Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Viorel Roman         Publicat în: Ediţia nr. 805 din 15 martie 2013        Toate Articolele Autorului

Viorel ROMAN - PAPA FRANCISC
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cardinalul argentinian Jorge Mario Bergoglio (76) este primul iezuit care ocupa Sfântul Scaun şi va continua în vest marea operă încununată de succes a predecesorilor săi în est. Un polonez şi un german, Fericitul Iona Paul II şi papa Benedict XVI au luptat inpotriva degradării condiţiei umane în Lagărul moscovit şi a ideologiei, minciunilor ortodoxo-comuniste, marxist-leniniste. (vezi anexă) Primul papă slav a supravieţuit ca prin minune după un atentat la Roma organizat în vremea Războiului Rece în spatele Cortinei de Fier şi executat de un criminal turco-musulman, iar al doilea a renunţat din cauza vârstei înaintate la funcţie şi este acum primul papă emerit din istorie.  

Noul papă este primul care şi-a ales numele Francisc - nomen este omen - în amintirea Fericitului Francisc de Assisi (+1226), care a pus bazele Ordinului Franciscan şi a lui Francisc Xavier (+1552), care a fost, alături de Fericitului Ignatius de Loyola (+1556), unul din cei 7 care au înfiinţat Societatea lui Iisus (SJ). Fericitul Francisc ca şi Dominicus au înfiinţat ordine cu misinea apostolica de readucere pe calea cea dreaptă a ereticilor albigenzi şi au depăşit astfel rânduiala în care manăstirile erau rupte de lume. Ignatius confruntat cu reforma protestantă face un pas mai departe şi renunţă complet la mănăstire, se dedica nemijlocit oamenilor. Omnia ad maiorem Dei gloria!  

Dacă aceste ordine sunt modelele papei atunci este de aşteptat o confruntare cu ereticii marxişti ai teologiei eliberării, ca acea cu albigenzii din sec. XIII şi cu protestanţii din sec. XVI. Discrepata dintre săraci şi bogaţi din America sec. XX a favorizat crearea unui amalgam teoretic quasi religios şi ateu, marxist în care Biblia (Vechiul Testament) era redescoperita şi Liturghia anunţa Revoluţia Socialistă. Nu-i de mirare că ortodocşii şi protestanţii, mass media lor privesc cu simpatie mişcarea. Alianţa dintre ortodocşi şi protestanţi după eşecul lor de a fi model pentru intraga lume este indispensabilă pentru ambele tabere, iar eşecul refacerii unităţii creştine a creat din nou un impas, o criză mondială pe care papa Francisc o vă depăşii motivând şi mobilizând 1,2 miliarde de catolici din întreaga lume. Evanghelizarea a fost una din primele sale cerinţe.  

În această mişcare sudamericana revoluţionară teoria dependenţei periferiei (coloniei) de centru (imperiu) a lui Mihail Manoilescu a jucat la sfârşitul sec. XX un rol important, mai ales în Brazilia. Prăbuşirea Lagărului ortodoxo-comunist nu a dus, cum era firesc şi de aşteptat, şi la descalificarea teologiei eliberării. Vezi biografia catolicilor Fidel Castro şi Hugo Chavez. Dacă ortodocşii şi mai ales moldo-valahii în general şi cei socialişti în special par a avea o înclinaţie firească spre teologia eliberării şi revoluţie (vezi câte Asociaţii, Federaţii de Revoluţionari plătite de la buget există), trebuie să pomenim că Preafericitul Lucian cardinal Mureşan, chiar dacă nu a făcut parte, din cauza vârstei, din cei 115 cardinali ai conclavei, este în continuare o garanţie sigură şi o speranţă a întregii naţiuni de a nu marge pe aceste căi greşite.  

Să ne reamintim că vizita Fericitului Ioan Paul ÎI la Bucureşti a deschis calea depăşirii izolării milenare şi intrării în Europa occidentală. Dialogul atât de promiţător în anul 1999, chemarea, mâna întinsă a Romei a rămas, ca de atâtea ori în trecut, încă fără un ecou convingător. Va avea papa Francisc energia de a lupta pe două fronturi, vest şi est? Totul depinde de moldo-valahi. Preşedinţii lor Ceauşescu, Iliescu, Băsescu, Antonescu şi partidul lor ortodox PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, USL au avut şi vor avea tot timpul posibilitatea de a continua dialogul în vederea unirii, conditio sine qua non a aderării de facto, nu numai de jure, la valorile Europei occidentale. Pentru că acquisul comunitar este dreptul roman, codul canonic romano-catolic modernizat, actualizat şi astăzi, tot aşa cum au modernizat Biserică şi Europa Francisc în sec. XIII, Ignatius în sec. XVI, Ioan Paul ÎI în sec. XX. Pe urmele calcă noul papă Francisc.  

Prof. Dr. Viorel ROMAN
consilier academic la Universitatea din Bremen
www.viorel-roman.ro
15 martie 2013

---------------------------------------------------------
Anexa:
MINCIUNA MARXISTĂ DUPĂ 20 DE ANI
 

Au trecut două decenii de când ideologia marxist-leninista a eliberării exploatării omului de către om a Partidului Comunist s-a dovedită, lângă ideologia rasiată a Partidului naţional-socialist al muncitorilor germani (NSDAP), cea mai inumană formă de sclavie şi exploatare modernă.După anul revoluţionar 1989, când s-au văzut dimensiunile criminale ale minciunii în estul Europei, nimeni nu s-a bucurat. Entuziasmul de paradă, organizat de actori şi regizori profesionişti, de la balconul CC al PCR şi la TV avea rolul de a trece cât mai repede peste acest moment penibil pentru toţi, dar mai ales pentru cei mulţi şi obidiţi, umiliţi, siliţi să trăiască generaţii de a rândul că robi, fără libertatea de expresie, mişcare, fără drept la adevăr, justiţie, la drepturile fundamentale ale omului.Asta explică de ce PCR, FSN, PDSR, PSD, Ceauşescu, Iliescu, au rămas la putere în mod democratic cu aceiaşi ideologie şi minciuni. Şi în occident, marxismul era la modă, parţial finanţat de ortodocşii comunişti din est, şi s-a altoit chiar şi pe credinţă dând naştere teologiei eliberării, care la dezastrul din est a intrat şi ea oarecum în criză.  

Marxismul a fost o încercare mesianică de a salva întreaga lume, pe care pretindea a o analiza ştiinţific. Credinţă creştină era înlocuită de materialismul dialectic şi ştiinţific, de cunosterea ştiinţifică. Oricum nu se mai punea problema numai a cunosterii, cum fac din totdeauna filozofii, ci a transformării întregii societăţi umane, chiar şi a omului.  

Rezultatul a fost scoaterea lui Dumnezeu – „opium pentru popor” – din societate, decuplarea muncii de remunerarea ei şi a sexualităţii de procreere. Libertatea, ţelul suprem al mişcării, era condiţionată de egalitatea tuturora. Aşa că încă de la început libertatea era sacrificată pe altarul egalităţii şi era determinată pe deasupra de structură întregului. Lupta se ducea pentru schimbarea structurii social-politice a întregii lumi.  

Unde duce o astfel de înşiruire de minciuni cusute cu ara albă? La un om nou, ne asigurau ideologii ortodoxo-comunisti, pentru că se vedea cu ochiul liber lipsa de libertate, dreptate, pentru care se pretindea că se fac sacrificii cu minciuni pe toate drumurile şi pentru mai multă siguranţă, cu graniţe închise şi o Cortină de Fier.  

Faptul că atât ideologia lui Karl Marx, cât şi teologia eliberării s-au dovedit construcţii intelectuale inumane, a generat, cum este poate şi firesc, nihilismul şi relativismul. Dacă şi aceste mari teorii eliberatoare, care voiau să realizeze aspiraţiile omul (nou!) spre adevăr, libertate şi progres, au eşuat atât de lamentabil, atunci poate că nici nu există o teorie sau perspectiva, care să valoreze mai mult.  

Aşa că totu-i o apă şi un pământ, totu-i relativ. Şi dacă oricum nu există adevăr, poate că doctrina eliberării n-a fost încă cum trebuie intelesa şi mai ales corespunzător aplicată. În acest context n-ar fi de mirare dacă fantomă care a bântuit prin Europa apoi prin întreaga lume, marxismul, exilat în lumea civilizată în cimitirul ideilor, şi-ar face din nou apariţia, desigur într-un nou veşmânt, la fel de demonic ca cel vechi.  

Bremen  

3 martie 2010
 

Referinţă Bibliografică:
Viorel ROMAN - PAPA FRANCISC / Viorel Roman : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 805, Anul III, 15 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Viorel Roman : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Roman
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!