Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Visuri cu zăpezi şi fluturi- cronică de Mariana Cristescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică de MARIANA CRISTESCU 
  
Visuri cu zăpezi şi fluturi 
  
„Prietenia e lucrul cel mai greu de explicat. Nu este ceva ce se poate învăţa la şcoală. Dar, dacă nu ai învăţat ce înseamnă prietenia, înseamnă că nu ai învăţat nimic.” (Muhammad Ali) 
  
„Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri.” (Aristotel) 
  
„Va trebui să recunosc măcar/ că-n lacrimă au înverzit gorunii,/ c-a înviat un fel de a muri/ în albul ce-l ating tăciunii.// Va trebui să îţi trimit scrisori/ pe care nu le-am scris vreodată,/ în literele lor să te cobori/ ca într-o rană vindecată.// Va trebui să mă întorc la mine,/ cel răstignit întru cuvânt,/ cel care se ascunde în retine/ ca într-un nerostit veşmânt. („Retine”) 
  
„Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima.” (Gabriel Garcia Marquez) 
  
„Alături de un prieten adevărat este cu neputinţă să ajungi la deznădejde.” (Honore de Balzac)  
  
„Nici tu nu esti femeia ideală,/ nici tu nu ştii să vii tiptil/ în fiecare seară,/ nici tu n-ai preţ,/ nici tu nu eşti povară,/ femeie în albastru,// călimară.” („Muza”) 
  
„Prietenia îndoieşte bucuriile şi înjumătăţeşte necazurile.” (Francis Bacon) 
  
„Nu trebuie să-ţi faci prieteni decât dintre oamenii care muncesc. Omul leneş este periculos pentru prietenii săi, căci el, neavând ce face, vorbeşte despre ce fac şi ce nu fac prietenii săi, se amestecă în treburile altora şi devine inoportun: iată pentru ce trebuie să fim destul de înţelepţi ca să nu ne legăm decât de oamenii care muncesc.” (Friedrich Nietzsche) 
  
„Numai palma mea/ e un câmp de seminţe,/ numai somnul meu/ e un rest de vis,// numai sângele meu/ e-o amintire,/ doar el e pe jumătate/ închis/ între macazuri de cuvinte,/ între şoapte şi şapte,/ între cifre şi litere/ de-abia născute,/ între revoluţii şi revolute/ care dispar,/ paraşute/ ale unei căderi din cer/ în închisoarea mea de jucărie –/ restanţa unui ger/ din copilărie.” („Copilărie de înger”) 
  
„Cei răi nu au decât părtaşi; voluptuoşii - tovarăşi de orgii; oamenii de afaceri - asociaţi; oamenii politici adună pe nemulţumiţi; cei mai mulţi oameni fără ocupaţie au relaţii, principii au curtezani; doar oamenii virtuoşi au prieteni.” (Voltaire) 
  
„Când nu mai am putere, închid ochii şi realizez că prietenii mei îmi sunt energia mea.” (Necunoscut) 
  
„Prietenia este egalitate armonioasă” spunea matematicianul Pitagora. Probabil, pentru că, „Ultimii arheologi au mai găsit/ două căni de lut, prinse toartă în toartă/ – erau înclinate faţă-n faţă,/ ca şi cum una pe alta/ se iartă.// Gurile lor erau arse/ de buzele ce le-au atins./ Din ele au curs/ lapte şi miere,/ din ele cândva a nins/ cu şoapte.// Cele două căni/ au fost îngropate de vii –/ mai au şi acum răni/ şi cioburi lângă ele,/ ca nişte copii.// Ultimii arheologi continuă să sape –/ dar cănile din nou vor să le-ngroape/ pân' la sfârşitul lumii,/ aproape – departe. („Arheologie”) Sau pentru că „Prietenia este, în primul rând, pacea reciprocă şi zborul spiritului pe deasupra amănuntelor vulgare.” (Antoine de Saint-Exupery) 
  
„Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne.” (Octavian Paler)  
  
„Până unde ţine iarna/ care-nchide-n noi/ lucarna,/ până unde în genunchi/ umbra ta/ mai are trunchi,/ până unde gura ta/ pe cuvinte pune şa,/ până când în cerul tău/ are lacrimi Dumnezeu,/ până când ramâne-n ramă/ vama care nu ia vamă?// Până unde, până când,/ rămân singur, singurând?” („Singurând”)  
  
„Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpâneşte toate bunurile lumii.” (Aristotel)  
  
„Tu, Nicolae, de tine fug,/ ca de o umbră fără trup;/ dacă n-aş fi privirea ta,/ din tine-aş vrea să rup.// Aş întinde mâna spre tine/ ca înspre limba unui ceas/ din care ora se desprinde/ meridian într-un atlas.// De tine fug şi nu am unde – / sunt lacrima unei secunde.”(„Alt Nicolae”) 
  
* 
  
Vladimir Vladimirovici Nabokov este unul dintre cei mai interesanţi scriitori ruşi ai sfârşitului de veac al XIX-lea şi s-a născut la Sankt Petersburg, pe 23 aprilie 1899, într-o familie foarte cultivată, încât stăpânea impecabil franceza şi engleza încă din copilărie. Conform Editurii Polirom, în 1919, Nabokovii sunt nevoiţi să emigreze, iar în 1922 tatăl scriitorului este ucis de un fanatic rus la Berlin. Nabokov a studiat limbile slave şi romanice la Trinity College din Cambridge până în 1922. Apoi a locuit la Berlin (1923-1937) şi Paris (1937-1940), scriind cu fervoare, în rusă, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme şi câteva drame. În 1925 s-a căsătorit cu Vera Slonim, întreţinându-şi familia din traduceri, lecţii de engleză şi tenis, precum şi ca autor de cuvinte încrucişate în limba rusă şi analist de şah. În 1940 a plecat în America, împreună cu soţia şi fiul său, de teamă să nu fie trimis într-un lagăr de concentrare. A predat la Universităţile Wellesley, Harvard şi Stanford. Între 1948 şi 1959, a fost profesor de literatura rusă la Cornell University. Pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit, în 1944, o (sub)specie de fluture care-i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov. A tradus în engleză „Evgheni Oneghin” de Puşkin şi „Un erou al timpului nostru” de Lermontov. Este autorul mai multor lucrări de critică literară, dintre care studiul despre Gogol (1944) este remarcabil. Din seria rusă a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele „Maşenka” (1926), „Rege, damă, valet” (1928), „Apărarea Lujin” (1930), „Ochiul” (1930), „Glorie” (1932), „Un hohot în beznă” (1932), „Disperare” (1934), „Invitaţie la eşafod” (1938), „Darul” (1937-1938).  
  
După stabilirea în Statele Unite, începe strălucita sa carieră de romancier în limba engleză. Publică „Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight” (1941), „Blazon de bastard” (1947), „Lolita” (1955), „Pnin” (1957), „Foc palid” (1962, roman în versuri, cu adnotări), „Ada sau ardoarea” (1969), „Lucruri transparente” (1972) şi „Ia priviţi la arlechini” (1974). În 1967 îi apare volumul autobiografic „Vorbeşte, memorie”. Pentru activitatea sa literară, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S-a stins din viaţă la Montreux, în 1977. În 2008, Editura Polirom a inaugurat seria de autor „Vladimir Nabokov”. 
  
* 
  
Mă veţi întreba ce legătură este între cel două texte. Aparent, niciuna. Versurile nu aparţin lui Nabokov, ci poetului Nicolae Băciuţ, care, sâmbătă, 10 decembrie, va împlini 55 de ani, şi care îmi este bun prieten. „A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger”, spunea Nichita Stănescu. Iar a avea un prieten ca Nicolae Băciuţ este o onoare şi un privilegiu.  
  
Vladimir Nabokov este un scriitor fascinant, care a scris undeva că „Geniu este un african care visează despre zăpadă”. 
  
Nu ştiu dacă arborele genealogic al lui Nicolae Băciuţ îşi întinde rădăcinile până pe continentul negru, dar ştiu sigur că visează zăpezi şi că, undeva, în aşteptare, există un fluture auriu căruia îi va dărui numele. 
  
La mulţi ani, Nicolae Băciuţ! 
  
MARIANA CRISTESCU 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Visuri cu zăpezi şi fluturi- cronică de Mariana Cristescu / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 341, Anul I, 07 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!