Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aparitii > Mobil |   


Autor: Victor Gaidamut         Publicat în: Ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Victor GAIDAMUT - DEOUMANISMUL SAU CALEA SALVĂRII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pentru autorul cărţii, despre care voi pune în acest text câteva puncte de vedere, exprim o aleasă consideraţie, ca de la profesor la elev, profesorul mărturisind mirarea admirativă faţă de „aventura” spiritual-ideologică şi politică coagulată în paginile cărţii cu titlul „Deoumanismul”.  
 
Vreau ca ceea ce vă voi spune despre această carte să fie o provocare temeinică pentru citirea ei deşi sunt conştient că nu lectura este astăzi prioritatea posibililor cititori. Şi totuşi, când autorul pune în discuţie probleme fundamentale ale existenţei noastre, efortul lecturii poate aduce fiecăruia o anume îmbunătăţire în definirea raporturilor cu puterea politică care, prin deciziile adoptate ne marchează, din păcate, în mod dramatic viaţa de zi cu zi. Ar mai putea provoca şi luarea deciziei de implicare politică, spre bucuria autorului. Semantica titlului cărţii este lesne de înţeles, cred, pentru fiecare. Autorul pune în relaţie ideatică divinitatea (Deo, Dumnezeu) cu umanismul, un concept filozofic, cu istorie şi explicaţii specifice de la o epocă la alta, cunoscut de cititori încă din anii de şcoală şi, nu mai puţin, din experienţa de viaţă. În descendenţa umanismului epocii renascentiste, a umanismului iluminist, a „umanismului îndrăcit al capitalismului” şi, nu mai puţin a „umanismului ateu al comuniştilor”, Al. Oblu ne propune, pretinde Domnia Sa, „singura alternativă curată a umanismului” a cărui identitate conceptuală o defineşte astfel: „umanismul îndumnezeit, adică Deoumanismul, care înseamnă reînomenirea dezumanizaţilor”. Îndumnezeit şi cu portofoliul valorilor umaniste în mapă, autorul propune Deoumanismul ca, nici mai mult nici mai puţin, „o inedită, viziune social-liberală a viitorului”.  
 
În acest moment al comentariului ar fi de interes acut să consemnăm şi reacţia social-democraţilor şi liberalilor faţă de această viziune politică. Reacţia celor două partide ar fi cu atât mai necesară cu cât autorul propune implicarea lor în promovarea principiilor doctrinare deoumaniste. Dar, neştiind cum este perceput Deoumanismul de către principalii actori politici să revenim la conţinutul cărţii.  
 
Autorul îşi organizează ideile în 24 de capitole, fiecare capitol având un titlu semnificativ şi deplin sugestiv şi un motto din citate la fel de semnificative şi deplin sugestive, preluate din opera unor nume de notorietate din cultura universală şi din Biblie. Abordarea autorului are deschidere şi încearcă să justifice determinarea şi dimensiunea religioasă a noii concepţii politice, conştient fiind şi de faptul că din perspectiva bisericii „Deoumanismul va fi privit şi întâmpinat ca o erezie totală”. Numai că autorul nu riscă ci provoacă afirmând că viziunea lui „chiar este ca mai rotundă, (citeşte articulată), erezie concepută vreodată pentru că ea combate toate structurile tradiţionale (biserică, politică, oculte)” propunând o reaşezare a valorilor sub patronajul magic-spiritual al Divinităţii, în ipostaza Dumnezeului Unic Curcubeu.  
 
Cu o asemenea abordare veţi înţelege că reacţia Bisericii nu se va lăsa prea mult timp aşteptată, cu atât mai mult cu cât autorul îşi defineşte viziunea ca o religie politică capabilă să înfăptuiască, o „veritabilă Reformă Revoluţionară aplicată” în cadrul căreia Iisus Hristos ca „fiu al omului arhetipal” ar deveni modelul „omului îmbunătăţit” activistul de nădejde al noului partid deoumanist.  
 
Nu cred că mai marii bisericii vor aplauda opinia autorului care afirmă ritos că „torţionarii inocenţei umane (citeşte feţele bisericeşti), au făcut din simbolul sacrificiului lui Iisus Hristos o biserică mincionoasă, prin care omul a fost în permanenţă îngenunchiat şi redus la supunere şi ascultare, o biserică din care omul iese de 2000 de ani perdant şi pe brânci”. Cum nici o doctrină politică nu supravieţuieşte decât prin aplicaţie socială, Deoumanismul ar urma să fie promovat şi pus în operă de un nou partid, Partidul Ortodox Deoumanist-Social Liberal din România, prescurtat P.O.D.S.L.R.. Această construcţie politică ar fi absolut necesară pentru că actuala clasă politică ar fi expirată, evaluează autorul, iar partidele devin tot mai mult „societăţi private”, „cluburi de interese particulare în jurul cărora roieşte şi căpuşează o veşnic nesătulă păducherniţă clientelară”. E greu să nu subscrii la o asemenea evaluare.  
 
Ambiţiile politice ale Deoumanismului vizează ţinte mari. Condamnând iniţiativele politice ale Bă-Bocilor, deoumaniştii îşi propun să creeze „erupţii concentrate de atitudine civică” prin care să controleze „diabolicele ţesături subterane, oculte ale masoneriei” vinovată pentru iniţiativa „globalizării satanice” cât şi pentru crearea „Imperiului Fiarei, al Noii Ordini Mondiale”. Demolând forţele oculte, autorul crede că „Deoumanismul va deveni cea mai bună şi accesibilă credinţă universală, o adevărată credinţă a popoarelor”. În felul acesta autorul ne ia ca martori ai unui război politic planetar, iar cei care vor citi cartea pot evalua pe cont propriu ce şanse de victorie are un asemenea demers politic.  
 
Singur, încrezător în victorie, eminenţa cenuşie a Deoumaniştilor are în vedere construcţia unei structuri politice mondiale, o Confesiune Mondială Deoumanistă ca replică la Protocoalele Înţelepţilor Sionului şi a prefiguratului Guvern Mondial care are ca obiectiv prioritar „însclavizarea programată a omului”.  
 
Ca doctrină politică îndumnezeită Deoumanismul ar marca în plan spiritual, „a doua venire a lui Iisus”, iar această a doua venire echivalează, în viziunea autorului, cu „Revoluţia în conştiinţe a oamenilor îmbunătăţiţi”. O declaraţie de felul acesta: „eu însumi mă simt un inspirat în misiune divină” ne provoacă gândul că autorul însuşi l-ar reprezenta pe Iisus la a doua venire. Nu ştiu dacă această declaraţie este o revelaţie divină sau un gest de mare orgoliu spiritual al autorului. Dacă aş şti aş spune. Ţin totuşi să-i amintesc lui Al. Oblu că, din punctul meu de vedere drama noastră existenţială a început din momentul punerii pe cruce a lui Iisus.  
 
Cei pe care i-am provocat la lectura cărţii vor avea bucuria să descopere şi alte idei de pragmatism politic sectorial. În acest sens numai cele „20 de porunci şi precepte” care alcătuiesc conţinutul „Icosalogului Deoumanist” ca şi capitolele în care se definesc principiile şi valorile ineditei viziuni precum şi iniţiativele politice de urmat ar merita alte comentarii aplicate.  
 
Apropiindu-ne de încheierea cuvântului nostru să mai subliniem că autorul consideră doctrina Deoumanistă ca „al patrulea val revoluţionar” care ar urma, prin operaţionalizare socială, să schimbe fundamental în bine lumea noastră agonică. Nu ştiu să spun ce viitor ar putea avea Deoumanismul, pentru că nu ştiu dacă actorii politici invitaţi de autor să pună doctrina în opera socială, Domnii Crin Antonescu şi Victor Ponta, ca lideri ai unei clase politice expirate, sunt dispuşi să se îndumnezeiască, sau dacă au vocaţia îndumnezeirii, ştiut fiind că, de multe ori, chiar unii trimişi ai lui Dumnezeu pe pământ se comportă mai mult satanic decât uman. Deoumanismul ar putea fi „Ideea căreia i-a venit timpul”, o posibilă cale a salvării, tot aşa cum poate rămâne un fascinant exerciţiu de imaginaţie politică, şi, împotriva voinţei autorului, un mod superior de a muri în cuvinte. „Vom muri şi vom vedea”, vorba francezului...  
 
Prof. Victor GAIDAMUT  
Bucureşti  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Victor GAIDAMUT - DEOUMANISMUL SAU CALEA SALVĂRII / Victor Gaidamut : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 672, Anul II, 02 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Victor Gaidamut : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Victor Gaidamut
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!