Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014        Toate Articolele Autorului

La vrăjitoare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La vrăjitoare  
 
Tata îşi amintea adesea de glumele mai bune sau mai nesărate pe care le făcuse în copilărie. Odată cu trecerea anilor, zicea că i-a mai venit mintea cea de om serios. Dar când era tânăr ...  
 
Povestea cum, într-o primăvară, mama lui, văzând că treburile casei mergeau cam rău, fata cea mare s-a măritat nu prea bine, omul ei şi-a lovit piciorul la tăiat lemne în pădure, vaca cea bălaie şi-a pierdui laptele, şi după ce văzu că nici slujbele plătite la biserică, şi nici cele la sihastrul de la schit n-au ajutat-o mare lucru, apoi având ea şi alte multe greutăţi pe suflet, şi-a zis să-l trimită la Putna pe Niculăieş, băiatul ei de nădejde care avea cincisprezece ani, undeva, pe lângă mănăstire, unde auzise că era o vrăjitoare tare pricepută, căreia multe îi ieşeau ca prin minune în timp ce alte căi rămâneau fără răspuns. Aşa deci, încă de cu seară, vorbise cu Neculăieş, îl pregăti sufleteşte, îi dădu ultimele îndrumări ce şi cum să facă, încât a doua zi dimineaţa să fie bun de drum. Băiatul era singura ei nădejde, ea nu se putea duce aşa de departe, nu o mai ţineau picioarele, şi apoi avea o mulţime de treburi pe lângă casă. A doua zi, dis de dimineaţa, îşi trezi băiatul din somn, îi pusese ceva merinde în traistă, şi-i zise să plece degrabă la drum, că drumu-i lung până la Putna, dacă vroia să se întoarcă până deseară. I-a zis să aibă grijă să-i spună vrăjitoarei care-i pricina şi să aibă grijă ca acea femeie să facă tot ce trebuia şi să aducă şi ei cărbune din acela folosit la descântec.  
 
Niculăeş, încă adormit, a luat traista în spinare şi-a plecat la drum. Nu-i convenea de loc călătoria asta. După mintea lui, doar pentru nişte tăciuni nenorociţi să bată el atâta drum, din zori până seara târziu, tocmai la Putna! Atunci i-a trăsnit o idee genială în minte. Cărbune nu exista chiar aproape de casa lor? Doară el păştea oile în fiecare primăvară în vale, lângă huciul din pârâu, ştia o mulţime de cioate arse. Ce-ar fi să adune nişte cărbune de pe acolo, să nu mai bată degeaba drumul peste munţi şi păduri. Da, dar trebuia să stea ascuns undeva pe lângă pârâu toată ziua, şi să nu care cumva să-l vadă careva. Nu-i bai, îşi zise, se va descurca!  
 
A ajuns până deasupra pârâului. Nu răsărise încă soarele, era cam răcoare. Găsi un fag mare sub care, printre buruieni, pe un aşternut moale ca de pluş alcătuit din muşchi de pădure numai bun de tăvăleală, s-a pus să tragă un pui de somn!  
 
Mai târziu răsări şi soarele cald, de-a binelea. Ce zi frumoasă se prevestea! Primăvară, spre vară, iarba crescuse deja mărişoară, păsările ciripeau prin pădure, fagii proaspăt înfrunziră, brazii înmuguriră. Cucul se auzea cântând minunat în pădurice. Fluturii îşi roteau aripile alegând petalele măceşilor proaspăt înfloriţi. Cărăbuşii zburau prin preajmă şi, când şi când, mai cădea câte unul, greu, pe pământ. Şi soarele, un soare cald şi plăcut, îmbia totul la o linişte şi o bucurie ca-n sânul lui Avram! Avea ce admira toată ziua. Spre amiază l-a prins din nou somnul. Era de înţeles, după ce plecase aşa de dimineaţă de acasă. Îl furase un pui lung de somn. Când se trezi, era deja trecut de după amiază. Îşi aminti de merindele puse de maică-sa pentru prânz. Scoase prosopul din traistă, înfulecă bucatele până n-a rămas nimic. Coborî la pârâu să bea din apa bună şi rece ca gheaţa. Mai avea însă de stat. Până la sfârşitul zilei mai era mult. Găsise ceva de lucru, cercetă nişte cuiburi de păsărele prin făget. Îi plăcea grozav să vadă ouă mici de pestriţe. Dar cel mai mult îi plăcea să vadă puişorii mici, golaşi, cu ciocuri mari, galbene, doar cu pufuşor în loc de pene.  
 
Încet-încet, veni şi seara. Adună în sticlă nişte cărbune de la o cioată proaspăt arsă, adăugă apă în sticlă, să aibă ce arăta mamei acasă. Greu, cam greu, se lăsă seara. Mai aşteptă să se întunece de-a binelea. Când stelele răsăriră pe cer, se ridică din ascunzişul lui şi porni fără grabă spre casă. Abia ce intră spăşit în odaie, că mama se bucură mult de întoarcerea băiatului ei din drum lung, rostindu-i cuvinte dragi:  
 
- Ai şi venit, băiatul mamei? Hai, ia povesteşte, cum a fost, pe unde ai umblat!...  
 
- Cum să fie?Bine! zise băiatul cam cu jumătate de gură  
 
- Ai fost la Putna? Ai găsit-o pe vrăjitoare?  
 
- Da, am găsit-o ...  
 
- Ei, povesteşte, cum a fost? A pus câlţi de cânepă şi boţul de ceară în cratiţa pentru descântec?  
 
- Da, răspunse el prin cuvinte cam greu scoase din gură  
 
- Şi? Ce-a mai fost? întrebă mama nerăbdătoare să afle mai multe.  
 
- ... Când a pus cărbune aprins în tigaie şi a înghiontit ceara cu vătraiul ... a început să sfârâie şi să împroaşte în jur! Improviză el.  
 
- Aşaaa!...Aşa trebuia înghiontit!!... Trebuia să-l înţepe bine şi să-l tăvălească în jăratec cu vătraiul ascuţit! ... Să crape procletul!!... Ai adus şi cărbune?  
 
- Da, am adus! Uite aici în sticlă ...  
 
- Dă-ncoace, să pun bine la păstrat! Du-te şi tu în casă, vezi că ţi-am lăsat ceva de mâncare în strachina aia de lut!...  
 
Ei, dragi cititori, aşa băiat vrednic a avut bunica mea. Iar eu mă trag direct pe linia această genealogică, a bunicii, şi mai ales a tatălui meu, cel umplut de năzbâtii copilăreşti!  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
La vrăjitoare / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1221, Anul IV, 05 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!