Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Autor Neprecizat         Publicat în: Ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Viaţa mea schimbată de Dumnezeu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Bună! Mă numesc Adi, am 21 de ani şi m-am născut în Cluj-Napoca. Am locuit în Cluj la bloc, împreună cu mama şi tata, până la vârsta de şase ani, apoi ne-am mutat în Petroşani, tot la bloc.  
  
Tatăl meu a crescut în Lonea, la casă, şi a terminat Facultatea de inginerie minieră la Petroşani. A plecat să lucreze în Cluj şi aici a întâlnit-o pe mama mea. Mama mea este din Cluj şi a crescut la bloc. După două luni, s-au căsătorit şi, mai apoi, am apărut eu. În total, tatăl meu a stat nouă ani în Cluj, după care a trebuit să plece în Petroşani, din pricina locului de muncă, urmând să lucreze la mina Livezeni. Astfel, ne-am mutat cu toţii în Petroşani, eu mama şi tata. 
  
Ajuns în Petroşani, începeam să văd tot mai mult certurile dintre părinţii mei şi acestea au devenit tot mai agravate. Au fost ani crunţi, în care trebuia să particip zilnic la certurile dintre ei. Mama mea şi tatăl meu nu s-au iubit niciodată, decât, poate, în primii doi ani. Foarte încet şi uşor, am început să mă stric pe zi ce trecea. Ai mei mereu îmi dădeau bani, şi în fiecare an mă duceau la mare, şi îmi cumpărau multe haine. Încet, în timp, am început să urăsc, să urăsc viaţa ce-o am şi să fiu rău. Am început să mă port urât cu părinţii mei şi să nu-i preţuiesc. Toată viaţa mea nu am dus lipsă de nimic din lumea aceasta, părinţii mei mi-au dat şi mi-au luat de toate. Şi, de-aici, îmi spuneau mereu când eram rău: „Adi, noi ţi-am dat de toate.”, iar eu le spuneam: „Ce mi-aţi dat, ce mi-aţi dat?! Eu n-aveam nevoie de banii voştri!” Eu aveam nevoie de dragoste şi de iubire în familie. În schimb, între mama şi tata erau mereu certuri, bătăi, scandaluri, şi toţi vecinii ştiau. Aşa am început să devin mânios şi să-mi formez propriul meu stil de viaţă în rebeliune. Necunoscându-L pe Dumnezeu în familia mea, mi-am întors faţa de la El, încă de pe la vârsta de şapte-opt ani. Am început să batjocoresc pocăiţii şi să râd de ei. Iar apoi, am început să fiu eu propriul meu dumnezeu, astfel născând în mine mândria. În familia mea, nu este nimeni pocăit, nici în familia tatălui meu, nici în familia mamei. Astfel, am fost încurajat să am prietenă de la o vârstă fragedă şi mai apoi tata mă învăţa să folosesc prezervativul atunci când mă culc cu fete. Şi aşa eram încurajat să am prietenă atunci când nu aveam şi eram încurajat să fac sex „protejat” atunci când încă eram virgin. 
  
De la vârsta de 11 ani, am început să ascult muzică rock. La vârsta de 12 ani, tata mi-a cumpărat calculator şi, prin intermediul internetului, am început să vizionez filme porno şi să mă masturbez. La vârsta de 13 ani, am început consumul de droguri. De asemenea, începusem să beau şi să fumez, dar cel mai mult să mă droghez. Tot la vârsta de 13 ani, am schimbat şi genul de muzică, de la rock la muzică electronică, şi combinam acest stil de muzică cu drogurile. În timp, am început să merg pe la tot felul de party-uri de muzică electronică, în mai multe oraşe din România. La vârsta de 16 ani, mi-am început viaţa sexuală şi, astfel, cele mai mari plăceri ale vieţii mele au devenit sexul, drogurile şi muzica electronică. Eram în totală rebeliune faţă de Dumnezeu şi vocabularul meu devenise tot mai scârbos. Dar asta nu s-a oprit aici. Cât de jos poate merge un om?! 
  
Am început să descopăr la alţii un joc numit Ouija. Acest joc este o placă cu un dispozitiv care indică litere şi cifre in centrul ei şi este folosit pentru spiritism. Şi, încet, am început să mă joc şi eu. În acest joc, împreună cu ceilalţi, spuneam incantaţii satanice. În timp, am început să mă tot joc şi să invoc puterile întunericului. Astfel, nu mă mai închinam mie, ci mă închinam diavolului. Dar lucrarea celui rău a fost de la început prin rebeliunea mea faţă de Dumnezeu. Cu acest joc, căzusem tot mai mult în întuneric şi adeseori simţeam o altă prezenţă în mine. Mă simţeam tot mai demonic în orice făceam, fie că mergeam la party-uri, fie că mă drogam, fie că făceam sex. Satan mă ducea tot dintr-o parte în alta, iar eu simţeam că mă transform în aceste activităţi. Plăcere pur demonică şi nici un strop de fericire. Eram înşelat şi credeam că aceea e fericirea, dar era totul fals ... nu era deloc fericire. 
  
Toată viaţa mea a fost un gol pe care am vrut să-l umplu cu lucrurile lumeşti ... dar nu reuşeam să-l umplu, ci îl adânceam tot mai mult ... şi doar Domnul Sfânt a putut umple acest gol, doar Dumnezeu. 
  
Dar, până să se întâmple acest lucru, încă mai era nevoie ca eu să fiu în întuneric. Viaţa mea începuse să meargă tot mai rău şi tot mai prost. Drogurile nu mai erau o plăcere şi începuseră să mă-nrobească şi să mă distrugă tot mai mult. Muzica electronică devenise ca un virus ce nu se mai oprea. Sexul, nici în el nu mai simţeam nimic. Şi eram foarte înrobit, şi dependent, şi, în acelaşi timp, nefericit. Între timp, părinţii mei au divorţat, eu am rămas cu mama, ea avea pe altcineva, dar, după un timp, s-a sinucis. Moartea mamei mele m-a împins mai mult înspre droguri o perioadă, după care n-am mai ştiut cum să scap. Tatăl meu m-a dus la un centru de toxicomani în Cluj şi am stat acolo 14 zile, după care am început să consum din nou. Astfel, am ajuns să cred că aici avea să-mi fie sfârşitul ... aici, în această mocirlă a imoralităţii, a înrobirii drogurilor, şi-n acest peisaj de autodistrugere, picat într-un malefic întuneric al celui rău. Pe când să cred că nu mai exista nici o scăpare, fiind căzut la pământ, lipsit de vreo speranţă, deznădăjduit şi complet pierdut, atunci s-a arătat marea îndurare a Celui de Sus, căci aveam să văd treptat lumina Lui tot mai mult ...  
  
Este minunat cum a lucrat Dumnezeu. Glorie Celui de Sus! 
  
Un băiat pe nume Bogdan a fost şi el, la fel ca şi mine, prins în cursa celui rău. Tot la fel era şi el (mai mult sau mai puţin), cu drogurile, muzica electronică, imoralitatea sexuală, ş.a.m.d. Şi, mai mult de-atât, el mi-a dat prima doză, injectându-mi în venă. Iar acum, a venit la mine şi mi-a spus că s-a pocăit (puteţi citi mărturia lui). Eu, auzind lucrul acesta, am izbucnit în râs. Cum se poate lucrul acesta? Nu se poate aşa ceva. Şi Domnul mi-a arătat, treptat, ca nu este aşa cum cred eu. Am mai continuat să mă droghez şi, într-un final, am mers la el acasă şi l-am întrebat: „Ce trebuie să fac ca să mă las de droguri?” Iar el a zis: „Să te rogi.” Bineînţeles că mi-am împietrit inima imediat după aceea şi, frustrat, am ieşit pe uşă afară, gândindu-mă şi punându-mi întrebări: „De doi ani încerc să mă las de droguri, iar el îmi spune să mă rog ... ”; „Am încercat pe toate căile posibile să renunţ, iar el îmi spune simplu, să mă rog ... ”; „Ce cale mai e şi aceasta?!”; „Ce înseamnă, cum adică să mă rog?!” Evident, credeam că-mi pierd timpul cu el şi credeam că a înnebunit sau, cel puţin, nu puteam nicicum să-l înţeleg. 
  
Apoi, un băiat pe nume Robert a venit la mine, mi-a vorbit despre Dumnezeu (puteţi citi mărturia lui), după care mi-a spus că este ales (Acest băiat, la fel, şi el este venit din lumea drogurilor şi nu numai). Când l-am auzit vorbind, am crezut că a înnebunit de la droguri. 
  
Aşadar, Bogdan spune să mă rog, iar Robert spune că este ales. Iar eu ... total pe dinafară. N-am înţeles aceste lucruri, dar de-aici avea să-Şi facă intrarea Domnul în viaţa mea. Slăvit să fie El! 
  
Am continuat consumul de droguri şi, într-o zi, la mine acasă, cercetat de gândurile cu Bogdan, că el s-a pocăit, m-am enervat şi am spus: „Cum e posibil ca el să fie pocăit şi totuşi, în acelaşi timp, să nu conştientizeze că el mi-a dat prima doză?” Apoi, foarte minunat a lucrat Dumnezeu, căci a doua zi a venit Bogdan la mine. Ne-am luat în vorbă, am discutat, iar apoi, într-o discuţie la mine pe balcon (căci ieşisem pe balcon să fumez), Bogdan se opreşte şi spune: „Adi, îmi pare rău pentru tot şi îmi pare rău pentru că ţi-am dat droguri.” 
  
În momentul acela, ţigara a început să-mi tremure în mână ... Acesta a fost primul punct în care m-a atins Dumnezeu. Şi astfel a lucrat Dumnezeu, să-mi schimbe personalitatea şi să iert. Iar în cele din urmă, prin lumina Domnului, l-am iertat. Aşa am înţeles că tot ce ni se face rău trebuie să iertam, ca şi noi să putem fi iertaţi de Dumnezeu. 
  
Am continuat consumul de droguri, iar, între timp, pastilele ce le luasem de la spital le-am aruncat, pentru că văzusem că nu dau nici un rod.  
  
(Marea parte, în renunţarea la droguri, trebuie să vină de la pacient, nu de la pastile. Dar asta nu avea să vină de la mine, ci avea să vină de la Dumnezeu. Slăvit să fie Numele Lui! Eu am dorit să mă las de droguri, dar pentru asta a trebuit să merg la Isus.) 
  
Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.  
  
Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine,  
  
căci Eu sunt blând şi smerit cu inima;  
  
şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.  
  
Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.  
  
(Matei 11:28-30) 
  
Dar, până să vin la Isus, a trebuit să mai treacă puţin timp. Am început să ţin legătura mai des cu Bogdan şi, într-o zi, am mers la el acasă şi mi-a arătat o predică de la Vladimir Pustan. Mi-a plăcut mult cum a vorbit acest om al lui Dumnezeu, iar când am mers acasă, am luat mai multe predici de la el. N-am reuşit să văd decât două sau trei predici, căci curând tata m-a trimis în străinătate, ca să lucrez şi să fiu departe de droguri. Am luat, de asemenea, Biblia, dar n-am citit decât puţin din Vechiul Testament. Am reuşit să stau în Cipru trei luni fără să mă droghez. Însă, cât timp am stat acolo, simţeam nevoia să o fac şi încercam să omor această nevoie cu bere şi fumam adeseori. Iar dacă aş fi avut ocazia să prizez ceva, cu siguranţă aş fi prizat. Cât timp am fost în Cipru, a avut loc dosarul „Ketamină” în Petroşani, cu 70 de descinderi domiciliare, 37 de traficanţi şi peste 80 de consumatori, iar eu am fost singurul consumator plecat din ţară. Aşa a vrut Dumnezeu să-mi poarte de grijă. Aici, Dumnezeu mi-a deschis ochii şi mi-a arătat unde duc lucrurile acestea, iar eu, prin mila Lui, am scăpat cu o amendă de 800 de lei.  
  
După trei luni de Cipru, ajuns în Petroşani pe data de 13 septembrie, am simţit un mare dor de casă. Aşa că m-am bucurat mult că am revenit în Petroşani. Mi-am petrecut timpul, m-am mai uitat la vreo două predici de la Vladimir Pustan, după care sosise momentul să mă predau la picioarele lui Isus Hristos. 
  
Pe data de 22 septembrie 2010, după 9 zile de la întoarcerea mea din Cipru în Petroşani, am renăscut. În mine s-a produs naşterea din nou. 
  
În noaptea de 21 spre 22 septembrie, am avut un vis. Eram afară, într-un cartier, cu oameni de jur-împrejur. Şi era acest om în mijlocul lor... El mergea la mulţi oameni, la fiecare om din fiecare parte. Era mereu pus pe treabă şi ajuta pe fiecare. Eu, văzând lucrul acesta, aşteptam să vină şi la mine, spunând în mintea mea: „Hai, vino şi la mine ... haai ... la mine de ce nu vii?” Şi trecea chiar şi pe lângă mine, şi era ca şi cum nu m-ar fi văzut, ceea ce m-a şi făcut atunci să spun în mintea mea: „Mergi la toată lumea şi la mine nu vii?” Dar mai târziu aveam să înţeleg această dilemă. Dintr-o dată, imaginea s-a schimbat, peisajul s-a schimbat, şi mă aflam într-un subsol cu patru camere (patru uşi), iar eu eram pe holul subsolului. Era un subsol cu mai multe etaje, iar eu eram la cel mai de jos etaj. La un moment dat, apăruse un sconcs pe scările subsolului, care avea să fie diavolul. M-am uitat la acest sconcs, iar acesta îşi întoarse capul spre mine, căci era cu spatele, îşi ridică un picior, în timp ce începu să râdă, şi îşi vărsă pe mine o cantitate exagerat de mare de fecale şi mă umplu din cap până-n picioare. Acesta aveam eu să fiu acum, „un om plin de fecale de sconcs”. Poate sună aiurit, dar aceasta era imaginea celui rău şi a mea în robie faţă de el. Dar asta nu s-a terminat aici ... Mai apoi, s-a deschis camera doi (uşa a doua) şi, ca de un vânt puternic, am fost dus în acea cameră deschisă pentru mine. În această cameră, erau oameni de toate felurile şi toţi râdeau de mine. Aveam să înţeleg că această cameră reprezenta lumea. Am fost convins de mine, de diavol şi de lume ...  
  
Iar apoi, s-a întâmplat ceva uluitor, ceva divin. Acest om, din peisajul anterior, a coborât în subsol pe nişte scări pe care nu le văzusem înainte. Era gata să meargă la a patra uşă, unde eu mă aflasem chiar lângă ea. Şi atunci ar fi fost ca şi când ar fi trecut prin faţa mea, din nou pe lângă mine. Dar mi-am luat aer în piept, mi-am făcut curaj şi-am strigat: „Doamne!” Iar atunci El s-a oprit, Şi-a întors faţa către mine şi mi-a spus cu o voce blândă: „Te ascult ... ”. Iar eu, cu durere mare-n suflet şi cu lacrimi în ochi, i-am zis: „Doamne, dracu-şi bate joc de mine ... ” Acesta a fost momentul disperării mele după Isus Hristos. Dar ce s-a întâmplat mai apoi? Acest om s-a uitat în continuare la mine, iar eu am simţit dintr-o dată, inexplicabil, o mare înţelegere din partea lui. Iar apoi s-a întâmplat acest moment extraordinar, când acest om şi-a pus mâna pe umărul meu şi mi-a spus: „Haide”. Iar apoi a urcat cu mine scările ce duceau la ieşirea din subsolul în care mă aflasem. Scările pe care el coborâse, scările ce duceau la lumină. Iar asta, împreună cu el ... mâna sa, pe umărul meu ... el fiind aproape de mine. A fost cel mai glorios moment din viaţa mea, cel mai sclipitor! Acum aveam să înţeleg că acest Om era Isus Hristos. Şi dau toată gloria şi toată slava lui Dumnezeu! Nu pot să explic în cuvinte şi să vă spun ce frumos a fost momentul acela, în care Domnul Isus m-a înţeles ... ce bine m-am simţit atunci când El m-a ajutat ... şi ce miraculos a fost când a urcat cu mine scările ... scările acelea ce duceau la lumină, la ieşirea din întuneric. Slăvit să fie Dumnezeu pentru tot ce face!  
  
În acest mod, Domnul Isus mi-a arătat Calea şi, mai mult de-atât, El este cu mine. M-am trezit din acest vis dimineaţa, dar n-am înţeles pe moment nimic din ce-a vrut să spună sau din ce-a vrut să-nsemne. În schimb, eram uluit de ce vis am avut. Eram pătruns de el şi încercam să mă gândesc oare ce-o fi însemnat. Eram, de asemenea, şi entuziasmat, deoarece ştiam că ceva se întâmplase, numai că încă nu ştiam ce anume. Aşa că am mai încercat să înţeleg, însă nu am reuşit. Dar aveam să înţeleg, mai târziu, că lumina ce aveam să o primesc nu era să vie de la mine sau de la altcineva, ci era să vie de la Însuşi Dumnezeu.  
  
Acum, drogurile, distracţiile sau vechile mele obiceiuri nu mai aveau să mă despartă de dragostea lui Dumnezeu. Cuvântul Domnului (Biblia), prin epistola lui Pavel, ne spune aşa:  
  
„Nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici-o altă făptură,  
  
nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în  
  
Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39) 
  
Şi întreb, la fel cum a întrebat şi Pavel în epistola sa către romani (Romani 8:35): Cine  
  
mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos? Necazul? Suferinţa? Persecuţia? Foametea? Lipsa de îmbrăcăminte? Primejdia? Sabia?  
  
Vreau să spun întregii lumi, aşa cum a spus şi Pavel: Sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici lucrurile viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea sau un alt lucru creat nu vor putea să mă despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos. Amin.  
  
Astfel, cu atât mai puţin, nu aveau să mă despartă drogurile, distracţiile sau orice altceva de dinainte. Şi spun: Slăvit să fie Dumnezeu pentru dragostea ce-a revărsat-o în mine! Dau slavă Lui pentru tot ce-a făcut şi pentru tot ce va face! 
  
Aşadar, în aceeaşi zi în care am avut şi visul, s-a întâmplat să mă şi rog la Dumnezeu. Toată ziua n-am găsit răspunsul pentru visul ce l-am avut, dar seara avea să-mi fie descoperit, căci simţisem să mă rog. Dar n-am simţit să mă rog pentru acest vis, ci am simţit să mă rog pentru mine. Iar când am spus: „Mă voi ruga”, eu am crezut că mă voi ruga vreo cinci-zece minute, însă, prin harul lui Dumnezeu, m-am rugat un ceas, fără să-mi dau seama. 
  
Am îngenuncheat, astfel, în faţa lui Dumnezeu şi am început a mă ruga Sfinţiei Sale ... Am zis: „Doamne ... ” şi-am început să spun despre toată viaţa mea, pornind de la zero. Pe parcursul rugăciunii, începeam să simt regret şi-mi părea rău de ce făcusem. Am început să mă simt mizerabil şi să-mi fie scârbă de mine. Prin urmare, mi-am recunoscut falimentul, am început să plâng, să cer iertare şi să implor mila Sa. De vreme ce mă tot rugam, lumina din Cer îmi deschise mintea şi mă făcu să înţeleg semnificaţia visului. În timp ce mă rugam, visul ce-l avusesem îmi apăru în faţă şi se interconectă cu rugăciunea mea. Astfel, am putut înţelege acest vis. Şi de ce? Fiindcă el era simbolul (rezumatul) vieţii mele. Visul spunea aşa: „Ai fost un om lipsit de slava lui Dumnezeu. Şi, după cum ai văzut, toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava Lui. Dar, la fel ca şi ei, şi tu aveai nevoie de ajutorul Domnului. Isus a mers la cei ce L-au chemat. Tu însă n-ai vrut să-L chemi şi n-ai vrut ca El să vină la tine. L-ai dat la o parte şi n-ai crezut în El. Isus nu te-a mai văzut. Starea de jos în care te aflai era adâncă. Ai fost înrobit de diavol şi prins în cercul lui vicios.” Acesta era rezumatul şi semnificaţia visului. Dar iată ce spunea mai departe: „Starea de jos în care te aflai era adâncă... dar, fiindcă Domnul Isus Hristos este cu mult mai mare, în El ai putut avea scăpare. Ai strigat după ajutorul Domnului şi I-ai captat atenţia, ai spus ce problemă ai şi El te-a ascultat. Apoi, El Şi-a pus mâna pe umărul tău şi te-a condus la ieşirea din subsolul în care te aflai, spre lumina Sa.” Este senzaţional, nemaipomenit, extraordinar! Slăvit să fie Dumnezeu! Cel mai frumos moment a fost când Isus a spus: „Haide”, iar eu am venit. 
  
La sfârşitul rugăciunii, m-am simţit iertat şi eliberat. Dumnezeu mi-a dat speranţa de care să mă ţin şi mi-a spus aşa: „Ţine-te de ea, cu o mână când stai în casă şi cu două mâini când stai afară.” M-am ridicat de pe genunchi şi-am început să privesc totul cu alţi ochi. 
  
Astfel, viaţa mea s-a schimbat cu totul. Nu mai sunt acelaşi de dinainte, ci sunt o făptură nouă. Am început să capăt cunoştinţă despre păcat şi să conştientizez cât de grav este acesta, iar prin mila lui Dumnezeu, am fost vindecat de robia viciilor mele. Nu mai sunt mort în păcat, ci sunt mort faţă de păcat şi viu pentru Dumnezeu în Isus Hristos. Slăvit să-I fie Numele! 
  
Întotdeauna spun că am venit la Dumnezeu să-i dau un deget, iar El mi-a luat toată mâna. Căci am vrut să mă scape de droguri, dar El nu numai că m-a scăpat de droguri, dar m-a scăpat şi de alcool, şi de ţigări, şi de toate celelalte. 
  
Acum ştiu că am fost ales mai dinainte de întemeierea lumii şi am fost rânduit mai dinainte să fiu înfiat prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale. De aceea, declar că Dumnezeu este suveran şi nici o particulă din univers nu se mişcă fără voia Sa. 
  
De asemenea, acum ştiu că Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să facă de ruşine pe cele înţelepte, ştiu că El a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari şi ştiu că Dumnezeu a ales lucrurile neînsemnate ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, şi lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt. (vezi 1 Corinteni 27-28) 
  
Şi, aşa cum spune versetul din 2 Corinteni 5:17: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”, la fel a fost şi cu mine. Trăind aceasta, toate lucrurile ce s-au adunat în viaţa mea (haine, postere, cd-uri etc.) le-am scos afară din casă, iar muzica am şters-o toată din calculator. Astfel, m-am desprins de ele şi nu m-am mai simţit captiv, ci m-am simţit liber. Domnul este Adevăr, iar adevărul nu vine decât de la Isus Hristos însuşi. El a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Când am venit la Dumnezeu Tatăl, prin Dumnezeu Fiul, am simţit o întreagă comuniune între mine şi El şi, astfel, am avut părtăşie. Când m-am rugat, am simţit cum începe să mă umple cu o covârşitoare dragoste a Lui. N-am dat în spate şi nu m-am oprit până ce n-am terminat rugăciunea. Astfel, am înţeles că nu există decât o singură cale de a fi mântuit, iar adevărul nu izvorăşte decât de Sus şi viaţa nu ţi-o poate da decât cel din Cer. Şi toate acestea trei sunt Isus Hristos. Toate lucrurile din viaţa mea nu au fost decât minciună, minciuna că mă pot face fericit. Nu au fost altceva decât plăceri uşoare şi distracţii de moment. Iar toate aceste lucruri nu au dus altundeva decât la consecinţele grave şi serioase ale păcatului. Mărit să fie Domnul, că mi-a deschis ochii, şi mi-a salvat viaţa, şi nu m-a lăsat să mor! Mărit să fie Dumnezeu! Este un har să poţi fi iertat şi mântuit şi să nu fii lăsat să pieri. Este un lucru extraordinar ce a făcut El şi-L laud, şi-I cânt, şi-L preamăresc în toate zilele mele. Sunt cel mai fericit om că-L am pe Dumnezeu! 
  
Sunt nouă luni de zile de când umblu cu Domnul şi s-au schimbat destul de multe într-un timp foarte scurt. Eu doresc şi vreau ca o viaţă întreagă să umblu alături de El, iar acum, mai mult ca orice, ştiu că nimic nu va putea să mă despartă de dragostea Lui. 
  
Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.  
  
Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:17) 
  
Primul lucru care s-a dus, de când m-am întors la Dumnezeu, au fost drogurile şi, odată cu ele, alcoolul şi tutunul.  
  
Problema nu erau ele în sine, ci întreaga cauză începea undeva din spatele acestora. Dar, fiind dat faptul că Dumnezeu m-a analizat şi m-a luminat, El m-a învăţat ca aceste lucruri nu sunt lucrarea Sa, ci lucrarea celui rău, de a mă înrobi şi de a mă ţine în continuare sub autoritatea lui. De asemenea, m-a învăţat că acestea nu sunt decât deşertăciuni şi că nu pot duce spre slava Sa. Aşadar, El m-a vindecat de boala ce-o avusesem, şi anume boala necredinţei, iar, astfel, toate celelalte de pe deasupra, adică drogurile, alcoolul, tutunul ş.a.m.d., s-au dus.  
  
Dar acest lucru doar Dumnezeu îl poate face, căci omul nu se schimbă şi nu se va schimba niciodată. Iar un om nu poate schimba alt om dacă el nu poate să se schimbe nici pe sine însuşi. De aceea, ca un om să poată fi schimbat şi complet reînnoit, este nevoie de cineva Sfânt şi, în acelaşi timp, milostiv să facă ceva pentru acest om. Iar acest Sfânt nu este altcineva decât Dumnezeu (Trinitatea: Tată – Fiu – Duh Sfânt).  
  
Mulţumesc lui Dumnezeu că am putut scrie această mărturie. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă dea la toţi dragoste şi înţelepciune din partea Sa. Amin. 
  
Am căutat fericirea de-o clipă, iar Dumnezeu, tot într-o clipă, m-a trezit. 
  
14.06.2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Viaţa mea schimbată de Dumnezeu / Autor Neprecizat : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 197, Anul I, 16 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Autor Neprecizat : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Autor Neprecizat
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!