Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

Cu şcoala la plantaţie
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cu şcoala la plantaţie 
  
Unde sunt pădurile mai falnice decât în ţinutul Bucovinei? Unde cresc fagii mai armonioşi decât în Obcina Feredeului? Pădurea şi păşunile sunt adevăratele bogăţii ale locurilor. Nicio palmă de pământ nu este pustie, fie este apă, fie pădure, fie păşune. 
  
Dar, ca să fie aşa în acest ţinut binecuvântat de Cel de Sus, trebuie ca şi oamenii să-şi dea toată silinţa pentru protejarea naturii, a apelor şi-a pădurilor, în special. În anii copilăriei mele s-au exploatat excesiv bogatele păduri din zona de munte, mai ales cele din comuna noastră. Toate povârnişurile din întortocheatele râuri de munte, pe unde crescură din vremuri străvechi păduri seculare, au ajuns mari exploatări forestiere, lemnul era tăiat şi dus să fie folosit pentru construirea de saivane mari în atâtea CAP-uri de la şes, sau lemn de construcţie pentru industrializarea la scară largă a ţării. Dar, cu siguranţă, cea mai mare parte din cheresteaua pădurilor bucovinene se îndrepta, în garnituri nesfârşite de vagoane, spre Uniunea Sovietică, ştim noi pentru ce! 
  
Cum-necum, statul socialist încă avea grijă ca toate tăierile masive de pădure să fie însoţite imediat de împăduriri pe măsură. Din lipsa de forţă de muncă, erau duşi pentru împăduriri chiar şi elevii de la şcoală şi liceu. 
  
Aşa se face că, într-o minunată zi de primăvară, cam după prânz, am fost anunţaţi să nu plecăm acasă, deoarece plecăm la plantat brazi într-o pădure în satul Secrieş. Bucuria noastră era şi mai mare, când am aflat că tot liceul va merge cu trenul „Mocăniţa”, cum îi zicea la trenul de cale ferată îngustă, folosită la transportul buştenilor din păduri spre fabrica de cherestea din Moldoviţa. Am fost încolonaţi pe clase şi duşi în staţia CFF (Căile Ferate Forestiere). Aici am fost urcaţi pe nişte vagoane, ca nişte platforme, pe care am încăput cu toţii, inclusiv profesorii. Se vedea bucurie de nedescris în ochii elevilor, de mult n-au mai avut ei parte de o aşa distracţie! 
  
Nu după multă aşteptare, mecanicul locomotivei se urcă la locul lui în cabină. Impiegatul din staţie fâlfâi de două ori steagul lui, dând semnal de plecare. Trenuleţul nostru, cu vreo patru vagoane-platformă pline ochi de copii şi profesori, semnaliză plecarea, şuierând autoritar. Roţile începură să se învârtă, trenul se urni încetişor din loc. Nu-ţi venea să crezi, chiar am început să ne deplasăm repede prin dreptul caselor de o parte şi alta de cale ferată. Locomotiva şuiera mereu strident, începând să gonească energic: Fu-fu-fuu! Fu-fu-fuu!... Uuuuuuuuu! Uuuuuu!... La fiecare cotitură şuiera, semnala prezenţa sa, încât vacile, gâştele, caii, copiii, să se dea la o parte, vine trenul! Casele începură să gonească spre înapoi, repede, una după alta. Vedeam gospodăriile oamenilor cum răsăreau în faţă şi dispăreau în urmă. Locomotiva tot şuiera. Iată, după vreo doi kilometri, trecurăm şi prin faţa casei mătuşii mele, Ioana. Am văzut văcuţele ei păscând pe păşunea de lângă ogor. Parcă am zărit-o şi pe mătuşa în curte, privind la trenul care trece încărcat ochi cu copii gălăgioşi!  
  
Frumos spectacol! Trenul înainta ca un zmeu înfocat. Când intra în păduri, şuieratul locomotivei devenea şi mai răsunător. Copiii de pe vagoane, fete şi băieţi, priveau melancolici spectacolul călătoriei gratuite. Păcat că, după încă vreo trei kilometri, călătoria noastră s-a sfârşit. Am ajuns în dreptul cantonului silvic unde pădurar era Ilie Dupri. Aici am coborât de pe vagoanele platformă. Trenul a continuat drumul spre adâncul pădurilor, urmând şerpuirile de cale ferată prin văi, acolo unde-l aşteptau vagoane multe de buşteni deja încărcate. 
  
Pădurarul, împreună cu ajutorul său, ne-au luat în primire şi, ajutaţi de profesori, ne-au explicat ce aveam de făcut. Am luat fiecare câte o săpăligă, o căldare cu pământ îngrăşat şi câte un snop de o sută de puieţi. Toată gloata a pornit la deal, pe un plai de pădure, până am ajuns în parchetul care trebuia împădurit. Aici am fost organizaţi astfel: câte un băiat şi o fată; băiatul, cu ajutorul săpăligii, trebuia să facă un cuib de 100x60 cm, cu o gropită mai adâncă în mijloc, pentru răsădirea micuţei plante de molid. Fetele, după ce groapa era pregătită, puneau un pui de molid în cuib, puneau şi pământ îngrăşat, umezit, bătuceau bine pământul, încât planta să stea drept. Asta era tot. Trebuia ca fiecare echipă să planteze cel puţin o sută de puieţi. 
  
Era o treabă pe care o făceai cu plăcere. Mai ales că erai ajutat de o fată, în uniformă albastră de şcoală care în pădure părea şi mai albastră. Chiar şi mie mi-au repartizat o fată cu doi ani mai mică, dar frumuşică şi harnică. Eram printre fruntaşii la plantat puieţii în acea zi!  
  
Cum să nu fie frumos, când vedeai că şi profesorul de matematică, Dan Bortă, şi profesorul de fizică, Viorel Şuhani, sau cel de sport, Dumitru Cocerhan, făceau şi ei gropi şi plantau brazi şi paltini. 
  
Nici n-am observat când s-a înserat. A venit ordinul să ne pregătim de plecare. Toată gloata a năvălit chiuind la vale, pe întrecute! Acolo ne aşteptau deja vagoanele platformă, care trebuiau să ne ducă înapoi în centrul comunei. Dar nu mai era locomotiva. Doar un CFF-ist era la frâne. După ce am urcat toţi pe vagoane, frânele au fost slobozite, şi vagoanele au început să gonească la vale. N-aveam voie să sărim din vagoane cât timp ele nu erau oprite. Era deja târziu, seara, când am ajuns în comună. Până acasă mai aveam o nimica toată, vreo oră de mers. Ajuns acasă, după ce mi-am potolit foamea, trebuia să fac în fugă temele pentru a doua zi. Istovit, m-am dus la culcare. Cât de frumos era să visezi că zbori pe şine cu trenul, prin păduri, visând frumos la ochii colegei care planta puieţi în cuiburile făcute de tine! 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Cu şcoala la plantaţie / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1301, Anul IV, 24 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!