Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Iuţman
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Iuţman 
  
Aveam o rudă îndepărtată, un frate de-al bunicii dinspre tata, care locuia într-un cătun ascuns lumii, în văi şi păduri, într-un sat numit Secrieş. Acestui om îi zicea lumea Iuţman, poate din cauza numelui său de botez Gheorghe, adică Iurii în limba huţulilor. Prea arătos nu era acest uncheş, pipernicit de statură, vârsta îi scăzuse şi mai mult statura, şi devenise gârbovit, iar pe faţă îi crescu un neg roşiatic, păros şi nişte pomeţi roşii, ca de eschimoş, ce-i făceau chipul şi mai comic. Cel caracteriza cel mai mult era bâlbâiala, căci repeta fiecare cuvânt de mai multe ori, până-l nimerea până la capăt. Poante multe i-au scos sătenii pe seama acestui beteşug. 
  
Avea omul, totuşi, o oarecare gospodărie frumuşică în sătucul acela ascuns în pădure. Alături se afla un pârâu, iar câţiva copaci stăteau gata să cadă pe casă. Vara, prin desişuri, erau mulţi hribi, gălbiori, iar în luminişuri era belşug de zmeură şi afine. Să tot munceşti, să tot trăieşti într-un loc atât de bogat şi liniştit! La aşa gospodărie, se găsi şi o femeie care să stea cu el. Doar că femeia, mult mai tânără şi mult mai voinică, când şi când, mai ales în ultimul timp, îl mai aranja pe moşul ei să fie ascultător atunci când acesta se răzvrătea şi se sfădeau, vroind ca treburile gospodăriei să meargă după capul lui. 
  
Iuţman şi nevastă-sa au trăit o durere mare în viaţa lor. Aveau cândva un singur băiat, Vasilco, copil cu părul bălai, lung şi mătăsos. Era tare drăgălaş şi iubitor de părinţi. Şi cum comuniştii i-au obligat pe toţi copiii să meargă la şcoală, indiferent de distanţă, l-au trimis şi pe Vasilco al lor la şcoală. Copilul nu putea străbate zilnic douăzeci de kilometri, aşa că l-au dat la internat. Aici, fiind un băiat cuminte, retras şi sfios, a ajuns repede victima răutăţii băieţilor. Fiindcă dormea pe unde apuca, hainele lui călduroase de lână i-au dispărut. A răcit şi, ce era mai rău, s-a îmbolnăvit de-o boală cumplită, poliomelită. Părinţii l-au luat acasă. L-au mai dus pe la spitale, însă fără speranţă de vindecare. Spre adânca lor suferinţă, copilul a murit. Au rămas amintire doar nişte caiete de desen de-ale lui Vasilco. Căci avea un talent înnăscut pentru desenat. Picta vaci, viţei, arătau de parcă ar fi fost vii! Unele le făcea roşii, cu coarne mari şi arcuite, altele galbene sau bălaie. Am văzut şi eu acele caiete. În timp ce-mi povestea baba istoria lui Vasilco al lor, răsfoindu-mi caietele de desen, moşul Iuţman plângea după sobă. Doar atât rămăsese de la băiatul lor, acele caiete pline de desene cu joiene bălţate!... 
  
Pe vremuri, treburile au mers bine pentru Iuţman. Era un vânător şi un braconier iscusit. În timpul războiului, ca mulţi alţii, Iuţman pusese mâna pe câteva arme de vânătoare valo-roase. Umbla prin păduri şi vâna jderi pentru blăniţele lor scumpe. Le vindea undeva prin Rădăuţi, nu se ştie cui. La câţiva ani după război s-a dat ordin de predare a armelor. Multă lume s-a conformat, le-au depus la miliţie. Cei care mai vânau clandestin însă prin păduri şi le-au păstrat, aşa, pentru sufletul lor de braconieri. Unii dintre ei au fost pârâţi. Au fost chemaţi la miliţie, bătuţi, ameninţaţi cu deportarea la Canalul Dunării, dacă nu scot puştile! Chiar au făcut câţiva puşcărie din cauza asta. Şi pe Iuţman l-au chemat la miliţie, l-au bătut măr, să scoată armele ascunse. El a adus câteva. Una, însă, cea mai dragă lui, şi-a păstrat-o, pitită undeva foarte bine, într-un loc numai de el ştiut. Şi o mai folosea când şi când. 
  
De cum dădea un pic de ninsoare, era semnal pentru pădurarii, vânătorii, miliţienii din comună să plece la vânătoare de mistreţi, vulpi, iepuri... Atunci se aduna lume multă, oameni, copii, câini, să pornească la vânătoare. Unii erau cu puşca, alţii îi ajutau, ca gonaci. Plecau pe coclauri, făceau un tărăboi monstruos prin pădure, speriau ba câte un iepure, ba câte o vulpe. Trăgeau după tot ce le ieşea în cale, cu mici şanse de izbândă. Nu ieşea vânat mare în calea lor, şi pace!  
  
În comună erau şi vânători adevăraţi, precum Coreşciuc, sau Mehedeniuc, sau Tcaciuc Alexe. Dar aceştia nu prea participau la vânătoarea amatorilor, a petrecăreţilor, ei erau mai mult supraveghetori în ale vânatului.  
  
După o astfel de vânătoare zgomotoasă, nu prea bogată, ce s-au gândit pădurarii şi miliţienii? Ce-ar fi să-l ia cu ei şi pe moşul Iuţman, acesta ştia bine toate cotloanele din pădure, ştia unde stăteau ascunşi mistreţii. Aşa că, la următoarea vânătoare, l-au luat pe Iuţman cu ei, i-au dat o puşcă, l-au ameninţat că dacă nu găseşte un mistreţ, are de-a face cu ei, ştiu ei că mai are o armă nepredată.  
  
A pornit toată hărmălaia la vânat. Iuţman a plecat pe furiş înaintea lor, a umblat pe unde a umblat, prin hăţişuri numai de el ştiute, până a dat de-un mistreţ. A pus puşca la ochi şi pac! Mistreţul a căzut ca trăsnit, zvârcolindu-se. Moşul i-a chemat pe ceilalţi să le arate mistreţul doborât. Şi ce mistreţ era!  
  
Aşa le-a dat moşul o lecţie la toţi! Dar ei, ce s-au gândit? Să spună că ei au doborât mistreţul, şi nu moşul. I-au zis în faţă: „Ai înţeles? Noi am împuşcat mistreţul! Să nu ne dai de gol, că vei avea treabă cu miliţia!” 
  
După câtva timp, s-a întâlnit cineva de vază din sat cu moşul şi l-a întrebat: 
  
- E adevărat că şeful de post, Mihăilescu, a împuşcat mistreţul? 
  
La care, moşul Iuţman, speriat, bâlbâit, ironic totuşi, i-a răspuns: 
  
- Îhî! Îhî!... Da. Da ... el ... Mihăi, Mihăi, Mihăilescu ... da ... el a împuşcat mistreţul!... L-a împuşcat! ... Îhî ...  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Iuţman / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1235, Anul IV, 19 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!