Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Aurel Avram Stănescu         Publicat în: Ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Victor FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Între numeroşii poeţi debutanţi din ultima vreme Angela Nache e o figură aparte, aş spune chiar o singuratică, atât prin modul ei de a scrie cât şi prin felul izolat şi marginal în care a trăit şi s-a manifestat până acum în atmosfera letrară a oraşului său natal, Braşovul 
  
Desigur ea şi-a făcut o perioada îndelungată stagiul de aşteptare şi de “ucenicie”, a publicat sporadic poeme în câteva reviste importante, dar nu s-a afiliat cu stăruinţa vreunui grup de poeţi ai generaţiei sale. A “convieţuit” cu propriu-i talent într-o ambianţa restrânsă, şi-a văzut de ale vieţii, cum se spune, reuşind totuşi să depăşească presantele inerţii cotidiene şi să preschimbe elanurile interioare în concreteţea verbului poetic, într-o bogată suita de poeme. Ceea ce a caracterizat-o de la început a fost o anumită exuberanţa vitală, un mod de a trai cu bucurie şi simplitate propria-i confruntare cu viaţa de fiecare zi, o trăire dublată, bineînţeles de luciditate şi reflecţie, de un firesc simţ al umorului şi al jocului, al replicii spirituale. Există insa la autoare, o vioiciune a temperamentului care atunci când se transformă în versuri capătă uneori aspectul unei “intemperante” verbale, un soi de insistenţă asupra termenilor concreţi, la care se adaugă şi un gen de construcţii sintactice mai puţin limpezi, dificil de acceptat drept nişte formulări viabile (“Ar fi să cânt sper fiarele-nsetate /Atât de rar potopul de pace le cuvin/ Sunt peşterile oarbe şi mă aşteaptă goale/ Cu tălpi, zdrelite umbre/ Cum de pereţi mă ţin/ Neîmpăcata boare, nestinsa rană vie/ Ca strâmba umbră-ntinsă/ Pe coate ca un chin” – Cântec de sete) sau împerecheri de cuvinte fie prea forţate (“alte spargeri.../De fruntea casei nervoase-n incendiul/ Câmpului copt”), fie declarativ abstracte ori căzute în desuetudine. Dar, dincolo de asemenea slăbiciuni, poeta rămâne ea însaşi, cu dărnicie, autentică şi degajată, regăsindu-se într-un limbaj al său, destul de compozit, un amestec de îndrăzneli metaforice, de formulări discursive sau solemne, de rostiri colocviale şi familiar-prozaice, totul stând sub semnul unui nuanţat registru de stări şi atitudini sufleteşti – reacţii tipice pentru un contemporan sensibil, fragil şi rezistent deopotrivă, prins mai ales în zona comună, de jos, a existenţei. Un poem ca Schiţă de portret ne oferă un exemplu frapant de modul cumulativ şi vioi, aproape baroc, în care autoarea îşi desfăşoară energia verbala, reuşind un excelent autoportret (de fapt). Desluşim aici nu numai autenticitatea modelului (să fim atenţi la gusturile, alura şi contrastele ce îl caracterizează) ci şi nişte calităţi ale textului poetic de a face apel din plin la cele cinci simţuri ale noastre, astfel încât versurile se desprind, parcă, într-un spaţiu al lor, capătă o atractivă materialitate (amintind nu o dată de concreteţea fraged senzuala a cuvântului barbian): “Silueta elastică-n dulce lanuri, frig mătăsos/ Fiorii frumuseţii curcubeuri pe coapsele-i/ Masculin – feminine/ La gât cu cravatele lui multistilate/ Jeans cu centuri, şosete cu ciucuri/ Grăbit-îndrăzneaţa fugind pe poante/ Liberă, seducătoare şi vanilată, Ciripind vii refrene-n stradă/ Unde-şi cumpăra nasturi, fermoare de argint/ Ajunge la repetiţii/ Bate la maşina de scris/ Aranjează cârlionţii unei clase de pici/ Iubindu-I supuşi mângâierile, spusele..../ Protejează calde mâncăruri/ Poate număra perle, dantele, perdele/ Poate naşte şi-odată cu pruncul/ Adoarme-n cetatea strict verticala../ Ce mai cutează ne mai spun alte/ Câteva umbre subţiri, chipu-i vesel, serios,/ Mereu mai fantastic, imprevizibil/ În flanela-i gri, cu centura din piele de crocodil/ Bluze din albe mătăsuri, în ciorapii gri-argintaţi/ Ai timpului,/ Vii şi elastici!”. Poeta îşi continuă şi în alte poeme portretul, înfăţişându-se cu aceiaşi bunăvoinţa amuzată drept “eroina” diverselor ocupaţii, cotidiene, familiare, obişnuite, o “eroina” activă, traversând cu naturaleţe bucuria şi tristeţea, elanurile, îndoiala, neliniştea, nostalgiile vitaliste. Iată încă un exemplu în acest sens, unde cuvintele participă la o adevărată jubilaţie a trăirii, iar banala realitate capătă brusc un impuls către fabulos: ”Tânăra visează-n casă o lumina de mătasă/ Cum salvează din declin o bluziţă de satin/ Spală vase , rufe spală-n pantalonii de fatală/ Agreabilă şi suplă generos în pod hurducă/ Melancolică, activă, inspirata, reflexivă/ Îşi lipeşte-n frunte stele, minuscule, efemere.../ Dintr-o dată ca împuns/ Podul a pornito-n sus/ Cu-al sau înger presupus/ genunchiat într-un surâs (Ea). Dacă la început poeta poseda din plin harul de a crede în iluzii şi se vede pe sine ca pe o prinţesă/cenuşăreasă, fericită în atmosfera oarecum sfidătoare a propriului ei basm, dupa un timp mirajul se spulberă, încet, încet şi eroina descoperă că se află dincoace de “apele” oglinzii în care şi-a închipuit că vieţuise, simte o anumită derută a sentimentelor, percepe ‘Trezirea” în faţa obiectelor şi starea ei se transformă “într-o singura lacrimă lungă” (Cât încă...). Jocul amăgirilor şi îndoielilor, în contrast cu momentele de plenitudine şi elan, se continuă în alte câteva poeme de aceiaşi factură concretă, dense de imagini iradiant simbolice. În Fiat lux citim astfel de versuri: 
  
“Ecouri, zig-zaguri nelinişte/ Curge laptele crud al poemului/ Ce altceva să mănânc/ rănile frunzei mă vor fărâmiţa/ Mai încolo spre toamnă/ Sufletul tot atunci/ Ca o rădăcină cioplită de vânt/ Va lupta să trăiască ori va muri/ Prelungiri din instinct/ genunchiul din fire uimit/ Cum asudă pori răzvrătiţi/ Mintea mea tânără/ Murmurând vrând - nevrând/ Geografia ştiut-a tristeţii...” E în ele expresia unei ”Prelungiri din instinct” a încrederii în sine, în ciuda a ceea ce o subminează, o expresie-conglomerat, ca de obicei dispersând sugestiile, fără însă a le distruge sensurile principale, cele care leagă poemul de adâncimile fiinţei. În Ce tânără încă, o izbucnire mai directa a vitalităţii tinere şi conştiente de propria-i putere:” ...câte dorinţe se simplifică-n darul/ Atâtor livezi/ Sunt tânără, ce tânără încă/ ies din noapte-n picioare/ Ştiu să mă apăr/ Ceţuri intruse iau foc/De la cămaşa bogată/ Ploile verii sunt repezi şi calde/ Stol grăbit să mă poarte”. Dar iată atmosfera de miracol ce proteja (încă) vârsta, dispare, lăsând în locul ei un fel de vacuum dezolat. Poeta îşi dă seama de noul sau statut existenţial, degradat şi îl notează cu un soi de înverşunare ironica; versul devine şi el mai distructiv, subliniind parcă pierderea suferită (Statut): “Pungi de plastic păsări mai slabe/ Cu gust de găină, / Etichete, coloranţi aglomerări/ Leagă la gura borcanul sfidării cu celofan/ Magazine ciudate-ţi taie/ orice surplus de elan orice răzvrătire/ Nu-ndrăznesc să mai spun ce gândesc/ Mă grăbesc să observ salturi în statutul/ economico-social al femeilor/ Azi bat singure-un cui în perete/ mai celibatare, independente/ pasiunea arde orice vârstă/ Bărbatul fatal maxiatractiv le întâmpină/ Obosit şi grăbit/ Izbucnirile sângelui sufletul nu mai duc/ Sub un tren plicticos şi banal (O, Karenina!)/ Astăzi blocul de gheaţă, turnul adevărului,/ Mă ţin paradoxal în picioare/ Chiar umblu...”. Primul ciclu al cărţii (Miraculum), se încheie pe fundalul unei triste lucidităţi, consemnată convingător în poemul Timbru, fără să alunge însă elementul senzual –visător -vitalist ce caracterizează poezia Angelei Nache:”.... nădejdea stăruie/ Fărâmiţată (...)/ Ce necesară-i uneori o poveste/ În care să crezi – hai să zicem – de luni/ până sâmbătă seara/ Talpa respiră cald petrecută de lut/ Metalul melancoliei dă trupului/ Luciul atât de plăcut al îmbătării de sine/ Când podelele râd în răsfrânta lumină/ fructul sanctificat şi muşcat de-un sărut (...)/ O durere numai a mea se-nfruptă din mine/ Umilită de seve (...)/ Eu încăpăţânat -melancolică/ Mă împresor şi cu tandri de / vânt...” 
  
Celălalt ciclu Tema principală, menţine poezia autoarei într-un echilibru mai stabil, sub o privire mai comprehensivă, mai împăcată cu seismele interioare, cu situaţia unui eu care îşi trăieşte cu dramatism prezenţa în lume şi multiplele-i metamorfoze. Dacă la un moment dat poeta adoptă un ton degajat, ironic, scriind: “Eu locuiesc în centrul unui eminamente/ Fragil vârtej senzual/ Scriu elegii, epistole sentimentale/ locuiesc o stea, mai fierbinte/cu cât îşi presimte sfârşitul...”, altă dată lirismul se naşte din sentimentul unei înstrăinări de sine şi de lucruri (Vid), dintr-o secvenţa strict realistă, înregistrată cu un păstos “bine temperat” (Strada Cosmos), dintr-o dezinvoltă “denunţare” a propriului bovarism (Mod de întrebuinţare) sau din câteva stranii enunţuri metaforice divergente, foarte concrete, închegând acelaşi stil adeseori ambiguu şi “neglijent” care o particularizează (Pelerin): “Pasăre fenix fără vaier dă stingerea/ Cine stoarce tăcerile decât cel uitat/ de lumina-n cuiele foamei de sine/ Nu scânci, priveşte, afară-i lumina/ nespânzurată/ Singurătatea treiera-ntunecimile pieptului/ Clopote albe, trase de vânt ca de viaţă/îşi cultivă sforile tari/Ca pe nişte simţuri esentiale/ Piatra filozofala bolboroseşte/ Undeva între suflet şi trup/ Umerii încarcă cenuşa/ Asmut poezia să-mi spună/ Că viaţa-i neterminată/ Eu pelerinul din razele/ Facerii albăstrimii în care/ Se-arată sfântul incendiat de cuvinte/ Pentru prima ca ultima oara, roaga-i-le”. 
  
Versurile Angelei Nache sunt o interpretare originala a sensurilor vieţii, nu o simplă caligrafiere a lor. Prin debutul său editorial, ea confirmă prezenţa unei poete autentice, cu reale resurse. 
  
Victor Felea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Victor FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII / Aurel Avram Stănescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 337, Anul I, 03 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Avram Stănescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!