Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Biografii > Mobil |   



Violonista Ioana Dumitriu din Phoenix, Arizona nu se teme sã lupte cu cancerul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Articol scris în noiembrie 2008  

Personalitate marcanta, violonista de elita, membra de aproximativ trei decenii in orchestra majora “Phoenix Symphony” din Arizona, Ioana Dumitriu a fost prea putin cunoscuta in comunitatea romaneasca din zona metropolei Phoenix, pana de curand, cand o veste nefasta a adus-o in centrul atentiei publice. Pentru Ioana, care se lupta in prezent cu o boala necrutatoare, nedumeririle si presupunerile au aparut acum cativa ani, mai precis in 2001, cand in urma unei mamografii, afla ca are un nodul tumorar in stadiu incipient. Peste trei ani, in 2004, rezultatul biopsiei indica o inrautatire a situatiei – boala evoluase intre timp, iar diagnosticul era nici mai mult nici mai putin decat cancer mamar. Lucrurile nu s-au oprit insa aici, caci pentru ea de-abia de acum incolo incepe greul. In luna aprilie anul acesta, Ioana face o serie de investigatii mai amanuntite, pe baza carora medicii oncologi din Scottsdale, Arizona, ii vor confirma temerile, fara a lasa loc de echivoc – cancer metastatic la san.  



Desi este o fire optimista si vesela, povestea vietii Ioanei Dumitriu poarta de-a lungul ei o unda de tristete, inca din anii copilariei. Nascuta in 1950, intr-o familie saraca din Bucuresti (Cruceru), se imbolnaveste de pneurezie la varsta de cinci ani, din cauza conditiilor grele de viata, iar parintii o lasa la tara, in grija bunicilor, care i-ar fi putut asigura, dupa parerea lor, un trai “mai bun”. Din fericire, o familie de intelectuali maghiari din Bucuresti, familia Farcas, afla de situatia ei si decide sa o infieze. Asa se face ca la sase ani, Ioana patrunde intr-un mediu cu totul diferit fata de ceea ce cunoscuse pana atunci, iar viata ei se schimba radical.

Parintii adoptivi sunt oameni cu dragoste de frumos, mama adoptiva este pictorita, de aceea se gandesc ca fiica lor sa urmeze o scoala de muzica, si aceasta, chiar daca se constata ca Ioana nu aude cu urechea dreapta. Desi la sapte ani, in urma unei infectii, fetita isi pierde complet auzul la aceasta ureche, familia Farcas decide ca ea sa inceapa sa frecventeze in paralel cu scoala normala si scoala elementara de muzica. Va studia timp de un an pianul, iar apoi va sutine un examen foarte greu, in urma caruia parerea unanima a profesorilor este ca talentul Ioanei este mult prea pretios ca sa fie irosit, asa ca ii recomanda sa se reorienteze spre un instrument cu coarde, care este mult mai complex, dar si mai dificil.

In consecinta, parintii ii cumpara fetei o vioara Stradivarius si o duc la concerte, insa scoala de muzica vine in conflict cu stilul ei de viata si cu dorinta de a fi libera. “Are talent, dar nu vrea”, repeta mereu profesorul de muzica. Macar ca parintii sunt foarte severi cu ea, iar studiile muzicale merg inainte fara intrerupere, pana cand Ioana implineste 16 ani, adolescenta de atunci viseaza sa isi aleaga un alt drum in viata, total diferit de ceea ce facuse pana atunci. Pentru ea, viitorul inseamna facultatea de medicina si nu conservatorul.


Tot acum, Ioana afla ca ea nu este fiica familiei Farcas, ceea ce ii accentueaza sentimentele rebele pana acolo incat ajunge sa le spuna celor ce o adoptasera ca refuza sa ii mai asculte, pentru ca oricum, nu erau parintii ei. “Faci ce doresti, noi nu te mai sprijinim”, i-au replicat acestia, dupa o discutie mai dura, fara a trece insa, vreodata, la fapte.

Totusi, Ioana decide ca trebuie sa isi vada casa natala, asa ca inventeaza un pretext nevinovat pentru parintii adoptivi si porneste spre periferia Bucurestiului, unde isi intalneste mama, tatal, surorile si fratele. Drumul i se pare insa neatragator, iar contrastul izbitor dintre mediul de viata cu care era obisnuita si ceea ce vede acum o face sa se gandeasca serios la faptul ca radacinile nou descoperite o vor trage in jos si ii vor afecta viitorul.

Fata revine la parintii adoptivi si pentru prima data, ia in serios vioara, aprofundand in special, “analiza muzicii”, materie fata de care aratase pana atunci un dezinteres total. Avandu-l profesor pe Modest Iftinchi, un talent al viorii, si dupa multa munca asidua, in 1973, Ioana Dumitriu va absolvi Conservatorul de muzica “Ciprian Porumbescu” din Bucuresti, casatorindu-se in acelasi an, cu Dan Dumitriu, un coleg mai mare, de la viola, pe care l-a cunoscut in timpul facultatii, in 1969. Vor avea impreuna trei copii - Monica (1975), Roger John (1983) si Robert Daniel (1988). De asemenea, Ioana o are colega, la Academia de Muzică, pe renumita violonista Silvia Marcovici, o persoana care a dat intotdeauna dovada de un tact si o delicatete deosebite.

Dupa terminarea facultatii, Ioana da auditie la Filmarmonica de stat “George Enescu”, promoveaza examenul si incepe sa se formeze ca muzician de orchestra. Urmează o perioada de repetitii zilnice, sub bagheta violonistului Ion Voicu, dar si turnee in strainatate, atat in tarile socialiste, cat si in cele de dincolo de cortina de fier. Daca Ioana concerteaza in cea mai buna orchestra la acea vreme din Romania, sotul ei, Dan, are de asemenea, oportunitatea unui loc de munca la fel de interesant, in orchestra Radio-Televiziunii Romane.

Schimbarea se profileaza in anul 1979, cand Dan pleaca intr-un turneu in Italia, cu RadioTeleviziunea. Ajuns la Venetia, o anunta pe Ioana ca nu se mai intoarce in Romania si alege ca destinatie finala, Boston, Massachusetts, Statele Unite ale Americii. Era 30 august, 1979, cand Ioana afla ca in sfarsit, sotul ei “a ajuns acasa” si desi contactata si interogata de catre securitatea romana, in mai putin de un an i se alatura, impreuna cu Monica.

Pana in decembrie 1980, Dan va lucra la o fabrica, insa din anul urmator, vantul incepe sa le bata in panze sotilor Dumitriu, care intra in orchestra simfonica “Phoenix Orchestra” din Arizona, la vremea aceea o orchestra regionala. Intre timp, in special datorita directorului musical Theo Alcantara, “Phoenix Orchestra” creste, atragand tot mai multi instrumentisti de valoare pentru ca in anul 1983, sa devina o orchestra majora.

Lucrurile se pun in miscare pentru Ioana si Dan Dumitriu, care din 1981 au sansa sa profeseze meseria in care obtinusera o diploma, si sa fie membri intr-un dintre cele 35 de orchestre simfonice majore, din SUA. In timp ce dincolo de ocean, peisajul muzical este populat de mii de orchestre locale, regionale, studentesti, doar cei care ajung sa faca parte dintr-o orchestra majora, asa cum sunt sotii Dumitriu, pot spune ca au tras cartea norocoasa. Ioana este o femeie implinita si povestea despre cei doi s-ar fi putut incheia aici, daca o intamplare nefericita nu ar fi facut ca lucrurile sa iasa de pe fagasul normal, intunecandu-le orizontul, intr-un moment in care totul le mergea din plin, atat pe plan profesional, cat si in viata de familie.

La inceputul acestui an, Ioana este diagnosticata cu cancer metastatic, dupa ce in 2001, avusese primele banuieli ca lucrurile nu sunt in regula. Desi stirile rele se vor tine lant, celebra violonista, care este o fire optimista, nu se lasa intimidata de boala aceasta cumplita si in consecinta, refuzand chimoterapia, se apuca sa studieze pe cont propriu diverse metode naturiste de tratament, chiar daca astfel de terapii nu sunt incurajate in general, de lumea medicala. Explicatia este ca in momentul in care tratamentul alternativ se dovedeste a fi mai eficient, oamenii nu vor mai apela la medicina conventionala, care este extrem de costisitoare, iar medicii vor avea numai de pierdut din punct de vedere financiar. Ar mai fi totusi de adaugat ca la ora actuala, tratamentul conventional este acoperit de companiile de asigurari de sanatate, pe cand cel alternativ trebuie suportat de pacient.


In prezent, tratamentul naturist pe care Ioana Dumitriu il urmeaza o data pe saptmana in Mexic, deoarece aici costurile sunt mai reduse, se pare ca incepe sa dea roade, întrucât testele efectuate arata ca jumatate din tumori s-au retras deja.

Ioana s-a gandit sa puna la dispozitia celor interesati informatiile adunate, in speranta ca se vor dovedi utile si pentru altii, astfel ca mai multe detalii despre tratamentul alternativ puteti afla accesand site-ul personal al acesteia, la www.mustcuretheincurable.com De asemenea, violonista poate fi contactata la numărul de telefon (623)582-3015. Cei care doresc sa contribuie la tratamentul d-nei Ioana Dumitriu, au posibilitatea sa doneze pentru “Ioana Dumitriu Benefit Donation Fund” în contul 8811864357 la Wells Fargo Bank. Determinarea ei este o lectie pentru noi toti si nimeni nu se poate conforma gandului ca aceasta persoana nu mai lupta pentru drumul ei in viata, ci pentru viata insasi. Ambitia si forta ei interioara sunt atuurile pe care mizam in lupta cu cancerul. Are un psihic de fier in lupta cu boala, pe care si l-a cladit cu greu.

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona
 

noiembrie 2008  

Referinţă Bibliografică:
Violonista Ioana Dumitriu din Phoenix, Arizona nu se teme sã lupte cu cancerul / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 268, Anul I, 25 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!