Viitorul RROM -ANIEI  

 


 


Democraţia pentru un popor lipsit de educaţie,înseamnă destrămarea acelui popor. Niciunde există explicaţia unor coordonate pe care se instituie democraţia, prin care se binecuvântează o ţară. Democraţia poate fi percepută de un popor educat numai. Altfel totul se interpretează aleatoriu. Asta este situaţia României începând cu decembrie 1989. Iar ca procesul să fie desăvârşit s-a dat dezlegare totală unei populaţii neadaptabile la viaţa de societate civilizată şi care rămâne cu îndârjire la stadiul de semi-primitivism -ţiganii. Până a se înţelege coordonatele vieţuirii în democraţie, fiecare a simţit că a venit clipa fărădelegilor şi după cum va fi de capabil ca şmecher, ca infractor, sau cerşetor, aşa îşi va croi o viaţă mai bună. Poliţia este anulată cu desăvârşire, astfel încât în mediul rural mai există un poliţist pentru una sau două localităţi. Justiţia este doar un mijloc de apărare al celor cu bani. Penitenciarele sunt doar pentru cei ce nu-şi pot face auzite drepturile din cauza sărăciei. Fără nici o urmă de nostalgie pentru regimul de dinainte de 1989, suntem obligaţi să recunoaştem că regretăm cu mare durere ordinea şi stabilitatea poporului român, existente la acea vreme.  

Istoria post-decembristă se scrie invers. Asistăm neputincioşi la destrămarea României ca stat şi înlocuirea românilor cu o altă populaţie: etnia romă.Pe plan internaţional este greu de conceput aşa ceva, deoarece denumirea improprie de rrom este uşor asimilată cu român. De ce doar în România s-a trecut la schimbarea numelui de ţigan în rrom, rămâne o întrebare care deranjează şi nu se dă nici un răspuns de către oficialităţile ţării. Aşa-zisele lor lămuriri pe chestiune sunt extrem de puerile şi desigur fără nici un fundament. Ce fac academicienii, lingviştii, oamenii de ştiinţă, psihologii sociologii, filozofii şi toată crema intelectuală a noastră? Răspuns: se străduiesc a învăţa să dea din buric după cretinoidele creaţii de penitenciar ale analfabeţilor manelişti. În limbajul nucleului de cultură al ţării, deja s-au înlocuit cuvinte elevate şi nu numai,cu „neologisme” din inexistenta limbă ţigănească. Vezi Cărtărăscu,poet Gheorghe Alu Gheorghe, şi mulţi, foarte mulţi alţi poeţi şi prozatori, regizori de film şi teatru, Institutul Cultural Român de la New York , pângărit de ideile lui Horia Radu Patapievici, etc.,etc., care înlocuiesc în operele lor naraţiunea din viaţa poporului din care fac parte, cu „pitorescul” unei populaţii de necivilizat, care sunt, trebuie spus cu mare regret, catalizatorul destrămării României. Sunt încă sceptici în legătură cu acest fenomen, dar timpul îi va aduce acolo încât când vor înţelege, se vor afla deja la poarta unui rrom, aşteptând să-i dea un loc de muncă.  

Pe plan cultural înlocuirea românismului se face cu virtuozitate şi discreţie, iar în viaţa de zi cu zi cel mai evident este la generaţiile de tineri de azi, dar mai ales la periferia oraşelor unde românii se confundă până la identic cu ţiganii.  

Această tragedie se datorează democraţiei prost percepută, şi mai ales dezinteresului conducerii României. Poporul acesta dezorientat are nevoie de un conducător nu de o şleahtă interesată fără limite de bună starea proprie.Conducerii instaurate prin sistem democratic, nu i se poate imputa nimic din drama acestui popor, întrucât culpa este a unei clase de îmbuibaţi, şi nu a unui conducător al tuturor românilor, acesta neexistând practic.Preşdintele ţării, guvernul, parlamentul, toţi aceştia nu reprezintă un nucleu de conducere. Există această dovadă de 22(douăzeci şi doi) de ani, şi nimeni nu are nici o apăsare în această debandadă, care prezintă tot de atâţia ani doar certuri şi mârâieli adversatile televizate. Natalitatea la români este în scădere vizibilă şi dramatică.Iar mortalitatea şi divorţul în creştere alarmantă. Ţiganii îşi căsătoresc copii de la 10-13 ani, se procrează la vârste fragile, ce pare de necrezut, iar numărul de copii e cu atât mai lăudabil în conceptul lor, cu cât sunt mai mulţi. Un roman educat şi cultivat, cu activitate în afara ţării, nu reuşeşte să producă un ecou despre ţara sa, nici cât a mia parte din ce ecou produce un infractor ţigan în afara ţării. Şi ne întrebăm cu naivitate, de ce suntem noi românii apreciaţi ca ţigani. Pentru că ei şi numai ei se fac cunoscuţi prin infracţionalitate, iar noi suntem numiţi în actul de identitate la naţionalitate cu un singur „ R ”. Poate a fost o scăpare?