Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Momente > Mobil |   


Autor: Virgil Ciucă         Publicat în: Ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

Virgil CIUCĂ - CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dedic volumul de poezie „Chemarea la judecată” românilor care au ţinut sus stindardul demnităţii naţionale şi al luptei pentru REINTREGIREA NEAMULUI înfruntând politicienii şi preşedinţii care au pactizat si complotat pentru a transforma România într-o colonie a Vestului.  
 
--------------------------------  
.  
.  
.  
.  
.  
.  
.  
.  
.  
.  
.  
 
ÎNCERC  
 
Încerc să mai ţin pasul cu vorba şi versul,  
Încerc să descifrez ce naşte Universul,  
Doresc să păstrez ritmul impus de cursul vieţii  
Să nu mă tem nicicând de ziua judecăţii.  
Mă mai aplec, adesea, asupra celor scrise  
De cărturari ce ard pe teme interzise,  
Încerc, pe cât mă ţine şi timpul, şi tăcerea,  
Să-mi amintesc de vremea când înfruntam Puterea.  
Voi căuta-ntr-un mâine din veacul nou născut  
Să desluşesc destinul unui Argonaut,  
Să afl u cum pluteşte la margine de lume  
Speranţa pe o mare cu apele în spume.  
Acum caut cărarea spre glia strămoşească  
Spre asfi nţit s-ascult iar limba românească,  
Încerc să pun o fl oare, un stejar, într-un crâng  
Unde s-aude-n noapte cum stelele se frâng.  
 
DE CE?  
 
De ce te rogi zadarnic la o sfântă fecioară  
Când ţara ta ajuns-a să fie de ocară?  
De ce n-asculţi în iarnă semnale de alarmă  
Când pronia decis-a să pui mâna pe armă?  
Nu numai dialogu-i calea să poţi ajunge  
Să-ţi aperi nemurirea când sângele îţi curge,  
Când glia moştenită de la ai tăi bunei  
Zilnic e otrăvită de-armate de pigmei.  
Începe dialogul, dar nu uita fârtate,  
Prin luptă se obţine bruma de libertate,  
Nu şiruri de cuvinte-n colind de Bobotează  
Când toţi fruntaşii ţării ne vând şi ne trădează!  
Când potentaţii lumii in corpore conspiră,  
Renunţă la icoane şi sfinţi ce te inspiră!  
Făureşte-ţi pistoale şi ascute-ţi securea,  
Numai aşa spera-vei să-ţi aperi nemurirea.  
Eu zic că dialogul e bine să-l continui  
Dar nu pentru plăcerea ca sufl etul să-ţi chinui,  
Ci spre-a-ţi salva moşia şi a-ţi urma destinul  
Pe un pământ pe care doar tu ai fost stăpânul.  
La vremuri de restrişte când buciumul răsună  
Refuză să mai guşti cupa cu mătrăgună,  
Ce zilnic ţi-o oferă gloate de buni amici  
Ce sunt bine plătite de sfinţii venetici.  
Continuă cu versul, schimbă-ţi însă Fecioara  
Ce-arată ca o babă când ţie-ţi arde ţara  
Căci bogătaşii lumii cu armele în dinţi  
Doresc în România doar sclavi fără părinţi!  
Când buciumul pe dealuri cheamă la libertate  
De sacrificiul nostru nu te-ndoi, fârtate,  
Ne-om strânge împreună şi vom găsi voinicii  
Să-ngenunchem tâlharii, şi cu ei inamicii!  
Cu coasa şi pistolul se apără o ţară  
Nu cu o rugăciune rostită la icoană,  
Sceptici să fim cu versul, sfatul şi dialogul,  
Pentru salvarea ţării să ne-ascuţim prologul!  
 
TRĂDARE DE FRATE  
 
Când înfruntam structurile turbate,  
De securişti şi trădători de ţară,  
Mă-njunghiai frăţeste, pe la spate -  
Te-a obsedat puterea arbitrară.  
Când eu eram bătut de securişti -  
Vizat pieirii prin planul zis Tirol -  
Te-ai dat cu ei, curios să asişti -  
Preludiu crimei fără legic rol!  
Când acuzam sistemul de teroare  
Că-ncalcă legi şi datina străbună,  
Ai fost surprins, tu n-ai avut chemare  
Să lupţi, să-nveţi să bei şi mătrăgună.  
Când m-ai lovit ai fost mândru de tine,  
Că sânge nu curgea, te-ai buimăcit!  
Eu îl vindeam ca tu să ai o pâine  
În vremurile când te-am ocrotit.  
Eu nu te judec şi nici nu te cert,  
Aleargă timpul, viaţa mea se scurge,  
N-am dreptul s-acuz, dar nici dreptul să iert  
Nu mai am lacrimi şi la ce aş plânge?  
Cum anii trec, să strig îmi pare drept:  
Am fost tăiat, dar nu mai curge sânge!  
Iar ca să tac nu cred că-i înţelept  
Când spectrul nedreptăţii mă înfrânge.  
 
TRUBADURI MODERNI  
 
Ne spun poeţii unei lumi mondene  
Că stihul lor e un cuvânt subtil,  
Prea obsedaţi de visele obscene  
Sunt devoraţi de versul volatil.  
Aduşi cu mare fast şi-n catedrale,  
Ades deplânşi ca ne-nţelese genii,  
Pierduţi în dialoguri triviale  
Scriu poezii născute din vedenii.  
Cuvinte-s aruncate fără noimă  
Prin tomuri în culori de curcubeu,  
De crezi că au fost scrise de o moimă,  
Sau de un slujitor al zelui Orfeu!  
 
CONFRATELUI CREDINCIOS  
 
Destui prelaţi scriu versuri albe,  
Un anodin şirag de jalbe,  
Ce emană fum de tămâie  
De parcă sunt o liturghie  
Ei scriu, ne prevestesc destinul  
Aşa le-a poruncit divinul  
Să laude întreg soborul  
Chiar dacă sărăcesc poporul  
Ei scriu, ades scriu acatiste  
Şi nu se zgârcesc la cuvinte  
Când folosesc prea mult amvonul  
Să laude doar epigonul.  
 
BISERICI ŞI HRIBI  
 
Au răsărit biserici ca hribii după ploaie,  
Popimea se îmbracă-n odăjdii de ocară,  
Fără pic de ruşine enoriaşi jupoaie,  
Modifică din scripte credinţa ancestrală.  
Şi-au construit lăcaşuri, ei zic de-nchinăciune,  
Au inventat prin lege şi sfinţi, şi bocitoare,  
Sfidând moralitatea, trăiesc în spurcăciune,  
Cădelniţa şi crucea îndeamnă la trădare.  
Au adunat averi prin jaf, răspândind ura,  
Din strană cuvântează îndemnând la războaie,  
Răstălmăcesc şi legea, răstălmăcesc scriptura,  
În viaţa monahală sunt lupi în piei de oaie.  
Torţionari ai celor ce au cerut dreptate,  
Pentru ei legea ţării e doar o vorbă goală,  
Religia? O dogmă ce-ndeamnă la păcate,  
Trădarea şi chiolhanul au devenit morală.  
Religia-i o schismă şi nu sfântă credinţă,  
O armă ucigaşă de imbecilizare,  
Din bogăţia ţării fură fără cuviinţă,  
Hoţiile şi crima sunt ascunse-n altare.  
 
CÂND CLOPOTUL BATE  
 
Când clopotul bate sunete năuce  
Lasă-mă, iubito, lasă-mă pe cruce,  
Buzelor de gheaţă să le gust nectarul,  
Fructului trădării să nu-i simt amarul.  
Lasă-mă o clipă să visez la zâne,  
Să mai simt fi orul dragostei nebune,  
Să revăd în clipuri anii tinereţii,  
Să aduc ofrande arborelui vieţii.  
Să nu rupi tăcerea stihului pierdut,  
Lasă să mai doarmă pruncul nenăscut,  
Gândului rebel nu-i răpi plăcerea  
De-a călca-n picioare chinul şi durerea.  
Dacă-n miez de noapte ai s-auzi cum sună  
Cornul dinspre munte în nopţi fără lună,  
Ori glas de alarmă din bătrâne goarne,  
Să ştii că oştirea ne cheamă sub arme.  
 
*  
Dorinţe carnale nu vor fi uitate  
În ani de restrişte şi impietate.  
Când eternitatea-mi va săpa mormântul  
Filele de carte le va citi vântul.  
 
BATE VÂNTUL  
 
Bate vântul zeului Marte,  
Nu-i vreme de gânduri deşarte,  
S-aprind făclii, se aprind ruguri,  
Tâmplarii au gata coşciuguri.  
Bat clopote de-alarmă în dungă  
Ne calcă o oaste nătângă  
Cu gând să ne fure din aur  
Să ne lase fără tezaur  
Bat ploile feţe cupide,  
Cu tremur de buze livide  
Şi zile deja numărate -  
Tirani se-mbracă de moarte.  
 
APEL PENTRU REÎNTREGIRE  
(Doamnei Vitalia Pavlicenco)  
 
Popor român, urmaş de daci,  
Trezeşte-te din amorţire,  
Nu mai cerşi la sfinţi şi vraci,  
Aspiră la reîntregire  
Popor român, popor viteaz  
Refuză ruga idolatră  
Ţine visul unirii treaz  
Recheamă-ţi oastea de la vatră  
De la letopiseţ citire  
Dorinţa ta spre cer să tune!  
Românii vor reîntregire  
Uniţi în crez şi acţiune.  
Aprinde foc pe vârf de munte  
Nu contempla cum curge Istrul  
Clădeşte peste Ţară punte  
Ca Tisa să uneşti cu Nistrul.  
Tulnicele în munţi să sune,  
Adună-ţi oştenii sub armă  
Ca steaua ta să nu apună  
Când vrea o putere infamă.  
 
DAC-AM CHEF  
 
Dac-am chef joc un tangou  
La bistrou, nu la birou,  
Căci ajunsă secretară  
Am maşina mea la scară.  
Dac-am chef, mă mut pe Marte,  
Pe drum voi citi o carte,  
Dusă-n vis ca-ntr-o poveste  
Voi fi mândră-ntre neveste.  
Când e linişte nebună  
Deseori mă uit la lună  
Şi-ascult greierul cum cântă -  
Alte gâze nu cuvântă.  
Într-o lume amorală  
Am chef pentru o cabală,  
Poate pronia m-ajută  
Zilnic să petrec la nuntă.  
Cum nu mai sunt o subretă  
Foarte-ades joc la ruletă,  
Şi simt adâncă chemare  
Spre jocuri imaginare.  
Dac-am chef voi fi mireasă,  
Fiind o fire voluptuoasă  
M-oi mândri fără să-mi pese  
Că mai sunt şi-alte mirese.  
 
CUVINTE INTERZISE  
 
Se rostogolesc anarhic cuvinte,  
Din gânduri ce nu au fost încă rostite  
La ceasuri de veghe şi aşteptare,  
Sub cerul, prea sumbru, lipsit de culoare.  
Născute din infi nitele vise  
Cuvinte tăioase, de legi interzise,  
Vegheate sunt de o stea căzătoare  
Mult prea temătoare că Terra dispare.  
Veşnic bulversate de idei marxiste  
Ţările corupte, imperialiste,  
S-au impus prin forţă, nu au remuşcare,  
Peste continente fără apărare.  
 
INIMI ŞI SUFLETE  
 
Suflete pribege, deseori rănite  
De zbaterea lumii prea afurisite,  
Rătăcesc haotic sub picuri de ploaie,  
Rareori mai ard, nu mai sunt văpaie  
Înimi fără vină, ades oropsite  
De reguli nedrepte şi nesăbuite,  
Rămân neştiute şi abandonate  
În restriştea lor pier neconsolate.  
 
PENITENŢĂ IPOCRITĂ  
 
La ce bun dorinţa  
Trădarea să-ţi ascunzi,  
N-ajută umilinţa  
Când ai vrut să mă vinzi.  
Când iadul te plăteşte  
Pentru păcat răsplată,  
Nu te ruga prosteşte  
Nici dracu nu te iartă!  
Penitenţa n-ajută  
Chiar dacă eşti titrat,  
Cred c-ai mâncat cucută  
Pledând nevinovat!  
---------------------------------  
 
CIUCĂ, Virgil, Chemarea la judecată, Editura Semne, 2012, Bucureşti, 214 pg., ISBN 978-606-15-0220-2 Comenzi online: www.semneartemis.ro, email: difuzare@semneartemis.ro, Tel: 021 311 49 36  
 
Virgil CIUCĂ  
Woodhaven, New York, SUA – Gârleşti, România  
2011-2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Virgil CIUCĂ - CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) / Virgil Ciucă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 569, Anul II, 22 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Virgil Ciucă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Virgil Ciucă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!