Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Gheorghe Stroia         Publicat în: Ediţia nr. 146 din 26 mai 2011        Toate Articolele Autorului

Victor Sterom : „Geometria fumului” sau „Reperele autobiografice ale POEZIEI”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În dorinţa de regăsi adevărata poezie, am început să lecturez ultima carte, intitulată „Geometria fumului” (Editura sinteze, Ploieşti – 2011, 82 pagini, 73 poeme) a poetului ploieştean Victor Sterom. Este unul din cele peste 35 de volume de poezie scrise (aceasta însemnând o viaţă dedicată poeziei). Încă de la început am redescoperit „convertirea” poeziei în stare, o împreunare divină a cerului cu pământul, o înălţare binecuvântată către înălţimile Raiului, fără anularea zborului firesc, natural şi - de ce nu – resemnat, peste Pământ. 
  
Atunci am început să realizez că eşti, de foarte multe ori, pus în imposibilitatea de a citi şi de a putea desluşi - în întregime - sensurile slovelor care te ard cu puterea flăcării sau te cuprind cu frigul glaciaţiunii. Eşti de foarte multe ori „invitat” să te descalţi, pentru a putea păşi, cu sfială, pe urmele paşilor unei zeităţi (numită POEZIE) care - din când, în când - îţi poate uşura suferinţa, purtându-te pe braţele sale fără de Timp. Cum profunda vorbă a poetului: „Ţi-aş săruta talpa piciorului./ Nu-i aşa c-ai merge şchiopătând, apoi/ de frică să nu-mi striveşti sărutul ?”  
  
În peisajul liric contemporan, fiecare carte scrisă de Victor Sterom este o bucurie, o lectură indubitabil plăcută - izvor de armonii. Am remarcat în structura poemelor cărţii mai multe planuri ideatice, pe care poetul le-a avut în vedere: nevoia confesiunii, resemnarea în faţa durerii şi a morţii, scenariul unei posibile vieţi (viaţa bate filmul), căutarea propriului univers contemplativ, dragostea pentru semeni (a căror grijă - de multe ori - îl copleşeşte).  
  
Poezia lui Victor Sterom este – fără îndoială – inspirată şi distilată, până la esenţe. Aici vei putea regăsi trăiri, pe care le vei recunoaşte, le vei resimţi, ca fiind ale tale. De fapt – poetul – nu vorbeşte despre sine, de cele mai multe ori se referă la tine, dragă cititorule, vrând să te prindă în plasa sa de „pescuit” suflete. Pentru poet, un vers este o frecvenţă unică din spectrul unei albe armonii.  
  
Să ne reamintim că alba lumină, nu este altceva decât o simbioză unică a şapte culori fundamentale, ce stau la baza unui univers nuanţat în milioane de tonuri. Practic, acestui sens subscrie poetul. Ţie, dragă cititorule, îţi stă în putere de a alege ce frecvenţă reprezinţi, în această unică albă armonie a vieţii. Tu decizi, dacă doreşti să fii parte a armoniei revelate sau nu. Iată invitaţia! Rămâne doar să o onorezi: „Ochii mei ţipă/ la o pajişte sumbră/ nu-i sunet în lume/ să topească în mine/ necunoscutul de gheaţă// pentru că am ajuns aici/ vino să îndulcim POEZIA// să vorbim/ armonii albe/ în echilibru// să povestim lumi de icoane ... ” (Armonii albe, pag. 25). 
  
Regretul pe care cititorul îl resimte acut, ca fiind al său, este cel al repeziciunii cu care suntem sortiţi să facem călătoria, numită viaţă. Pentru unii o mult prea scurtă călătorie, pentru alţii o obositoare apropiere de pragul trecerii în nefiinţă. Pentru unii o călătorie la „bussines class”, pentru alţii la clasa a III-a. Ceea ce ne-ar apropia pe unii de alţii ar fi emoţiile şi intensităţile trăirilor noastre. În rest ... doar zvon, rumoare, mândrie, orgoliu, prejudecată - spulberate tacit de vânturile solare.  
  
Mărturisind că viaţa de după nu este altceva decât un ecou al trăirilor, că născuţi din ţărână şi întorşi în ţărână, devenim o cale a destrămării, poetul ne asigură că se va întoarce. Şi se va întoarce cu siguranţă, privindu-ne din nemurirea operei sale cu sclipiri de stele – pelerini, peste calea însângerată de dorinţe a cerului. Iată un ciclu fără de sfârşit: naştere – trecere – renaştere, în care cu toţii ne vom reîntrupa în fiecare literă a unui cuvânt: „ca strigătul pe munte/ SUNT// dincolo de mine/ duhurile din vitralii// un fum de/ plumb topit/ aud// cred / că întoarcerea mea/ se-adună-n destrămare ... ”( Sunt, pag. 32). 
  
Am regăsit între paginile cărţii o autobiografie a unui suflet. A unui suflet pentru care poezia este singura legătură cu viaţa. Pentru care poezia este singura arteră pulsând, prin care roşul se scurge, colorându-i obrajii cu valuri de emoţie. Conştient de impactul pe care poezia sa o are asupra cititorului, de picăturile de sânge vărsat, din care se nasc nepreţuitele grădini inflorescente ale cuvintelor, poetul este convins că timpul îi va transforma opera în mit iar fiinţa sa imaterială va căpăta puteri mitologice. Nu ne îndoim de acest lucru! Să facem linişte în templul în care poetul se roagă: „Când/ voi începe călătoria/ ca melcul prin altare/ memorând frigul/ în vasta filozofie/ a crucii/ voi fi un răsărit/ de lună// o mitologie cu trup ... ”( Memorând frigul, pag. 34)  
  
Dacă ne gândim la zicala: „tăcerea e ... de aur”, atunci putem asculta liniştea din care se naşte poezia. Aici, în pacea sâmburelui unui adevăr numai de el cunoscut, poetul poate zămisli – nu fără chinuri – o slovă, un cuvânt, un vers, o poezie, o operă: „Liniştea luminii/ coboară/ în lanul de secară// acest semn sacru/ ca un şarpe dormind/ l-am adus acasă/ să pot să uit/ cum mă preling în frig ... ” (Semn sacru, pag. 41). Aici, convertit în ramul care visează să se deschidă spre lumină, poetul va atrage energiile universului şi va avea puterea (în tăcere) de a-şi reconstitui (doar pentru sine) filmul vieţii. Aici, umilinţa creatului se întâlneşte cu măreţia Creatorului, într-o tăcută şi sublimă acceptare: „Uneori mă gândesc/ la tăcerea din sâmburi/ la cornul melcului/ văzându-mă/ cum îl urmez/ spre apele dulci/ ale somnului/ atunci pierd/ armele sufletului/ una câte una/ cum vorbele iau forma/ dealului de cruci/ şi forma tăcerii/ de pe cruce ... ” (Forma tăcerii, pag. 48).  
  
Poemele lui Victor Sterom sunt colorate în „nuanţe” de pastel. Un pastel al simţurilor, al unui eros pur, lipsit de orice trivialitate: „Fulgul – amantul plantelor verzi/ pe genunchii tăi/ trasează drumul şarpelui / gleznele tale/ violate/ de mii şi mii de treceri/ incendiază taina// citesc această privelişte/ descoperind manuscrise vechi// înainte să mor/ vreau să visez ... ” (Poezia să târcoale stelelor, pag. 26). Apar aici întinse câmpii peste care cad fulgi de timp, în zăpezi colorate. Apar peste tot elemente telurice, împletite sinergic cu elementele cosmice, ca dovadă a simbiozei eului existenţial cu aspiraţiile înalte ale eului poetic. „Un semn/ al sfârşitului/ e-acest ger de sticlă/ aş desena cu el/ o pădure de fagi/ de parcă niciodată/ n-a nins atât de alb/ cu arbori/ îngheţaţi ... ” (Gerul de sticlă, pag. 49). Iată „culorile” pastelurilor sale: „verdele plantei”, „gerul de sticlă”, „arbori îngheţaţi”, „timp gri şi fum”, „fumul pădurilor, „şoapta ochilor”. Amestecate în clepsidra timpului, aceste „culori” dau naştere unei noi geometrii a fumului, extensie a unei albe armonii.  
  
În toate scrierile bardului ploieştean, vom întâlni temeri existenţiale, nelămuriri, care însă nu violentează raţiunea, ci liniştesc, astâmpără furtuna şi-ţi oferă – de multe ori – răspuns. Poetul conjugă frenetic verbul „a fi” la toate diatezele ori timpurile poetice. Le combină cu frig şi apoi le transformă în fum: „Păros ca fumul pădurilor/ norul mă plimbă/ de acolo-acolo// După ceea ce văd/ nici pasărea nu mai zboară// spun această întâmplare/ în şoapta ochilor/ care se pierd/ în geometria fumului ... ” (Geometria fumului, pag. 16). În fumul ce simbolizează trecerea, acoperind vise, viziuni, speranţe şi iluzii. În fumul ce simbolizează efemerul, care arată călătorului (printr-o geometrie specială) destinaţia. După cum se spune: „Viaţa nu e o destinaţie, ci însăşi călătoria”. Toate acestea doreşte poetul să ni le reamintească, făcând din durerea noastră - propria sa durere, din visul nostru – propriul său vis, dăruindu-ne poezia purificatoare, în vase de argint – propriile sale cuvinte: „între durere şi cer/ numai timp gri şi fum/ într-o geometrie moale// pufoasă// pasaj de umbre/ ecou suspendat// o fereastră/ spre neant// un semn al sfârşitului/ năluci prin odăile goale// din priviri se prelinge/ frigul ”( poemul de pe coperta IV a cărţii ). 
  
Eleganţa versurilor şi profunzimea acestora, capacitatea poetului de a face, din asocieri de cuvinte simple, fraze poetice incredibile prin transfigurarea sensurilor, îmbogăţirea structurii poetice cu inovaţii artistice, gama unică de senzaţii pe care o lectură de calitate ţi le poate induce, iată câteva dintre armele redutabilului literat ploieştean. Victor Sterom priveşte cuvântul ca pe o fiinţă vie. Ştie să şi-l apropie, nu-i inspiră teamă, făcându-l să înflorească în mii de culori. Cuvântul în mâinile sale este un lut moale şi slab, dar care prin arta meşterului olar, devine porţelan de mare preţ, călit în cuptorul nestins al muzei poetice. Iată de ce e greu şi în acelaşi timp e uşor să-i citeşti cărţile, să-i mesteci poeziile, într-o foame nesăţioasă. Iată de ce, dragă cititorule, vei simţi că nimic nu te poate face mai fericit, decât să afli că îţi purifici sufletul cu apa adusă dintr-un izvor divin - aici, acum - doar pentru tine! 
  
Da, recunosc! Nu am ales intenţionat versurile cărţii, pe care să vi le dăruiesc, pentru o primă lectură! Le-am luat aleatoriu, căci mi-ar fi fost mult prea greu să aleg. Practic, mi-a fost imposibil! Ştiu că am reuşit să vă incit la lectură! Nici nu se putea altfel, având în vedere că atât poetul, cât şi cartea au o nobleţe rară, pe care o veţi (re)descoperi, cu siguranţă. Citind ultima carte a lui Victor Sterom, veţi reuşi să vă motivaţi pentru viaţă. Mesajul ei - profund, original, subliminal (aş putea spune) - vă va atrage ca un magnet. Singurul lucru pe care (vă asigur) îl veţi regreta amarnic, va fi acela că nu aţi descoperit cartea mai devreme. Că nu aţi putut beneficia de balsamul pentru durerile voastre. Că nu aţi crezut că cineva mai scrie, pentru voi, pentru noi. Asta face Victor Sterom: scrie din dragoste de oameni, scrie ca să existe, scrie ... pentru că asta ştie să facă (cel mai bine). Îmi cer iertare, pentru multele cuvinte nespuse. E greu să cuprinzi în două palme o întreagă constelaţie sau să încerci să opreşti, cu un deget înmuiat în rănile sufletului, călătoria unei comete. Dar, nu e imposibil să-i simţi sau să-i intuieşti lumina! Bucuraţi-vă, toţi cei ce o mai puteţi încă ... vedea! Ce aş putea să-i spun poetului decât: Vă mulţumesc, maestre, că mi-aţi arătat ce înseamnă POEZIA! Şi că i-aţi făcut cunoscută - AUTOBIOGRAFIA! 
  
Gheorghe A. Stroia, Adjud 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Victor Sterom : „Geometria fumului” sau „Reperele autobiografice ale POEZIEI” / Gheorghe Stroia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 146, Anul I, 26 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gheorghe Stroia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Stroia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!