  
l'emmaillote, on le deguise, son role est de porter, comme un mulet, une relique cireuse.  
  
(Sartre) 
  
1 
  
Te-ai îmbrăcat într-o rochie din spumă de mare 
  
Şi ai plecat pe valuri la plimbare 
  
2 
  
Căzut în trup ca îngerii din cer 
  
Sufletul meu curat s-a întinat 
  
Şi tot ce pot acestei vieţi să-i cer 
  
Este să lăcrimez cu-adevărat 
  
Să rîd cînd plouă, să mă bucur doar 
  
Cînd nu mi-e greu să simt că fericirea 
  
Nu-i doar un vis, ci e un corolar 
  
Pe care mi l-a prins la piept iubirea 
  
Şi-apoi şi îngerii cînd se înalţă 
  
Din nou la cer, ei duc cu ei păcate 
  
Ce stau pe ei ca pe un trup o zdreanţă 
  
Dar, vai, ce dulci au fost şi minunate 
  
Eu, ce am strîns în suflet doar un vis, 
  
Că într-o zi mă voi simţii ales, 
  
Să trec rîul cel negru-n paradis - 
  
Oricum, o altă cale n-am de-ales ! 
  
3 
  
Şi te-am privit mult timp pînă cînd zarea 
  
S-a risipit pe cer şi pe pămînt 
  
Ce mîngîiere blîndă, înserarea, 
  
Cu viaţa din iubire să facem legămînt 
  
fin 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
VOLUM POEZII 5 / Ioan Lilă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 214, Anul I, 02 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Lilă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!