Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Visele, 10
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cpitolul X 
  
Visele 
  
M-am trezit chiar înainte de ivirea zorilor şi am văzut cu deosebită claritate imaginile unui vis rămas încă pe retină, deşi când deschizi ochii cu faţa spre fereastră, lumina parcă îţi ia visele cu mâna. M-am visat căsătorit, (eu de ce, oare, nu m-am căsătorit, deşi mi-am dorit să ajung la acest statut?), soţia, nu îi vedeam faţa, se afla dezbrăcată pe un covor, urma să nască. 
  
Nu mi-a spus nimeni nimic dar în vis omul ştie câte ceva de la sine: trebuia să nască dintr-un moment în altul, eu mă aflam pe acelaşi covor, asemeni fără îmbrăcăminte, visele au şi ceva ciudăţenii pe care nu ajungi întotdeauna să le înţelegi, ştiam că trebuie să o ajut, că nu mai era timp să chem nici o ambulanţă şi am încercat, mă aflam în spatele ei, am îmbrăţişat-o cu toată tandreţea de care puteam să fiu în stare şi, când a apărut copilul, l-am prins în mâinile mele, l-am ridicat şi am întrebat doar: 
  
- Este băiat sau fată? 
  
- Fată, a răspuns ea. 
  
Tot fără să-i văd faţa. Şi apoi m-am trezit. 
  
Decor de un alb marmorean, inefabil şi impalpabil, de parcă m-aş fi rupt dintr-un grup statuar, ca să-mi reiau locul printre pământeni. Totul părea atins de aripa unui înger, ca un ideal de frumuseţe la care ştii că nu vei ajunge, oricât te-ai strădui, pentru că acesta se află în alt univers. Ca puritatea sau gingăşia pe care le atribuim unui bob de rouă. Vis compus parcă numai din trăire, din sentimente şi nu din mişcare. Am refuzat cu încăpăţânare să mă scol din pat şi mi-am prelungit satisfacţia de a diseca totul, imagine cu imagine, încercând să descifrez simbolul pe care putea să-l ascundă fiecare amănunt.  
  
Şi, oricât ar părea de ciudat, am adormit din nou, pentru că îmi doream cu tot dinadinsul să-mi continui visul. Mai târziu, când am deschis ochii, aveam sentimentul ciudat că trebuie să mă apuc imediat de un anume lucru dar, văzând că de fapt sunt tot în pat, fără nici o urgenţă aparentă care să-mi bată în uşă, mi-am mai oferit câteva clipe de dolce vita în aşternut, pentru ce mi se părea a fi fost continuarea primului meu vis. Eam la noi acasă, undeva la ţară, aveam şi copii,(!) începuse ploaia, primisem vizita unui coleg de serviciu care voia neapărat să se culce, tare mulţumit că la atâta spaţiu, îşi poate întinde patul unde voieşte (!), pe urmă a început să plouă, apoi dintr-odată am văzut întreaga casă descoperită, peste care au apărut ca din senin scânduri cu spaţii între ele şi ploaia care începuse să curgă în şiruri paralele prin aceste goluri. Apoi fata mea, închipuiţi-vă că aveam o fată, mi-a spus: 
  
- Cumpără tata nişte foi din plastic, din ăsta mai subţire care nu costă mult şi acoperă casa că nu poate să rămână aşa. Şi în această a doua parte a visului, apăruse soţia dar, nici acum nu îi văzusem faţa.  
  
M-am adâncit în supoziţii din cele mai fanteziste, casa descoperită, expusă ploii, semăna sau poate era chiar viaţa mea, dusă în condiţii din cele mai precare dar, de care nu mă plânsesem niciodată. Până la urmă m-am pierdut în speculaţii şi a trebuit să renunţ. 
  
Interpretarea viselor ţine de domeniul superstiţiei. Ştiinţa zilelor noastre nu spune nimic mai mult decât ceea ce ştie şi un vârstnic fără carte: tot omul visează şi nu trebuie să le iei pe toate în seamă. 
  
Cea mai mare atenţie, mă gândeam că trebuie acordată faptului dacă acestea sunt inspirate sau dacă vin din zodia întunericului sau a luminii.  
  
De jos sau de sus.  
  
Pentru că nu ai ce lucru bun să scoţi, din partea celui rău. 
  
Şi de aici concluzia, de bun simţ dacă vreţi, că visele, trebuie lăsate în voia lor: Dacă vin din partea celui rău, sunt menite să provoace sminteli, iar dacă vin de sus, ele se vor împlini cu toată certitudinea, pentru că lor nu li se poate împotrivi nimeni. Şi totuşi ni se pare firesc când ne trezim şi mai ţinem minte ce am visat, să încercăm să le dezlegăm. Să vedem dacă ele ne transmit cu adevărat vreun mesaj. 
  
Îmi spunea într-o zi meşterul Giudică: 
  
- Am visat odată că eram cu Ion Fieraru şi a venit cineva şi ne-a întrebat pe amândoi: - Vreţi să vă scriu pe listă, să vă fac maiştri militari? Eu am zis, nu vreau iar el a zis eu vreau şi s-a scris. Când m-am trezit, le-am spus tuturor că în curând Ion Fieraru va pleca dintre noi, pentru că uite ce am visat eu. A murit la două zile după acest vis. Şi mai târziu am visat iar că mi-a spus, aceeaşi voce, acum tu eşti primul pe listă. 
  
Un alt vecin, pensionar, fost pădurar, mi-a spus că a visat un tractor cu două remorci care se pregătea să ocolească un zid la stânga. În vârstă de peste optezeci de ani, mă gândeam dacă aceste două remorci nu înseamnă premonitoriu, ultimii săi doi ani de viaţă. Şi de atunci a trecut un an... 
  
M-am apucat de lucru şi mai târziu, mi-am oferit un suc pregătit de mine. Nu am încredere în sucurile de la prăvălii, din cauza conservanţilor, a benzoatului de sodiu, a îndulcitorilor, a coloranţilor, aromelor sintetice şi a celorlalte ingrediente care, probabil, nici nu mai sunt înscrise pe etichetă. Dacă acestea care se pretind a fi identic naturale, ar fi fost binefăcătoare omului, le-ar fi făcut Dumnezeu să crească într-un copac, de unde le-am fi cules şi le-am fi avut pe toate la dispoziţie. În ce mă priveşte, eu rămân la concepţia mea învechită că din lămâie şi apă îndulcită cu miere, se poate pregăti cea mai curată şi mai sănătoasă băutură răcoritoare. Cât despre sifon, amatorii cu state vechi în ale degustării licorilor bahice, afirmă că vinul bun îl face prost iar vinul prost îl face bun, ceea ce nu este chiar aşa departe de realitate. Dar mie după ce mi-a atras atenţia un prieten medic arătându-mi cum se străduie corpul să elimine bioxidul de carbon şi să ajungă la oxigen, m-a întrebat pe neaşteptate de ce să (în)dopăm organismul cu ce nu-i trebuie, agresându-l?  
  
Şi i-am dat dreptate. 
  
Am cumpărat de câteva ori gem de caise care mi-a plăcut, am vrut să mai cumpăr, m-am apucat să citesc ce scrie pe etichetă, dar m-am folosit de o lupă că din precauţie, fabricanţii dau explicaţii din ce în ce mai evazive şi scriu din ce în ce mai mărunt. Eh bine, am aflat că gemul meu de caise provenea din... mere deshidratate! Când un producător rămâne cu mere nevândute, lovite, nu mai au faţă, aspect comercial, ca să nu le arunce, le păstrează la frig, am vizitat şi eu destule hale frigorifice şi numai mere bune de consum nu găseşti acolo. Chimia oferă azi reţete pentru orice: se vinde pe piaţă gemul de caise? Fac din ele gem de caise. Sau practic, orice altceva câtă vreme naivi ca mine mai sunt (încă) gata să le cumpere. 
  
De multe ori mi se face poftă de o cafea bună. Dar o fi ea mai bună decât ceaiul? Care o fi mai benefic şi care mai nociv? Institute de mare respectabilitate din America, Anglia, China, India dar şi din alte părţi ale lumii recomandă consumul de ceai pentru elementele sale nutritive dar mai ales pentru efectul longeviv la un consum îndelungat, după interesul celor care finanţează cercetările sau lansarea pe piaţă a unor noi produse. Cred că ceaiul se asimilează integral în organism, nu produce dependenţă, este şi hrănitor dar şi un medicament în acelaşi timp. Dar când am de lucru şi mă simt obosit, mă ispiteşte mai mult o cafea: ceaşcă mică, tare, bea-o fiebinte. Şi ajung şi la ţigări. Câtă lume nu am văzut eu aprinzând din reflex o ţigare în faţa ceştii cu cafea! Iar părerea generală este că ele merg foarte bine împreună. Nu mai amintesc nimic despre nocivitatea fumatului, dar părerea mea este că nici una din acestea trei nu fac casă bună împreună: cafeaua, ţigarea, băutura. Poate că aici se potriveşte cel mai bine învăţătura: toate îmi sunt îngăduite dar nu toate îmi sunt de folos; toate îmi sunt îngăduite dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. 
  
Am făcut din nou un drum la oraş ca să-mi schimb dioptriile. Nu mai apelez la nici un control de laborator, toate costă din ce în ce mai mult. Am probat mai multe modele până când am văzut limpede să citesc. Şi oculistul procedează la fel. Vânzătorul îmi oferă un model nou, şi, ca să mă convingă, răsuceşte şi îndoaie rama în toate felurile, lăudându-i elasticitatea, plin de încântare profesională. 
  
- Vedeţi că nu se rupe, puteţi să o faceţi în toate felurile şi nu păţeşte nimic. 
  
- Eu nu vreau ochelari cu care să merg la circ. Vreau un model sobru, de citit şi atât. 
  
La întoarcere în tren, am ascultat cu interes povestea unui ţăran venit la oraş după cumpărături şi care avea chef de vorbă: 
  
- Era la noi în sat un terchea berchea care nu ştia să facă nimic bun şi se ţinea numai de furat. O găină de la un vecin, nişte mălai de la un altul, puţină untură din cămara unei văduve şi o ducea aşa de azi pe mâine iar când intra în bufet, umbla cu cerşitul pe la fiecare, cinsteşte-mă şi pe mine cu o ţuică. Toată lumea ştia cu ce se ocupă dar el se dezvinovăţea mereu: Ce aveţi fraţilor cu mine, m-aţi prins pe mine la furat? Să mă trăznească Dumnnezeu dacă ţi-am furat eu ce zici. Azi aşa, mâine aşa până când l-a prins o ploaie cu furtună pe câmp şi chiar că l-a trăznit Dumnezeu, să se înveţe minte. Şi îl mai chema şi Mierlici. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Visele, 10 / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!