Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Viorel Nichols         Publicat în: Ediţia nr. 599 din 21 august 2012        Toate Articolele Autorului

Viorel NICHOLS - TAINA SCRISULUI (30) – CONDEIUL UNUI SUFLET ZBUCIUMAT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto:  
Tu, cartea mea, vei merge la Roma fără mine,/ Acolo unde mie a merge nu mi-i dat./ Te du făr' de podoabe, căci astfel se cuvine:/ Un exilat ţi-i tată, ia-ţi strai de exilat!/ (Ovidiu, Tristele)  
 
Încă din crudă tinereţe am avut o viaţă foarte aventuroasă. Acest fapt m-a determinat să o dezvălui în scris. Mulţi ani însă, am ţinut-o în suflet... am ascuns-o de frică repercursiunilor, a oamenilor cărora nu le plăceau faptele mele şi mă condamnau pentru ele! Deseori am scris un început de poezie pe un petec de hârtie, dar rar am terminat vreuna! Nu puteam să ies la iveală... păstrăm totul pentru sufletul meu. Şi versuri şi proză. Cât de bine le-am conceput? Sufleteşte pot spune că prin scris mi-am exprimat sentimentele, durerile, gândurile, dorul de casă. Aici pe un pământ îndepărtat de cel unde m-am născut, eram şi eu o fărâmiţă de nisip în marele deşert al lumii!  
 
Am plecat din România în 1978 „furând” un avion de la Tarom, Un avion de Crucea Roşie pentru a face mai întâi de aventură, un fapt caritabil... Un prieten lovit de o boală grea avea nevoie de tratament în Germania. Când totul a fost pregătit de plecare, bolnavul nu a mai avut puteri să îşi îndeplinească idealul... În scurt timp a plecat spre o altă lume, spre lumea celor care nu cuvântă! Iar eu, împreună cu un alt bun samaritean, colegul şi prietenul meu George Florescu, a trebuit să ne îndeplinim planul. Era prea târziu să dăm înapoi! Dacă am fi renunţat şi am fi fost descoperiţi am fi făcut ani grei de temniţa comunistă... Aşa că... vânt la profundor (al avionului desigur!) şi direcţia Austria! Am fost urmăriţi de avioane de luptă, de MIG-urile ucigaşe! S-a tras în noi, şi totuşi destinul nostru a fost să ajungem cu bine în Occident. Calvarul nu s-a terminat acolo, pe câmpia aceea cu iarba verde de lângă Viena, unde am aterizat! Autorităţile române ne voiau înapoi cu tot dinadinsul! Vroiau să ne pedepsească, să ne întemniţeze pentru mulţi ani, sau poate pe viaţă, doar pentru faptul că ne-am dorit libertatea! În fine, în Austria am trecut prin stări emoţionale foarte grele... dar am fost înţeleşi de autorităţi şi am fost salvaţi de reantoarcerea dezonorantă în patria comunistă! Am cerut să plecăm în Australia, cât mai departe de mâna lungă a aparatului represiv. Aici am început o viaţă nouă, cu satisfacţii profesionale şi materiale, dar cu sufletul rămas necăjit după meleagurile natale. Aceasta este povestea mea... povestea sufletului meu zbuciumat, povestea care mai târziu m-a determinat să îmi pun pe hârtie gândurile, sentimentele, trăirile... Atât în proza cât şi în poezie...  
 
Şi astfel, ca o oglindă scrisă a marii aventuri, a fost concepută cartea „The Escape from Bucharest” (Evadarea de la Bucureşti). Am scris-o în multe nopţi de insomnie... Am scris-o ani în şir în gând... Am prelucrat-o, corectat-o şi prezentat-o în aşa fel încât să fie ca un apel la cei care nu au înţeles gestul pe care l-am făcut atunci în 1978 cad am evadat dintr-un sistem politic nedemocratic unde personalitatea umană era lipsită de valoare. „Unii” nu m-au înţeles nici după douăzeci de ani de la dărâmarea comunismului represiv... rămânând pedepsit în continuare la temniţă grea, pedeapsa nefiindu-mi prescrisă. Nu m-au înţeles nici cei care nu au vrut să îmi „restabilească” dreptul la cetăţenia ţării cu care m-am născut şi la care eu nu am renunţat niciodată! Nu am înţeles nici eu... de ce timp de 34 de ani (până în prezent!) nu am avut voie să îmi vizitez locuri natale, mormintele strămoşilor şi ţară de care m-am despărţit în nişte condiţii dureroase.  
 
Acum înţelegeţi de ce toate acestea trebuiau puse pe hârtie, de ce trebuia să iau o atitudine, de ce trebuia să fac cunoscut drama vieţii mele... Aşa m-am apucat de scris... Am citit mult, am învăţat, am încercat să scriu „cât mai literar”. Am cerut ajutorul prietenilor, la început pentru a-mi fi critici literari, iar mai apoi profesioniştilor în materie. Aşa a apărut volumul „Evadarea de la Bucureşti” întins pe mai mult de 800 de pagini de manuscris, şi aproximativ 300 de pagini de tipăritură.  
 
Simţeam că trebuia să mă exprim, să îmi spun oful, să îmi fac cunoscute simţămintele, ideile... Să comunic cu lumea, cu citiorii... Am abordat internetul cu multă seriozitate. Am încercat să particip la discuţii pe diferite forumuri literare şi profesionale (aviatice) pentru a-mi sofistica şi moderniza gândirea, a fi în ton cu realităţile româneşti, pentru a-mi revigora limba romană...  
 
Am început să scriu eseuri... pregătind eventual un nou volum, continuare la primul. Am cochetat în continuare cu poezia pentru a-mi purifica sufletul. Am scris versuri în care mi-am manifestat durerea, visurile, speranţele, dorul de locurile natale pe care îmi era interzis să îmi plimb paşii. Lirică de exil! Poate singurul care m-ar înţelege perfect ar fi poetul Ovidiu de la Tomis, acel Publius Ovidius Naso, care la fel ca mine îşi plagea exilul în faimoasele lui versuri din „Tristia”: „Cum subit illius tristissima noctis imago, /Quae mihi supremum tempus în Urbe fuit, /Cum repeto noctem, qua tot mihi cara reliqui, /Labitur ex oculis nunc quoque gutta meis. //” (Când îmi aduc aminte de imaginea tristă a ultimei nopţi în urbea mea..., atunci când am părăsit atâtea lucruri dragi, din ochii mei se scurg lacrimi care nu se mai opresc... Trad. liberă) Şi eu l-am înţeles perfect pe mare poet latin! Suferinţa îndepărtării de matca e groaznic de dureroasă. Am încercat şi eu să mi-o exprim în versuri:  
 
Sweet Bucharest  
When I'm calling my old friends and we talking on the phone  
Când sun la telefon prieteni vechi, şi vorbim  
I am told - I am missed - I am wanted to come home  
Îmi spun că le lipsesc, şi-acasă-mi zic să vin  
Then we talking and we talking  
Sporovăind întruna, şi vrute şi nevrute  
Memories are coming back, memories of yesterday  
Revin în amintire-mi momentele pierdute  
Memories of growing up în the county of big town  
Dulcea-mi copilărie şi acel măreţ oraş  
We remember every park, memories of playing hard  
Cu străzi, grădini şi parcuri şi glas de copilaşi  
We remember we were young, memories of working hard  
Revocând tinereţea, şi prietenii şi casa  
We remember everything we used to do...  
Inima-mi bate tare şi dorul mă apasă...  
 
Şi totuşi mă consider un om norocos. Într-o zi a venit şi ziua clemenţei! După exact 34 de ani de exil, - 19 mai 1978 - 19 mai 2012 -, am primit dreptul să mă reîntorc „în Urbis”, în urbea mea natală, în ţara mea dragă... Şi m-am grăbit să fac saltul înapoi! De când îl visam! Împreună cu George Florescu, colegul meu de aventuri şi suferinţe, am aterizat pe aeroportul „Henri Coandă” şi am avut dorinţa să sărut pământul patriei precum făceau papii... să-i îmbrăţişez pe toţi cei care mă aşteptau!  
 
Când am păşit pe meleagurile aeroportului Băneasa, locul de unde a început marea noastră aventură aeronautică, am simţit ceva deosebit... Regăsirea identităţii pierdute! Mai ales când am dat cu ochii de avionul cu care am zburat spre libertate: YR-BNK. Fusese readus din Austria nu mult după evadarea noastră. Parcă ne aştepta acolo pe pistă să plecăm într-o nouă aventură!!! Am început să cânt „Aicea este ţara mea şi neamul meu cel românesc...”. Cântam de parcă nu era nimeni în jurul meu în ciuda faptului ca eram însoţit de colegi, prieteni şi chiar şi de o veritabilă trupă de filmare... Copleşit de emoţii am scris atunci zeci de poezii şi romane în gând. Literatură pentru vindecarea sufletului şi a minţii. Voi continua să scriu şi să lucrez la întregirea poveştii pentru a mă vindeca de tot! Sper!  
 
---------------------------------------  
 
Şi o explicaţie: În ceea ce priveşte numele meu... eu nu l-am schimbat în adevăratul sens al cuvântului. L-am englezit. Aşa este câteodată când trăim cu sufletul în două ţări. În Australia sunt Viorel Nichols iar în România... Viorel Nicolae. Copiii mei sunt Nichols în toată lumea.  
 
Viorel Nicolae  
Waga-Waga, NSW, Australia  
12 august 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Viorel NICHOLS - TAINA SCRISULUI (30) – CONDEIUL UNUI SUFLET ZBUCIUMAT / Viorel Nichols : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 599, Anul II, 21 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Viorel Nichols : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Nichols
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!